Mediocri

Chiar mi-a părut rău să pun poza asta sub un titlu care zice "Mediocri". Ea e Alina Dumitru. Singura sportivă din România care a obţinut - cel puţin până acum - un aur olimpic la Beijing.

E dezolant să te uiţi la clasamentul pe naţiuni, pe site-ul oficial al Olimpiadei, să vezi România la jumătate (cu indulgenţă) a clasamentului şi în dreptul nostru să fie doar Alina Dumitru (editare ulterioară: acum, şi Covaliu la scrimă).

Azi ascultam la birou Radio România Actualităţi, iar din unde mă adormea vorba dulce, molcomă, plină de metafore a unui domn care se prea poate să fie bunicul unor fete ca mine. Nu i-am reţinut numele, îmi cer scuze, dar m-a enervat. Auzi, cică performanţa echipei masculine de gimnastică a României, respectiv locul 7 la Olimpiadă, nu este deloc dezonorantă.

Aseară mi-am pus telefonul să sune şi televizorul să pornească la 5 dimineaţa. Ora la care a început întrecerea pe echipe la gimnastică masculin. Ştiam că chinezii s-au pregătit disciplinat pentru proba asta şi că americanii sunt foarte valoroşi. Dar speram la un loc 3, iar undeva ascuns bine de tot, chircit, de teamă să nu pară ridicol, stătea gândul că putem chiar şi aurul, cu un pic de noroc şi mai multă siguranţă în evoluţii. După prima rotaţie, la sărituri, eram pe locul 1. Din partea cealaltă a patului, Alin a deschis o jumătate de ochi şi m-a întrebat, pe la 5 jumate: "suntem muci?". "Ei, na, suntem primii", îi răspund umflată-n pene. Îmi era teamă de bară şi de cal, unde am ratat în calificări, dar am zis că la paralele şi mai ales la sol putem face un scor bun ca să ne menţinem pe podium. Şi au început notele de 14 virgulă şi iar 14 virgulă, pe când toate celelalte echipe creşteau. La 7 şi jumătate dimineaţa, cam pe la ora la care ar trebui să mă trezesc ca să plec la birou, am adormit. Vreo 5 minute, până m-a trezit Alin. M-am trezit zicând: "Da, suntem muci".

Şi nenea ăsta de la RRA îmi spune mie că de fapt să vezi, e chiar bun locul ăsta 7. E bun dacă te mulţumeşti cu mediocritatea, e bun dacă nu ţii pasul cu campionii, e bun dacă n-ai mai fost niciodată pe podium. Dar nu e bun atunci când e expresia unei involuţii.

Astăzi, Potec s-a calificat în finala la 200 de metri la nataţie. E singura veste bună. Covaliu a ratat finala la scrimă şi luptă doar pentru bronz (editare ulterioară: Covaliu a luat bronzul, mânca-l-ar mama de medaliat ce este el :D), Gherghel şi Trandafir nu s-au calificat nici ei mai departe la nataţie, iar Hănescu a ieşit în turul II.

Era să-mi ies din pepeni şi din pricina baschetului, când Pau Gasol, baschetbalistul ăla frumos şi talentat de la campioana lumii, Spania, a fost cât pe-aci să ia bătaie de la chinezi. Meciul s-a terminat în prelungiri, cu victoria Spaniei, dar după ce a fost condusă halucinant o jumătate de meci.

Până la urmă, e normal ca dintr-un popor de aproape 2 miliarde de oameni, să se găsească 5 baschetbalişti geniali, 7 handbaliste geniale, 6 gimnaste geniale, 6 gimnaşti geniali şi aşa mai departe. Statistica e de partea lor. Noi suntem doar 21 de milioane.

EDITARE ULTERIOARĂ: Cred că ar fi cazul să spun că avem o mulţime de circumstanţe atentuante. Dar O MULŢIME. Nu tu terenuri, nu tu bazine de înot, nu tu baze sportive - şi cu toate astea, cerem de la oamenii ăştia care şi aşa fac sacrificii inumane, cerem iluzoriu de mult. Nu-i corect faţă de ei. Acest post a fost şi el incorect. Nu sportivii sunt mediocri. La infrastructura pe care o avem, şi-au depăşit cu mult condiţia. Sub-mediocri sunt şi au fost în ţara asta taman ceea ce se cheamă "factorii de decizie".