luni, 4 august 2008

Adevărata campanie pentru sinistraţii inundaţiilor


Mi se rupe sufletul când îi văd. Mă pun în opincile lor (adidaşi scâlciaţi, doamne iartă-mă, ce or fi purtând) şi îmi dau seama cât de grea trebuie să fie viaţa pentru ei astăzi. Pentru victimele inundaţiilor, dar mai ales pentru copii.

Despre unii dintre sinistraţii de acum 3 ani, s-a scris că au furat materialele oferite de Guvern, că şi-au luat satul strămutat în spinare şi s-au întors pe malul apei. La Vadu Roşca a fost alt scandal, oamenii au refuzat pur şi simplu să se mute într-o altă locaţie, departe de apă. Acum, pe mulţi dintre sinistraţi i-am văzut la televizor blestemând orânduirea, certându-se între ei, încercând să-şi linşeze primarul (licenţă de blogger, deşi nu cred că erau departe de asta), numai să se adune laolaltă şi să pună mâna la muncă, nu. În tot haosul creat, măria sa Băsescu vine şi împinge şi mai departe lucrurile - îl face pe unul imbecil, altuia îi dă sfaturi privind vestimentaţia şi azi iese la ştiri cerând întregului popor român (câteodată am impresia că se crede într-un film de Sergiu Nicolaescu) să fie solidar cu victimele inundaţiilor.

În tot acest timp, de două săptămâni de când s-au dezlănţuit apele, abia ieri am auzit pentru prima oară vorbindu-se despre adevărata problemă şi adevărata soluţie. Campaniile de solidaritate sunt necesare, donez şi eu cât pot, dar numai unde am speranţa că fondurile vor fi folosite echitabil şi legal - dar cum facem să nu ne mai inundăm?

România prinde rădăcini, campanie promovată de Realitatea TV, este deocamdată singura care oferă o soluţie. Pentru că politicienii se pricep mai bine la haos decât la legiuire, e cazul să punem noi osul la treabă şi să împădurim România. Da, n-o să fie suficient, e nevoie de o strategie inteligentă de îndiguire, dar este prima dintre soluţiile pe care putem să le îmbrăţişăm noi înşine. Cu o pătură şi o sticlă de apă minerală nu se face primăvară. Cu un copac, s-ar putea să se facă.

4 comentarii:

tudor CeMerita.ro spunea...

ade, eu am fost voluntar la o campanie dinasta de plantare de puieti de la romsilva. am plantat in vecinatatea unei defrisari masive. nu am spus nimic. dupa orele petrecute pe deal ne-am strans la o cabanuta sa facem si un gratar. am stat 2-3 ore si am vazut cel putin 5 camioane pline pana la refuz de copaci taiati. pai... asta facem noi, ii imbogatim pe altii, le creeam conditiile sa aiba motiv de defrisare? plus de asta ni s-a spus clar: doar maxim 10% dintre puieti se prind. 50% se fura si 30 nu se prind. atunci am plecat cu o sila...

Carti fara pret spunea...

ce zici de Dealul Gusteritei si de defrisarea preconizata pentru o mina de suprafata. Sa vezi cum se duce apoi dealul si plangem si la Sibiu. Oricum ma mira ca doar Monitorul a scris de asta si restul presei nu prea e interesata de subiect si nu ma refer la petitie si proteste ci la anchete jurnalistice... ciudat, nu?

adela mohanu spunea...

tudor - am mai avut discuţia asta azi cu cineva. Ştiu că te apucă o lehamite soră cu greaţa când îţi dai seama că degeaba te străduieşti, vin alţii şi strică în doi timpi şi trei mişcări. Dar e mai bună ignoranţa? E mai bine să nu faci nimic? Dacă nu faci nimic, cu siguranţă nici n-o să se îmbunătăţească nimic. Dar dacă iei atitudine, poate iau şi alţii, poate încep să se învârtă rotiţele. E ca la loto: n-ai cum să câştigi, dacă nu joci...

calin - am diverse răspunsuri pentru asta, în funcţie de la care presă te referi :)

tudor CeMerita.ro spunea...

m-ai suparat acum :(
raspunsul il poti CITI AICI