Izbaşa a fost ultima din concurs la sol. Până la ora aia, îmi explodaseră câteva vene în creştet, vreo două la tâmple şi una dintre artere avea cod roşu chiar la intrarea în cord. Când a început melodia grecească pe care a concurat Sandra, eram deja în pragul apoplexiei şi n-am putut să mă mai uit la exerciţiul ei. Aşa că l-am văzut cu mâinile la ochi, printre degete. "A stat!" a ţipat comentatoarea la ultima diagonală. Văzusem, dar doar un sfert din ecran.Sandra e foarte frumoasă când râde, aşa cum a râs încă dinainte să-şi termine exerciţiul, dar atunci când plânge de fericire, e nemaipomenită.
Înainte să urce pe podium, Nadia spune despre Sandra: "E foarte frumos când o gimnastă frumoasă câştigă medalia de aur". E şi mai frumos când gimnasta frumoasă care câştigă aurul e din România.
Imnul României pentru gimnastică. Era de musai.
5 comentarii:
ti-am zis eu! Era obligatoriu... Nici nu-mi imaginam alt scenariu, imi pare rau totusi pentru canotaj!
eu am crezut ca am curaj sa ma uit la Sandra. am avut pana la prima diagonala, cand m-au napadit lacrimile doar la gandul ca ar putea lua aurul. apai cand am vazut-o pe podium! frumoase sentimente...toata munca ei rasplatita, mandria (rara) de a fi roman..Poate tocmai de-aia le pretuim atat de mult. Pentru ca lacrimile de fericire nu sunt atat de dese, atunci cand e vorba de poporul roman
Văd că numai noi, fetele, împărtăşim aceste sentimente :) Pe de altă parte, dacă ne uităm la clasamentul pe medalii, pentru România, în afară de Covaliu, doar fetele au luat medalii :D
ei, noi suntem mai plangacioase! Laura e tare, mi-e mi-a fost jena sa recunosc ca am adapat soriceii, cand am vazut-o pe Sandra la sol...
Mie-mi zici? :D
Trimiteți un comentariu