Da' cu becurile cum rămâne?

Gigi Becali în cătuşe! Nu mă interesează! Mi-i şi ruşine că am pus numele lui pe blog.

Pe mine mă interesează altă ştire de azi, dar fac parte dintr-o minoritate infinitezimală. Informaţia, pe care eu am găsit-o în Adevărul, are doar 193 de citiri şi ne spune că, din septembrie 2009, s-ar putea să nu mai găsim becuri clasice în magazinele din România. Producţia lor va fi interzisă, iar normativele UE spun că becurile cu filament trebuie eradicate până în 2012.

În Anglia, ştirea a iscat o controversă aprinsă. Ziare importante, ca Daily Mail, i-au dedicat pagini întregi pe print şi pe forumuri. Au fost dezbateri pro şi contra, legate de lumina rece a becurilor ecologice, de greutatea cu care se încălzesc (pe larg, aici). Pe lângă noi, ştirea trece ca boarea de vânt - n-o vezi şi parcă nu e. Pentru că noi stăm paralizaţi ca să aflăm care-i dom'le treaba cu Becali ăsta.

Hai România, pe întuneric!

De la 20.30 până la 21.30, diseară, e Ora Pământului. Ştiu că mai e şi meciul România-Serbia, dar un pic de respect pentru planetă nu strică.

Aşadar, ca să împăcăm şi capra şi varza, am putea să ne adunăm ciorchine, cât mai mulţi, în faţa unui singur televizor, iar toate celelalte lumini să fie stinse. Seminţele se pot ronţăi şi în întuneric.

Vă reamintesc că Primăria Sibiu, prin largul concurs al domnului primar Johannis, NU participă la Ora Pământului, deci nu va stinge nimic. Cică nu avem "condiţiile tehnice" necesare. Ca să remediem această nedreptate, mai bine am stinge noi. A nu se interpreta acest mesaj drept unul de îndemn la vandalizare. Nu aruncaţi cu pietre în felinarele Primăriei, că n-am făcut nicio economie, din moment ce ele vor trebui înlocuite :)

Carevasăzică, diseară Hai România, dar pe întuneric!

Responsabilitatea Petrom

Am nominalizat Petromul pentru topul responsabilităţii sociale 2008. Petrom a obţinut în acest an locul al doilea în top, un clasament realizat pe baza opţiunilor bloggerilor (locul 1 - Vodafone). Cred că eu am făcut alegerea corectă şi, cu riscul de a-i face companiei un mic plus de imagine, îi mai pun o bulină albă pe panou.

Astăzi am avut surpriza să primesc un mail din partea echipei de CSR a Petrom - şi încă unul personalizat. Subiectul este "Mulţumiri din partea echipei CSR Petrom", iar mesajul, spicuit, este următorul:

Iti multumim pentru nominalizarea Petrom in top 3 al celor mai responsabile companii din Romania in 2008 in cadrul studiului realizat de responsabilitatesociala.ro in luna februarie.

Ne bucura, totodata faptul ca actiunile de plantare initiate de Realitatea TV in cadrul campaniei Romania prinde Radacini (prgramul Cod Verde) sunt apreciate, intrucat Petrom este sustinatorul principal al acestei campanii si anul acesta.

(...) In ceea ce priveste angajamentul nostru legat de protectia mediului inconjurator acesta este unul firesc, avand in vedere business-ul nostru. Continuam campania de educare si responsabilizare cu privire la consumul rational de resurse (Resurse pentru Viitor) intr-un format nou - stay tunned.

Responsabilizarea soferilor, de care aminteai tu, a fost anul trecut subiect de campanie de educare a Petrom-ului - o serie de spot-uri TV care promovau comportamentul responsabil in trafic (nu blochez intersectia etc.) si aminteau de pericolele generate de viteza excesiva. Poate iti aduci aminte mesajul "Pentru ca Romania va creste prin bun simt si responsabilitate".

Mailul este ceva mai lung, dar nu am vrut să vă plictisesc. Gestul contează, dar şi mesajul. Ambele m-au surprins plăcut şi mi-am amintit cine este liderul echipei de CSR de la Petrom - Mona Nicolici, o doamnă pe care o respect şi care de curând mi-a mai demonstrat o dată bunul său simţ, prin răspunsul pe care i l-a dat lui Dragoş Bucurenci aici.

Deşi consider în continuare că statul român a făcut o tâmpenie când s-a vândut pe sine din Petrom la OMV (pachetul majoritar de 51%, deşi OMV, cea mai puternică organizaţie petrolieră din Europa Centrală, nu mai deţine la niciuna dintre companiile sale peste 50%), trebuie să recunosc că atitudinea gigantului s-a schimbat major din 2004 încoace.

În asta vreau să-mi duc copiii la grădiniţă

Da, sigur că este o maşină. Disponibilă pe piaţă din 2009.

Este modelul 2 din Aptera, pentru că prima versiune poate fi deja cumpărată. Poate fi rezervată şi versiunea a doua, cu o comandă online pe site-ul lor şi cu o garanţie de 500 de euro.

E idealul - de până acum - al maşinii ecologice. versiunea 1 consumă mai puţin de 1% benzină la sura de kilometri. Evident, este un hibrid, deci depinde de energia electrică. Versiunea a doua e integral electrică şi are o independenţă de 190 de kilometri. Ăsta e principalul dezavantaj al maşinilor electrice, că nu poţi face drumuri lungi cu ele, dar sunt convinsă că impedimentul va dispărea în următorii 5-7 ani. Maşina e construită din compuşi reciclabili, suportă o paletă largă de tatuaje cu lăbuţe de pisică şi/sau floricele, iar constructorii se laudă că e foarte sigură.

În afară de asta, e cool, arată ca o navetă din Enterprise şi poartă numele unui oraş antic grecesc, considerat un centru muzical al lumii elene. Smart and cool.

Site-ul Aptera e foarte funcţional şi foarte mişto realizat, vă poate explica mai bine.

Sau, pentru leneşi:

Junk-made

Nu, nu-i un soi de "junk food". Ba dimpotrivă.

Ştiţi cântecul cu Lăptăriiaaaa lui Enaaache. Acolo şi doar acolo, în 1 martie, se organizează Junk Made, adică o expoziţie de chestii şi chestiuţe odată aruncate şi momentan renăscute în mărţişoare.

Ca să se asorteze, va avea loc şi o prezentare de modă, cu rochii una şi una, fabricate din hârtii de ziare şi ambalaje de hârtie folosite (şi pentru cârcotaşi, "folosite" nu e sinonim cu "murdare").

L-au demis pe Mihaiu

Cât de logică e vestea asta, în ţara în care trăim: guvernatorul Deltei, Liviu Mihaiu, a fost demis de noul Ministru al Mediului. O decizie evident pe criterii politice, pe care ministrul o recunoaşte ca atare. În locul lui, a pus un pedelist.

Liviu Mihaiu (foto comunicatemedia.ro) este preşedintele Asociaţiei "Salvaţi Delta". Şi-a dedicat mult timp acestui proiect, a investit cu siguranţă multe speranţe şi a consumat multă energie într-un sistem - al nostru, ăla de stat - care a fost şi a rămas duşmanul poporului, duşmanul lucrurilor cinstite, duşmanul ţării. Nu zic asta din cauza lui Mihaiu, ci pe baza unei experienţe personale care îmi dovedeşte zi de zi teorema.

Public scrisoarea deschisă trimisă astăzi de mai multe organizaţii civice astăzi, premierului Boc. Abia aştept să văd reacţia prim-ministrului. Ha. Ha.

Bucureşti, 11 februarie 2009

Scrisoare deschisă

Domnului Prim Ministru Emil Boc

Domnului Ministru al Mediului şi Dezvoltării Durabile Nicolae Nemirschi

Delta Dunării are nevoie de un ecologist

Conform unor ştiri apărute astăzi în presă, constatăm cu surprindere intenţia Guvernului de a schimba conducerea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Organizaţiile neguvernamentale de mediu vă cer astfel, domnule Prim Ministru Emil Boc, păstrarea în funcţie a actualului guvernator, Liviu Mihaiu, aceasta fiind o garanţie a continuării proiectelor de ecologizare si conservare a Deltei Dunării.

Liviu Mihaiu s-a remarcat ca un apărător al Deltei Dunarii prin activitatea desfăşurată atât în cadrul Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta, cât şi ca jurnalist. În septembrie 2008 a fost numit în funcţia de Guvernator, al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Principalele rezultate ale acţiunilor întreprinse de acesta pentru protejarea Deltei Dunării au fost: interzicerea pescuitului speciilor de sturioni pe o perioadă de zece ani, interzicerea concesiunilor piscicole din Delta Dunării, deblocarea sumelor de bani necesare reconstrucţiei ecologice a Deltei, adoptarea Regulamentului cadru de urbanism şi arhitectură pentru localităţile din Deltă, campanii impotriva braconajului. Aceste activităţi şi rezultatele lor, precum şi neimplicarea politică au reprezentat motive importante pentru numirea lui în funcţia de Guvernator al Deltei Dunării.

Considerând că menţinerea în functie a activistului ecologist Liviu Mihaiu ar reprezenta o garanţie a continuării proiectelor de conservare şi ecologizare a Deltei Dunării, organizaţiile neguvernamentale de mediu semnatare ale acestei scrisori vă cer să îl menţineţi pe Liviu Mihaiu în funcţia de guvernator al Deltei Dunării, păstrând acest post apolitic şi contribuind astfel la salvarea de la distrugere a uneia dintre cele mai sensibile zone naturale din lume.

Organizaţiile semnatare sunt:

1. Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta, director Costel Popa

2. Fundaţia TERRA Mileniul III, director executiv Ioana Ciută

3. Fundaţia Eco Pontica, preşedinte Florin Palade

4. Asociaţia Kogayon, preşedinte Florin Stoican

5. Greenpeace Romania, team leader Crisanta Lungu

6. Asociaţia Otus pentru Protecţia Naturii, preşedinte Szabo Jozsef

7. WWF Programul Dunăre Carpaţi România, manager program Luminiţa Tănasie

8. Societatea Ornitologică Română, director Dan Hulea

9. ARIN, director executiv Codruţa Nedelcu

10. Mare Nostrum, director executiv Mihaela Cândea

11. Asociaţia pentru Conservarea Ariilor Protejate Bio-Cultural (Mişcarea Salvaţi Vama Veche), preşedinte Mircea Toma

12. Centrul de Resurse pentru participare publică, director Oana Bahnaru Preda

13. Asociaţia Rangerilor din România

14. UNESCO ProNatura

15. Asociaţia EcoAssist, preşedinte Liana Buzea

16. Asociaţia MaiMultVerde, preşedinte Dragoş Bucurenci

17. Consiliul reprezentativ al Coaliţiei Natura 2000 (care cuprinde 54 ONG-uri de mediu din România)

18. Milvus Grup

19. Asociaţia Salvaţi Bucureştiul, preşedinte Nicuşor Dan

20. Agent Green, director Gabriel Păun

21. ”Bate şaua să priceapă iapa”, preşedinte George Culda

Companii responsabile în 2008

Responsabilitatesociala.ro lansează încă o dată provocarea de a desemna cele mai responsabile companii de anul trecut. Răspund cu plăcere acestei provocări, deşi am stat mult să mă gândesc la trei nominalizări:

1. Realitatea TV - Codul verde e, clar, cea mai vizibilă campanie de anul trecut. E drept că postul TV are toate pârghiile la îndemână ca să-şi popularizeze campania, dar având în vedere că a reuşit să-l aducă până şi pe preşedintele statului în mijlocul miilor de oameni care plantau copaci la una dintre acţiunile Cod Verde, cred că e lăudabil şi merită locul I pe anul 2008. Campania este cu atât mai eficientă cu cât este de durată şi tinde să devină o constantă, iar românii au mare nevoie să li se reamintească periodic ce-i bine şi ce-i rău, că au un defect genetic: n-au gustat din pomul ăla biblic, al Binelui şi al Răului. Şi confundă valorile cu seninătate.

2. Tuborg - pentru campania "Umbrela Verde", care a implementat mii de stickere cu "Din această maşină nu se aruncă gunoi pe stradă" pe autovehiculele poporului. Sunt mândra posesoare a unuia :)

3. Petrom - Deşi nu a fost atât de vizibilă ca în 2007, compania are totuşi permanent CSR-uri şi o secţiune aparte pe site dedicată responsabilităţii sociale.

Na bun. Dintre toate, să recunoaştem că, în sine, Realitatea TV este şi cel mai puţin dăunătoare mediului. Fix la polul opus stă Petromul. Dar pentru că n-avem nicio şansă să închidem rafinăriile de petrol şi staţiile de benzină (să fim sinceri, nici nu ne-am dori asta), măcar să determinăm companiile să investească cât mai mult din profitul lor în ecologizări şi CSR-uri. Ceea ce nu s-a prea întâmplat în anul 2008 şi probabil se va întâmpla şi mai puţin în 2009, iar criza financiară va fi scuza perfectă. Cel puţin la Sibiu nu a existat, de când mama m-a făcut, nicio campanie de răsunet, finanţată de o companie responsabilă, în domeniul ecologiei. Aşa că nominalizările mele vin pe fondul ştirilor din presă referitor la evenimente la care nu am putut să particip şi care nu mă afectează direct.

În concluzie, deşi deţin banul şi logistica necesară ca să ne împuie capul cu CSR-ul, majoritatea companiilor stau cu capul în nisip. Au ceva mai bun de făcut cu banii.

Update: Mă ceartă nenea de la Responsabilitatesociala.ro că nu am răspuns şi la celelate 3 întrebări :), aşa că revin şi spun aşa:

- În ce măsura marile companii din România au răspuns în 2008 aşteptărilor mele în privinţa implicării în societate?
În mică spre foarte mică măsură, cred că am dat de înţeles şi mai sus. După părerea mea, ealitatea TV are o campanie reuşită - Cod Verde - şi este un lucru bun că o continuă. Probabil că plantările vor reîncepe la primăvară, pentru că doar toamna şi primăvară se pot planta copaci. Îl contrazic aici pe Sergiu care bagatelizează plantările de copaci şi îi spun că este FOARTE mare nevoie în România de treaba asta, care ar trebui să meargă mână în mână cu campaniile anti-defrişări (şi aici, realitatea se completează cu PRO TV-ul :D).
Ce nu au făcut şi consider că este cazul: să se implice - şi aici iacătă Serj că-ţi dau dreptate - în flagelul ăsta care se cheamă trafic în România şi care nu este decât o proiecţiei a mitocăniei cronice de care suferă societatea românească astăzi.

- Ce aşteptări am de la companiile din România, în privinţa responsabilităţii sociale, în 2009?
Cred că mă repet, dar: cineva trebuie să îşi asume riscul (o, da, este un risc) de a bate monedă pe responsabilizarea şoferilor. Şi mai există un mare risc pe care nu şi-l asumă nici statul, darămite companiile - integrarea populaţiei de etnie rromă. Tensiunile sociale se înteţesc şi se vor întâmpla tragedii dacă ne dăm numai cu palmele peste faţă când mai prindem câte o ştire nasoală la televizor.
Sunt conştientă că o promovare eficientă cere foarte mulţi bani, ca regulă generală. Dar sunt şi idei creţe care aduc bani din nimic şi cred că un exemplu bun în sensul ăsta este "Umbrela Verde" de la Tuborg.
Tare mi-ar plăcea ca acele companii care se implică în CSR să îi acorde importanţa cuvenită acestui domeniu, să nu-l mai trateze ca un fel de departament-anexă primul pe lista de disponibilizări şi singura lor motivaţie pentru acţiune să fie, de fapt, presiunea publică.

- Cum cred că le-aş putea stimula, eu personal, pe companii, şi în special pe cele de la care cumpăr, să fie mai responsabile în 2009?
Mă exprim public în sensul acesta, deşi nu cred că pe companii le afectează în vreun fel. Comportamentul meu de cumpărător le-ar putea afecta într-adevăr, dar reprezint o minoritate neglijabilă.

Ori îi omorâm, ori îi învăţăm să joace fotbal

Asta-i imaginea de pe msnbc.msn.com. Fotografia apare la categoria "Animal Tracks", alături de alte poze simpăticuţe cu pui de lei şi de leoparzi, căţei care cască a plictiseală, urşi polari care fac cu mâna... ce mai, a wonderful world. În prima fracţiune de secundă am văzut şi eu în poză nişte elefanţi. Apoi am citit explicaţia - nişte elefanţi din Sumatra, într-un parc naţional indonezian. Şi zdrang! una peste coada ochiului: în poză sunt, de fapt, nişte elefanţi cu picioarele în lanţuri.

De ce nu explică nimic msn-ul? Ce-i cu poza asta? Ce caută lanţurile într-un parc naţional, teoretic protejat de legi, unde tot teoretic n-ai voie nici să aşezi un muc de ţigară, darămite lanţuri la picioarele elefanţilor?

Povestea elefanţilor din Sumatra e simplă, logică şi tristă. Jungla lor a fost defrişată şi înlocuită cu plantaţii. Specia (cea mai mică specie de elefanţi asiatici) este acum pe cale de dispariţie. Conflictul dintre oameni şi elefanţi a ajuns până acolo încât oamenii îi otrăveau, pentru că le călcau plantaţiile. Apoi elefanţii au început să le calce colibele în picioare. Oamenii i-au vânat şi mai mult. Şi a venit soluţia salvatoare a statului indonezian: o rezervaţie undeva în Sumatra, unde nu există vegetaţie şi aia care există e înecată în mlaştină (rinocerii o duc bine acolo), în mijlocul căreia s-a înfiinţat un - fiţi atenţi - "Training centre". Elefanţii sunt domesticiţi (zic ei) şi învăţaţi să facă tot felul de giumbuşlucuri, spre marele amuzament al turiştilor, care vin în număr tot mai mare în Sumatra ca să facă safari pe elefanţi şi să se distreze când animalele "dau lăbuţa". Autorităţile consideră programul o mare realizare. Citez de pe indahnesia.com:

Since the program was started the imago of the park has changed drastically: from an unknown reserve in a popular place of visit, where 'safari-rides' can be made on elephants through open terrain of the park.

Lăudabil, nu crezi?

Într-o încercare de scuză stângace, ni se explică fugitiv că, dacă n-ar fi antrenaţi pentru entertainment, elefanţii ar fi probabil omorâţi de localnici. Nu că-i mai bine aşa?

Decât să-i omorâm, mai bine îi învăţăm să joace fotbal:

Caricaturi verzi

Caricaturile lui ŞAI, via Umbrelaverde.

Vă mu(lţum)im

Cât de împotriva vulgarităţilor sunt eu, dar campania asta mi s-a părut isteaţă:


Eu n-am văzut din prima "subtilitatea". Dar am prins mesajul. E o campanie Salvaţi Delta: Fără plastic ar fi fantastic.

Panica becurilor în Marea Britanie

Românii îşi găsesc motive de panică precum creşterea dobânzilor la credite sau preţul benzinei. Englezii, nu. Englezii se panichează când vine vorba de becuri.

Potrivit unei directive UE, toate becurile incandescente, clasicele becuri cu filament care se înnegresc când se ard, trebuie înclocuite cu becuri ecologice. Astea futuriste, albe şi sinusoidale, enervante când le aprinzi (îşi intră greu în atribuţiuni) şi enervante şi pe raft (când au preţul dedesubt).

Becurile clasice folosesc 5% (cinci la sută!) din energia pe care o consumă ca să producă lumină. De restul, produc căldură (înăuntrul şi în afara becului). Becurile fluorescente folosesc 20% din energie ca să dea lumină. Matematic, asta ar însemna o economie de patru ori mai mare la energia folosită de sistemul de iluminare. Acesta este principalul argument pentru care oficialii europeni impun înlocuirea becurilor incandescente cu cele fluorescente (şi România va trebui să se alinieze acestei măsuri, până în 2012).

În Marea Britanie, dead-line-ul a venit mai repede. Magazinele nu mai au voie să cumpere becuri incandescente, după ce-şi termină stocurile actuale. Şi aici vine distracţia! Ştire azi în Daily Mail, care anunţă că mii de britanici s-au năpustit în magazine ca să ia acasă zeci de becuri cu filament, de teamă că nu vor mai găsi, curând, altele. Ziarul are chiar şi o dezbatere online, mulţi dintre insulari plângându-se că becurile fluorescente costă mult, nu dau lumină suficientă, se încălzesc greu (ajung la capacite maximă în 2 minute sau mai mult), dau o lumină rece, în timp ce becurile clasice au o lumină caldă, gălbuie şi nici nu prea funcţionează pe vreme rece.

Eu zic aşa:

- costă mult - dar ţin ani întregi, în timp ce alea clasice pocnesc şi după câteva luni (ba chiar şi după câteva zile)
- nu dau lumină suficientă - sunt mai chioare, ce-i drept, dar nu exagerat
- se încălzesc greu - uuuuuu, ce ne facem în alea 2 minute? dacă nu găsim buda pe semi-întuneric?
- dau o lumină rece - asta-i ca şi când te-ai plânge că programul tău favorit şi-a schimbat sigla din roşu, în verde
- nu prea funcţionează pe vreme rece - e cazul să puneţi centrala pe 18 grade

Tigri decapitaţi

Aş fi vrut să nu văd niciodată poza asta. Dar am văzut-o. E un masacru din lumea reală.



Se pare că tigrii au fost măcelăriţi în Malaezia şi urmau să ajungă în China. Camionul cu animalele bucăţite a fost prins în Thailanda. Ţinut dăruit de la Dumnezeu cu atâtea frumuseţi, că-i musai să-şi bage Aghiuţă coada ca să mai sacrifice din ele. Şi primul urâţit e omul.

Întreg, dar mort, un tigru îi poate aduce vânătorului său 1.500 de dolari. Dacă-l măcelăreşte şi-l vinde pe bucăţi, poate câştiga şi 40.000 de dolari. Iată explicaţia!

Ştirea întreagă, pe DailyMail.

Sute de jucării de la sibieni, pentru copiii săraci

Copiii de la Centrul de zi „Casa Deschisă” din Sibiu şi de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Turnu Roşu au primit astăzi darurile pe care voluntarii Freecycle le-au colectat de la sibieni. Sute de jucării, care abia au încăput în 14 cutii voluminoase şi doi saci mari de rafie, au adus sibienii la standul Freecycle din Piaţa Mare, de la Târgul de Crăciun. Mulţi dintre sibieni, impresionaţi de gestul voluntarilor, au cumpărat pe loc câte o jucărie de la standurile din apropiere şi au adus-o la Freecycle, pentru copiii nevoiaşi. O sibiancă a împachetat chiar şi un mesaj emoţionant pentru unul dintre copii, prin care îl îndemna să aibă grijă de jucăria donată cu multă dragoste.

Sibienii au donat şi câteva zeci de cărţi pentru copii, care au ajuns în bibliotecile celor două centre.

Zeci de sibieni au trecut pe la standul Freecycle de la Târgul de Crăciun. Mulţi dintre ei au aflat pe loc care este misiunea de Crăciun a voluntarilor şi au revenit cu donaţii în jucării. Alţii însă au venit doar ca să facă schimb. Pentru că Freecycle înseamnă reciclare prin donare – noi credem că obiectele încă funcţionale de care nu mai avem nevoie pot fi folosite de altcineva.

Le mulţumim sibienilor care s-au oprit la standul Freecycle. Bucuria din ochii copiilor li se datorează.

De ce sunt ecologist

Sunt 8 grade în acest moment la Sibiu. Azi-noapte a plouat. Mâţa, obişnuită cu somnicul pe calorifer, a stat toată noaptea afară. Ăştia de la televizor mint că o să avem zăpadă de Crăciun. Aiurea. Satelitul meu - de pe desktop, nu personal - îmi zice că în 21 decembrie, la Sibiu vor fi 4 grade Celsius şi "mostly sunny". Excursia de schi la Straja din acest week-end s-a anulat, că nu e zăpadă pe pârtie.

Când aveam 8-9 ani, veneam acasă de la şcoală cocoţată pe nămeţii de un metru înălţime adunaţi pe marginea drumului de maşinile de deszăpezire. Autobuzele nu circulau zile în şir, că nu le porneau motoarele. Maşina stătea blocată în curte cu săptămânile, pentru că zăpada bloca poarta.

Mi-au degerat degetele de la picioare la săniuş. Mi-am spart nasul pe stradă, unde patinam ca-n vis, că era gheaţă de 10 centimetri. Bunicul îmi ascuţea patinele o dată pe săptămână, atât de des se toceau. Aveam om de zăpadă în curte la misiz buni 3 luni, din decembrie până în martie. Băieţii se băteau cu săbii din ţurţuri de gheaţă. Ajungeam în casă cu mănuşile, fularul şi ciorapii solidificaţi - îngheţa zăpada pe ei.

Şi încălzirea globală e doar glumă?

Jucării pentru copii

Acesta este standul Freecycle din Piaţa Mare (mulţumesc Karin pentru fotografie). Aici vă aşteptăm cu donaţii pentru copiii de la Centrul de zi al Parohiei Evanghelice şi pentru copiii din centrul de la Turnu Roşu. Fiecare donator va primi câte un obiect făurit de mânuţele copiilor.

În prima zi de stand Freecycle la Târg, adică joi, când am văzut ce au zămislit copiii pentru donatori, mi s-a înmuiat sufletul. Îmi pare rău, pentru că ştiu că n-o să putem să le întoarcem darul. Ei sunt mai buni decât noi.

Cu ajutorul vostru, însă, putem să facem un gest frumos. În centrele de copii sunt şi adolescenţi, aşa că dacă nu aveţi jucării, poate găsiţi ceva frumos pentru un băiat sau o fată la vârsta zbuciumării. Am primit de exemplu lumânări parfumate, cutii de bijuterii, parfumuri, pe care le vom dărui tinerilor din centre, de Crăciun.

Freecycle nu este numai despre donaţii. Principiul care stă la baza sa este acela că obiectele utilizabile trebuie să stea cât mai departe de groapa de gunoi. Adică, dacă eu m-am plictisit de televizorul meu şi mi-am luat altul nou, în loc că-l arunc, pot să-l dau cuiva care are nevoie de el. Tot aşa, dacă am nevoie de un radio la birou, poate găsesc unul printre membrii Freecycle, ca să nu mai arunc banii pe unul nou. La standul de la Târgul de Crăciun nu putem primi obiecte chiar atât de voluminoase, pentru că nu avem spaţiu de depozitare. Şi pentru că este vorba despre un Târg de Crăciun, iar Crăciunul este al copiilor, vrem să-i învăţăm pe copii ce înseamnă circuitul obiectelor în natură. Toţi copiii care vin la standul Freecycle cu o jucărie, cu un penar sau cu o carte vor primi altceva în schimb.

Caută-ne la Târgul de Crăciun în fiecare zi de joi şi vineri, între orele 17.00 şi 21.00.

La Ikea mănânci reni

Asta-i cea mai proastă veste pe ziua de astăzi. Mă rog, aproape cea mai proastă. Dar pe aia lamentabilă sigur nu vrei s-o auzi.

Cea mai proastă veste este că la Ikea se mănâncă reni. Ikea are mobilă faină. Şi ieftină. Şi decoraţiuni mişto. Şi tot felul de briz-briz-uri, pernici, mocheţele şi boluri care-ţi fac viaţa mai frumoasă/uşoară/confortabilă. Pe catalogul de la Ikea scrie un disclaimer de-ţi vine să-l pui în ramă, că obiectele lor nu sunt testate pe animale şi nu dăunează mediului înconjurător (ar fi şi destul de irelevant să testezi un pat pe un cobai). Au şi plase ecologice şi obiecţele reciclabile. Paradisul ecologiştilor. Dacă, la bucătărie, n-ar servi reni.

Reni, ca ăsta:

Şi ca ăsta:

Şi ca ăsta:

În jur de 70% dintre renii ucişi în Suedia sunt pui, ceea ce înseamnă că ei mor înainte să vadă zăpada, susţine grupul pentru protecţia animalelor Viva!.

Grupul susţine că vânătorii moderni îi urmăresc pe reni din elicoptere, îi hăituiesc de pe snowmobile şi îi aleargă sute de kilometri înainte să îi omoare.

Ikea vinde 130 de grame de salam de ren cu £1.75 în restaurantele sale din magazinele de mobilă.

(The Telegraph)

Eu mănânc porc şi pui, recunosc. Am vagi pusee de vegetarianism, după care nu rămân cu sufletul mai pur, ci cu obsesia foamei. Totuşi, nici porcii şi nici puii nu îl aduc pe Moş Crăciun de la Polul Nord. Aiurea argumentul. În afară de unul pur sentimental, nu pot să-mi explic de ce-mi plac mai tare renii decât porcii. În viaţă, nu în farfurie.

Peisaj: lacul Bicaz

Viziunea unui turist străin. Sursa foto aici.

Îi mulţumesc d-lui Georg Schoenpflug von Gambsenberg pentru sesizare.

Vrei să facem schimb?

E simplu: vii cu o carte şi primeşti alta în schimb. Vii cu un CD sau DVD (musai NEpiratate) şi primeşti altul în schimb. Dar MAI ALES convinge-ţi copilul să vină cu o jucărie pe care şi aşa nu o mai foloseşte de mult timp, că s-a plictisit de ea şi va primi alta în schimb. Este ceea ce se cheamă "circuitul obiectelor în natură", Freecycle, un nou tip de reciclare. Voluntarii care cred în reciclarea prin refolosire se vor afla la Târgul de Crăciun din Piaţa Mare, în fiecare zi de joi şi vineri a târgului, între orele 17.00 şi 21.00. Toate jucăriile rămase - adică cele donate de copii care nu doresc nimic în schimb - vor fi oferite înainte de Crăciun unor copii nevoiaşi.

Sigur aveţi şi voi ceva de schimbat prin casă. Ne vedem acolo!

PS pentru Deleanu şi Brylu: Ideea organizării unui stand Freecycle la Târgul de Crăciun a fost a lui N A I E. Pe bune :P

Brad natural sau brad artificial?

Ăsta e bradul nostru de anul trecut. În glob sunt eu cu Chenănul meu. Ghici, brad natural sau brad artificial?

Hai să vă surprind: sută la sută na-tu-ral.

Argumente:

1. Bradul artificial e urât. Bradul natural e frumos.

2. Bradul artificial pute. Bradul natural miroase a Crăciun.

3. N-am niciun fel de simţământ pentru o bucată de plastic înaltă de 2 metri. Cu un brad natural mă port de parcă ar fi un căţel - am grijă să nu-i rup crengile, îl cert pe Alin când taie prea mult din el şi îi cânt colinde (singurul fel de cântat care-mi iese). Bradului. Nu lui Alin.

4. Brazii artificiali sunt produşi din plastic, adică din compuşi pe bază de petrol. Brazii naturali sunt produşi de... mă rog, dacă nu vă convin chestiile astea cu Save the planet, sunt produşi de Romsilva.

5. Când arunci un brad artificial produci un deşeu toxic. Când arunci un brad natural, produci un îngrăşământ natural.

6. Când cumperi un brad artificial, îi faci profit producătorului de plastic. Când cumperi un brad natural, obligi producătorul (prin lege) să cultive alţii în locul lui.

Desigur, cea mai bună opţiune ar fi "închirierea" unui brad - îl iei în ghiveci, îl ţii de sărbători şi apoi îl plantezi în curte sau îl duci înapoi la Romsilva. Atâta tot că, la noi, Romsilva nu-ţi dă posibilitatea asta.

La plantat

Pomişorul nostru din parcul de pe Litovoi - Alin a dat cu sapa, eu am executat partea delicată a plantatului, respectiv poziţionat pomişor, ţinut în poziţie verticală, aranjat cu delicateţe ultimul strat de pământ, chiar la suprafaţă. Lucky a avut în sarcină îngrăşământul natural. Bordura din imagine NU a fost furată din avutul public. Am scos-o din groapă. Cred că am dat de un drum roman (dacic, pentru Nunu :) ). Am mai plantat încă un pomişor ceva mai încolo, dar ăsta-i mai amărât şi îl avantajăm :P

Vietatea din imagine, în afară de bravii voluntari, se cheamă că este o catalpă. Acum am aflat şi eu de existenţa ei. Citez din DEX: "Arbore decorativ, originar din America de Nord, înalt până la 15 m, cu frunze mari, ovale şi cu flori albe (Catalpa bignonioides)".

Magnolii pe strada Dimitrie Cantemir. Lucky e din nou pe poziţii.

Tot pe strada Dimitrie Cantemir. Nu vă uitaţi că stăm şapte în faţa unui pomişor (şase în imagine, plus fotograful). Am stat şi zece :)

M-am bucurat tare că am putut să merg sâmbătă la acţiunea iniţiată de Leo, cu plantatul. Recunosc că n-am mai făcut treaba asta niciodată şi mi s-a părut culmea să urmez indicaţiile organizatorilor şi să-mi iau sandvişuri şi apă cu mine. Cât poate să dureze? Ei bine, muuuuuuuuult. Mi-a crescut exponenţial cu adâncimea fiecărei gropi (recomandată la 60 de centimetri) respectul pentru groparii din cimitir.

Şi pentru cârcotaşi (băgătorideseamă şi bryli, în special): eu nu apar în poze pentru că eram în spatele aparatului, nu pentru că n-aş fi pus mâna pe lopată, da? (Asta nu înseamnă că am şi efectiv săpat, dar pe cuvânt că-i foarte greu. De străduit, m-am străduit)

După primele estimări, au fost 22 de voluntari, care au plantat în jur de 50 de copăcei. Cifrele exacte, după calculele finale.

Mai multe fotografii AICI.