marți, 23 decembrie 2008

Jucăm fazan

Brylu zice Reverberaţie. Eu zic iesle (că-i de sezon). Călinaces (dacă e net în Amsterdam), Oancea (ba are legătură cu baschetul, dacă zici "le 3 secunde, băi Ciuline!"), băgătorii (hai, că sunteţi trei)? Şi încercaţi să evitaţi leuşteanul :)))

Sărbători de suflet!



E sărbătoare. Primiţi cu colinda? Crăciun fericit!

Vrei să ne pupăm?

... asta părea să-i spună domnul din imagine, domnişoarei din imagine:


Sunt la vârsta la care încă nu au aflat despre războiul milenar dintre căţei şi pisici.

Cei doi tineri au fost sâmbăta trecută în Piaţa Mare, la Târgul de Crăciun, într-o acţiune de adopţie organizată de Animal Life. Din păcate, frigul şi burniţa rece i-a ţinut departe pe sibieni şi doar 6 căţei şi o pisicuţă şi-ai găsit noi stăpâni. Dar pentru ei, va fi un Crăciun fericit!

A fost ultima acţiune publică de adopţii organizată anul acesta. Dar anul 2009 se anunţă, inclusiv din punct de vedere astral :), unul numai bun pentru luat acasă un căţel al străzii sau o pisicuţă fără stăpân. Mai multe vă poate spune Brylu.

luni, 22 decembrie 2008

Sute de jucării de la sibieni, pentru copiii săraci





Copiii de la Centrul de zi „Casa Deschisă” din Sibiu şi de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Turnu Roşu au primit astăzi darurile pe care voluntarii Freecycle le-au colectat de la sibieni. Sute de jucării, care abia au încăput în 14 cutii voluminoase şi doi saci mari de rafie, au adus sibienii la standul Freecycle din Piaţa Mare, de la Târgul de Crăciun. Mulţi dintre sibieni, impresionaţi de gestul voluntarilor, au cumpărat pe loc câte o jucărie de la standurile din apropiere şi au adus-o la Freecycle, pentru copiii nevoiaşi. O sibiancă a împachetat chiar şi un mesaj emoţionant pentru unul dintre copii, prin care îl îndemna să aibă grijă de jucăria donată cu multă dragoste.

Sibienii au donat şi câteva zeci de cărţi pentru copii, care au ajuns în bibliotecile celor două centre.

Zeci de sibieni au trecut pe la standul Freecycle de la Târgul de Crăciun. Mulţi dintre ei au aflat pe loc care este misiunea de Crăciun a voluntarilor şi au revenit cu donaţii în jucării. Alţii însă au venit doar ca să facă schimb. Pentru că Freecycle înseamnă reciclare prin donare – noi credem că obiectele încă funcţionale de care nu mai avem nevoie pot fi folosite de altcineva.

Le mulţumim sibienilor care s-au oprit la standul Freecycle. Bucuria din ochii copiilor li se datorează.

Shipping în eternitate

"Lasă un mesaj pentru eternitate", te îmbie băieţii de la Sent Forever. Pentru doar 10 lire, respectiv 15 dolari (cu tot cu "shipping"), poţi să le mailuieşti domnilor un mesaj pentru cine vrei tu, ei îl trimit prin radiotelescop în eter şi îţi transmit acasă un "certificat de transmisiune". Mesajul tău, îţi promit nenii ăştia, va circula în spaţiul veşnic, pentru totdeauna. Nu că l-ar şi auzi cineva vreodată. Poate omuleţii verzi care au împrumutat tehnologia făuririi de radiouri de la pământeni. Dar dacă site-ul există, rezultă că sunt destui care să şi plătească pentru asta. De aia au probleme de recepţie ăia de la pupitrul de comandă de pe Enterprise. Le bruiază transmisiile ăştia de la Sent Forever.

sâmbătă, 20 decembrie 2008

15 flocoşi în Piaţa Mare

Asociaţia Animal Life, împreună cu organizatorii Târgului de Crăciun şi cu partenerii campaniei „Salvează o viaţă de câine. Adoptă!” vă invită sâmbătă după-amiază, în Piaţa Mare, la o expoziţie "cu predare" a câinilor fără stăpân.

Cu sprijinul Târgului de Crăciun, 15 căţeluşi vor fi prezenţi în standul special amenajat în Piaţa Mare, în apropierea bradului de Crăciun, unde copiii se vor putea juca cu micii căţei aflaţi în căutarea unui cămin.

Evenimentul începe sâmbătă, 20 decembrie, la ora 16 şi va dura în jur de două ore.

vineri, 19 decembrie 2008

La Pălti cu Nea Joe

Nea Joe are la 70 de ani. Nu l-am întrebat, că mi-a fost ruşine. Bine, de fapt mi-a fost frică. Mai ales după ce a ţipat jumătate de zi la mine: "Adeeelllaaaaa, nu vreau viteză Aaadeeelaaaa!!! Adeeelaaaa, ridică fundul, că nu-i aşa greeeuuu, Adeeelllaaa!!!! Adeeelllaaaa, încet, Adela, vreau să învăţăm plugul frânat, Aaadeeelllaaaa!!!".

Pentru că, ei bine da, niciodată nu-i prea târziu să înveţi să schiezi. Nici măcar la 27 de ani.

De la nea Joe am înţeles foarte bine care-i poziţia corectă (alo, la schi!), cum să-mi ridic fundul ăla greu, cum să iau virajul ("Laaaarggg, Adelllaaaaa, mai laaarg, Aaaadeeelllaaaa!!!!") şi ce-i aia o bastonare. Nu un baston după cap. "O bastonaaareee Aaadeeellaaaa, hai pe-aici, ocoleşte-mă Aaadeeelaaa, la stângaaa, viraj la stânga Aaaadeeellaaa, aoleeeeeu, cealaltă stângaaa!!!!!". Şi buf. De mai multe ori buf.

Până să vină următorul week-end de plug frânat, viraje şi bastonări, s-a topit zăpada la Păltiniş. Mama ei de încălzire globală!

joi, 18 decembrie 2008

Imnul Spitalului de Psihiatrie

"Pe meleagul nostru scump, între coline
E-aşezat, pitoresc, printre pomi frumoşi
Spitalul mare al înţelepciunii
Ce ne vrea poporul pe toţi mai sănătoşi".

Jur că nu-i la mişto. Jur că aşa, agramat, cum se-aude, e originalul. Jur că este imnul, pe bune, al Spitalului de Psihiatrie din Chişinău. Dacă nu mă credeţi, daţi şi voi click AICI să-l ascultaţi (coloana sonoră e demenţială).

Cum intri pe pagina principală a Spitalului de Psihiatrie din Chişinău, te întâmpină următorul mesaj: "Tocmai aţi accesat site-ul Spitalului Clinic de Psihiatrie din Chişinău. Suntem o Instituţie Medico-Sanitară Publică, fondată în anul 1895, cu o istorie bogată, a cărei tradiţii frumoase sunt continuate şi multiplicate de generaţia contemporană. Spitalul asigură o gamă vastă de servicii aparţinând specialităţilor: psihiatrie adulţi şi copii în sistem ambulator, semiambulator (staţionare de zi) şi staţionar – pentru toate categoriile de morbidităţi specifice". Nu că-ţi vine să te internezi voluntar?

Ei, dar să vedeţi cum te împină site-ul Spitalului de Psihiatrie din Sibiu: "Tocmai aţi accesat site-ul Spitalului de Psihiatrie “Dr. Gheorghe Preda” Sibiu. Suntem o unitate sanitară publică a cărei faimă (haleluia!), datorată unei istorii de peste 140 de ani, este confirmată şi îmbogăţită de performanţele actuale. Spitalul asigură întreaga gamă de prestaţii aparţinând specialităţilor: psihiatrie adulţi şi copii, neurologie pediatrică şi recuperare neuromotorie copii, în sistem ambulator, semiambulator (secţii de zi) şi staţionar – pentru toate categoriile de morbidităţi specifice".

Şi vă rog să nu mă întrebaţi cum am ajuns eu azi pe site-urile Spitalelor de Psihiatrie!

Ce fel de prefect vrei?

Apel pentru depolitizarea administraţiei publice şi întărirea statului de drept

Organizaţiile semnatare constată intenţia exprimată de partidele politice angajate în negocierile pentru formarea majorităţii guvernamentale de a promova atât la nivel ministerial, cât şi la cel judeţean, principiul în baza căruia se asigură aşa zisa coerenţă politică prin trecerea sub autoritate politică monocoloră a funcţiilor publice.
Astfel, toate poziţiile publice de autoritate, fie la nivel ministerial, fie judeţean, urmează a se afla sub conducerea partidului care deţine portofoliul ministerial sau preşedinţia Consiliului judeţean. În acest context, remarcăm şi faptul că preocuparea pentru combaterea corupţiei nu apare ca prioritate în textul Parteneriatului pentru România.
De aceea, organizaţiile semnatare ale prezentului apel cer imperativ actorilor politici şi instituţionali implicaţi să renunţe la aceste proceduri care riscă să accentueze corupţia şi să deterioreze grav funcţionarea statului, prin posibila reducere a transparenţei şi a pârghiilor de control al actului decizional.
Asigurarea depolitizării administraţiei, dialogul cu societatea civilă - inclusiv actorii sociali - şi consolidarea statului de drept sunt condiţii necesare şi obligatorii pe care orice guvernare responsabilă trebuie să şi le asume.

Semnatari:
Asociatia Pro Democraţia
ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei
Blocul Naţional Sindical
Cartel Alfa
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie
Freedom House Romania
Grupul pentru Dialog Social

-----------------------------------------------------------

Foarte frumos. Won't happen.

Cred că acesta va fi singurul gest de oarecare revoltă faţă de un sistem cu care deja ne-am obişnuit. Fie că ne cheamă organizaţii de apărare a democraţiei, fie că ne cheamă jurnalişti sau observatori europeni. Toţi aşa-zişii funcţionari publici, numiţi anterior politic, vor fi schimbaţi. În locul lor vor veni alţii, la fel de numiţi politic. Ce să le şi răspunzi la întrebarea "păi dacă ei i-au numit politic, ce să facem, să lucrăm cu oamenii lor?!".

Mi se pare cinică sinceritatea, seninătatea cu care, la Sibiu, Ioan Cindrea, preşedintele PSD, a recunoscut că noul regim va schimba prefectul, pentru că "aşa se face". Ilie Mitea este un fost membru PNL, partid în care cu siguranţă se va şi întoarce, după ce va termina acest joc de-a independenţa într-o funcţie - haha - publică.

Nimeni nu vorbeşte despre faptul că prefectura este o instituţie de control. Carevasăzică, veghează la corectitudinea legislativă, administrativă a instituţiilor publice din judeţ. Păi dacă nenea din fruntea ei este un om politic, cam pe cine va controla el? Tot pe oamenii lui, numiţi şi ei politic?

Ce "lasă-mă să te las"! Ce "închide ochii, ca să mănânce şi gura ta"! Ce joc grotesc de-a puterea!

Vine Moşul, în Ajun, şi la Gabi?

Ştiu că este acea perioadă a anului când toată lumea vă îndeamnă să ajutaţi pe cutare. Ba pe cutare. Ba amărâtul meu e mai breaz. Ba ăla pe care ţi-l recomand eu.

Risc şi eu o recomandare. Pe care o fac din suflet. Nu ştiu dacă Gabi merită mai mult sau mai puţin decât alţi copii de vârsta lui, cu alte probleme grave, dar ştiu că ce i se întâmplă nu este corect.

Are doar 10 ani şi o boală gravă, boala Crohn, care l-a lăsat fără intestinul gros. Boala a fost descoperită când avea 4 ani, iar medicii de la Sibiu nu i-au dat nicio şansă. Mama lui şi-a dat demisia şi a stat 3 ani în spitalele din Cluj, unde medicii i-au extirpat intestinul, dar i-au salvat viaţa. După repetatele operaţii, Gabi a dezvoltat alte afecţiuni. Are artrită inflamatorie şi nu-şi poate folosi picioruşele decât foarte puţin. La numai 10 ani, are şi tensiune arterială şi risc un infarct miocardic.

Gabi are o soră geamănă, pe Teo, frumoasă, rumenă în obraji, sănătoasă şi la fel de veselă ca şi Gabi. În fiecare zi, o vede mâncând dulciuri şi bând sucuri, delicii pe care el nu şi le va permite niciodată. Dieta lui constă în carne fiartă de peşte sau pui şi lactate fermentate.

Cum îl puteţi ajuta? Pentru că nu are intestinul gros, Gabi stă în fiecare clipă cu o pungă pentru ileostomă lipită de stomac. O pungă costă 18 lei. El are nevoie de patru pe zi. Faceţi socoteala, vă duce la peste 2.000 de lei lunar. În condiţiile în care Gabi ia un ajutor de 400 de lei de la stat, iar tatăl său are un salar de mai puţin de 800 de lei. Contul în care îi puteţi trimite bani este RO22RNCB0233077888330001, deschis la BCR, pe numele Gheorghe Mon (tatăl lui Gabi). Dacă aveţi jucării pentru Gabi, haideţi cu ele la sediul Sibianulonline, pe strada Mitropoliei nr. 18 ap. 1, iar ele vor ajunge la Gabi în Ajun.

Povestea lui Gabi, pe larg, scrisă de colega mea Elena Dumitra, pe Sibianulonline.ro. Fotografia este a colegei mele Ana Poenariu.

miercuri, 17 decembrie 2008

Ultimele două zile de Freecycle

Joi şi vineri, pe 18 şi pe 19 decembrie, sunt ultimele două zile în care standul Freecycle va fi prezent la Târgul de Crăciun. Între 17.00 şi 21.00, ultima şansă să aduceţi jucării pentru copiii de la Centrul de Zi al Bisericii Evanghelice şi pentru copiii de la Centrul pentru Educaţie Incluzivă de la Turnu Roşu. Orice donaţie este răsplătită de copii cu un dar şi vă garantez că darurile lor sunt minunate. Palpabile şi minunate.

În zilele în care am stat la stand, sufletul mi s-a bucurat de gestul unor oameni simpli şi s-a amărât de indiferenţa celor avuţi. Am încercat să le explicăm câtor mai mulţi trecători despre ce e vorba la Freecycle. N-am crezut că o să ajung să categorisesc oamenii atât de simplist, dar cei îmbrăcaţi mai bine treceau de regulă pe lângă noi ca şi când n-am fi existat. Cei mai mulţi dintre cei care s-au oprit au fost oameni care nu-şi permit garderobediferite pentru fiecare sezon.

Într-o seară, doamna de la chioşcul cu turtă dulce de lângă noi s-a dus câţiva metri mai încolo, a cumpărat un elefănţel de pluş şi ni l-a adus drept donaţie. O să-mi amintesc mereu asta.

Am strâns 5 sau 6 saci de jucării (încă nu i-am numărat). Mai avem încă loc :) Joi şi vineri, de la 17.00 la 21.00, la Târgul de Crăciun din Piaţa Mare.

marți, 16 decembrie 2008

Ninge de Crăciun?

În fiecare an mă sâcâie întrebarea asta. Şi pe nenii şi tantiile de la meteo îi sâcâie alţii ca mine, cu siguranţă.

Am stat cu ochii pe canalul de vreme non-stop. Ca toţi sateliţii, arată ce vrea el şi rar de tot ce vreau eu. Astăzi, pe grafică au apărut primii fulgi de nea:


Ca-n filmele americane pentru copii prea bine hrăniţi - şi ca-n Coelho :D - poate dacă ne dorim asta mult mult, toţi deodată, chiar o să ningă de Crăciun.

Muzică, show sau amândouă?

Da, am fost duminică la concertul Johann Strauss Ensemble din Viena. Pentru că se poartă, pentru că e de fiţe, pentru că merge toată "lumea bună" şi pentru că instituţia la care lucrează Ghimi a fost principalul organizator, aşa că am avut invitaţie moca, altfel nu aş fi dat 200 de lei pentru un bilet.

Asta cu "nu aş fi dat" o zic acum, după concert, înainte probabil aş fi făcut o nefăcută.

Ansamblul are o mare calitate. Aceea că poate să aducă muzica clasică la urechile oricărui neavenit, fără să-i zgârie creierul, ba chiar aducându-i mult zâmbet pe buze. Pentru că ansamblul a făcut un show după toate regulile spectacolului - le-a împărţit ciocolată (drept, cu chipul lui Mozart) copiilor din sală, a "ornat" unele piese cu artificii gen fluierici de la Târgul de Crăciun, a stimulat publicul să cânte şi să aplaude (uuuuuu, ce blasfemie, ar spune melomanii) şi l-a ridicat la final în picioare până şi pe primarul Klaus Johannis.

Dar dacă e s-o spunem pe-aia dreaptă, au fost şi două scene, greu mascate, pe care n-o să le vedeţi probabil niciodată la Filarmonica de Stat din Sibiu, spre exemplu.

Scena 1. Pe finalul ultimei părţi a primei jumătăţi din spectacol, contrabasul scârţâia. Dar scârţâia atât de supărător, că până şi eu, un neica nimeni fără şcoală de muzică, aveam tentaţia să-mi acopăr urechile. Iniţial, în incultura mea, am crezut că venerabilul domn care îl mânuia e obosit (înlocuiţi voi termenul dacă nu sună corect) şi nu apasă ca lumea pe coarde, pentru că sunetul era similar aceluia care-mi iese mie când zdrăngănesc chitara şi nu ţin bine nota. După pauză, am observat că instrumentistul îşi schimbase arcuşul (înainte de pauză era alb, după pauză devenise vişiniu - sau în orice caz, o nuanţă închisă, eu eram în colţul taman opus al sălii.)

Scena 2. În partea a doua a spectacolului, unuia dintre violonişti îi scapă arcuşul pe jos. Pur şi simplu. Undeva în mijlocul scenei, aproape de prima vioară. Imaginaţi-vă scena, cu domnul aplecat pe podea, pipăind după arcuş. De dat la Bitte Lachen! Deşi nimeni n-a râs. Eu recunosc că am mustăcit puţin.

În rest, frumos show :D

Fotografia este a lui Ovi şi găsiţi o galerie excepţională pe matiu.ro.

Ce crede misiz Buni despre Stolo

Astăzi, la masă. Discuţii uzuale despre casă, Bozică şi rufele de pe sfoară. Pentru că eu apuc să mănânc şi nu mai zic nimic, se aşterne o pauză de gândire. După câteva secunde, misiz Buni, cu toţi cei 73 de ani ai ei în spate, preia iniţiativa unui nou dialog:

- Auzi, da' Stolojan ăsta e chiar prost?! El nu s-o gândit înainte să se apuce de o treabă? Eu asta cred, că-i chiar prost.

luni, 15 decembrie 2008

La Bucureşti răsare soarele bloggerilor

Nu ne place, e clar. Ba chiar de multe ori ne enervează. Fac bucureştenii ceva mai bine decât noi?

Mai bine, nu ştiu, dar în orice caz, setează trendul. M-am exprimat corporatistic.

Am găsit azi mai multe referinţe pe bloguri despre lansarea noului site paginiaurii.ro. Ce-o fi atât de interesant în asta încât să vorbească mai toţi? Interesant este că bloggerii au fost invitaţi la această lansare. În calitatea lor de bloggeri. Ceea ce înseamnă că jucătorii pe piaţa online încep să înţeleagă importanţa şi influenţa pe care o au bloggerii pe acest segment.

Citiţi de exemplu aici un post despre un eveniment pe care cu siguranţă Avionaru nu l-ar fi relatat niciodată. Dacă PR-işti isteţi nu l-ar fi inclus pe lista lor de invitaţi. Garantez că articolele bloggerilor despre noul site paginiaurii.ro vor contoriza mai multe citiri decât cele de pe site-urile ziarelor (în cazul în care acest articol şi-ar găsi loc în spaţiul virtual media).

L-a ucis pe "Dragă Stolo"

Stolojan l-a ucis pe Dragă Stolo.

Vreau să cred că, de data asta, Stolojan a luat o decizie pe cont propriu. Nu pentru că făcea parte dintr-un grandios, dar machiavelic scenariu, nu pentru că altcineva stătea în spatele scenei trăgând sforile ataşate la corzile sale vocale, nu pentru că este un laş şi abandonează corabia eşuată a economiei româneşti. Ci pentru că, după atâţia ani, s-a trezit brusc din naivitate, a deschis ochii şi a văzut în faţa sa monstrul cu multe feţe care este Traian Băsescu. Prea multe ca să fie ucise. Aşa că l-a ucis pe Dragă Stolo.

Aceasta ar fi, de altfel, şi vesta de salvare politică a lui Teodor Stolojan. Mort dacă rămâne cuminte, în banca a doua din PDL, Stolojan poate renaşte dacă începe o luptă necruţătoare cu Traian Băsescu. Ar putea începe cu dezvăluirea cortinei care stă de 4 ani peste scena istorică cu lacrimile de crocodil:


Îmi vine să-mi dau palme repetitive când îmi amintesc că l-am crezut, atunci, pe Traian Băsescu. Dacă nu mă înşel, l-am şi votat. Cum n-am văzut eu atunci discursul lui îndelung antrenat, rostit la persoana a doua, ca în manualele de manipulare, dar cu ochii la camerele de luat vederi? Cum nu am prins eu atunci scena în care Dragă Stolo, sobru, livid, opac, a fost luat forţat de braţ şi ridicat agresiv în picioare, într-o fotografie istorică pentru agenţiile de presă? Cum n-am sesizat distanţa pe care stânjeneala lui Dragă Stolo a pus-o şi fizic, imediat după aceea, de fostul marinar?

Cu câţiva ani înainte, îi dădusem votul meu şi lui Stolojan.

Eu sper ca astăzi să fie ziua în care Stolojan l-a ucis pe Dragă Stolo.

vineri, 12 decembrie 2008

Siglele crizei



Toată colecţia de sigle de criză, pe Businesspundit.com.

De ce sunt ecologist

Sunt 8 grade în acest moment la Sibiu. Azi-noapte a plouat. Mâţa, obişnuită cu somnicul pe calorifer, a stat toată noaptea afară. Ăştia de la televizor mint că o să avem zăpadă de Crăciun. Aiurea. Satelitul meu - de pe desktop, nu personal - îmi zice că în 21 decembrie, la Sibiu vor fi 4 grade Celsius şi "mostly sunny". Excursia de schi la Straja din acest week-end s-a anulat, că nu e zăpadă pe pârtie.

Când aveam 8-9 ani, veneam acasă de la şcoală cocoţată pe nămeţii de un metru înălţime adunaţi pe marginea drumului de maşinile de deszăpezire. Autobuzele nu circulau zile în şir, că nu le porneau motoarele. Maşina stătea blocată în curte cu săptămânile, pentru că zăpada bloca poarta.

Mi-au degerat degetele de la picioare la săniuş. Mi-am spart nasul pe stradă, unde patinam ca-n vis, că era gheaţă de 10 centimetri. Bunicul îmi ascuţea patinele o dată pe săptămână, atât de des se toceau. Aveam om de zăpadă în curte la misiz buni 3 luni, din decembrie până în martie. Băieţii se băteau cu săbii din ţurţuri de gheaţă. Ajungeam în casă cu mănuşile, fularul şi ciorapii solidificaţi - îngheţa zăpada pe ei.

Şi încălzirea globală e doar glumă?

joi, 11 decembrie 2008

Cine ar putea salva omenirea de la moarte?

Nu ştiu dacă e pe bune, l-am primit şi eu. Mai nostime decât rezultatul sunt variantele. Eu aş vota Chuck Norris. Cu ochii închişi.

I-aş învineţi fiecare centimetru



Dacă filmuleţul ăsta e pe bune, mi se rupe sufletul. Dumnezeule, puştii ăştia din ce specie fac parte? Nenorocitul ăsta care îi cară pumni propriului profesor şi apoi pleacă din clasă râzând, ca un erou, ar merita să fie bătut centimetru cu centimetru, până nu mai rămâne un centimetru neînvineţit pe pielea lui.

Te-ai uita la moartea unui om?

...dacă ai avea posibilitatea să schimbi canalul, ai apăsa pe buton? Să fim serioşi, răspunsul este NU.

Televiziunea Sky din Marea Britanie a transmis drama fostului profesor universitar Craig Ewert, în vârstă de 59 de ani, care a cerut să fie ajutat să moară. Pentru că, în Marea Britanie, sinuciderea asistată nu este legală, a plecat în Elveţia, singura ţară din lume unde acest procedeu este legiferat.

Dl. Ewert era paralizat complet, avea dureri şi depresii. A fost de acord ca drama sa să fie filmată. Telespectatorii din Marea Britanie au văzut povestea vieţii sale, motivaţiile morţii sale şi minutele în care i-a fost dat comutatorul pentru ventilator (i s-a fixat în gură), Ewert a apăsat pe butonul de Off cu dinţii şi a băut cu paiul o doză letală de medicamente.

Episodul a creat dispute mari în Marea Britanie şi i-a atras postului Sky o amendă de 250.000 de lire sterline. Motivaţia instituţiei omoloage a CNA din UK a motivat că "methods of suicide and self-harm must not be included in programmes except where they are editorially justified and are also justified by the context". Am citat, ca să vă miraţi şi voi. Birocraţii sunt la fel peste tot. Definiţi voi " editorial justification". Say what? Instituţiile prohibitive sunt în general absurde, dar să spunem că pentru un scop mediator, pentru că omul este înclinat spre exagerări şi o societate fără reguli ar fi un haos autodistructiv.

A fost sau nu oportun acest documentar? Eu, una, l-aş fi urmărit fără suflare. Şi aş fi încercat să nu-l judec pe Craig Ewert decât după genericul filmului, când ultima sa suflare s-a risipit demult în aerul îmbâcsit al camerei de spital.

Ca principiu, nu sunt de acord cu sinuciderea asistată. Fiecare viaţă are sensul ei pe acest pământ. Dar e uşor să vorbeşti vorbe. În Anglia se discută acum mult despre "dreptul la viaţă", pe care sinuciderea asistată l-ar încălca. Dar este viaţa un drept sau o obligaţie? Dacă este o obligaţie, atunci da, sinucigaşii sunt criminali. Dacă este un drept, atunci nu sunt decât nişte cetăţeni care l-au refuzat.

Discuţiile merg mult mai departe. Mulţi dintre cititori (dacă aveţi răbdare, parcurgeţi şi comentariile) se referă la beneficiile pe care rudele şi apropiaţii unui om convins să facă acest pas le-ar avea. Moşteniri, asigurări etc. Un om cu trupul distrus va fi mult mai uşor de convins să renunţe la viaţă, nu?

Nicio viaţă nu e egală cu alta.

Întreaga poveste, AICI (Dailymail)

miercuri, 10 decembrie 2008

De două ori cadou

O icoană pictată de copiii de la Cârţa şi Turnu Roşu poate fi un dublu cadou: o dată, pentru cineva drag ţie şi a doua oară, chiar pentru copilul care a pictat-o, pentru că banii strânşi din vânzarea obiectelor de artă se vor întoarce la ei.

Librăria-cafenea Erasmus, de pe strada Mitropoliei, nr. 30, găzduieşte în perioada noiembrie-ianuarie 2009 o expoziţie cu vânzare de icoane pe sticlă a copiilor de la şcolile din Cârţa şi Turnu Roşu. Expoziţia este organizată de clubul LEO Sibiu şi este deschisă de luni până vineri, între orele 10.00-17.00.

Pe simezele din Erasmus Café sunt prezente 20 de icoane pictate de copii de 10-14 ani, din Cârţa şi Turnu Roşu. Picturile, un cadou ideal de Crăciun, costă între 35 şi 100 de lei, iar banii vor fi folosiţi pentru procurarea de materiale necesare micilor artişti. “Fondurile strânse vor fi reinvestite în munca acestor copii, în susţinerea inocenţei şi încurajarea lor în a-şi exprima credinţa prin artă. E o şansă pentru copii de a le fi remarcate picturile. În esenţă, avem în vedere cumpărarea de materiale necesare activităţii lor în pictură (vom ţine cont şi de sugestiile învăţătorilor care ne-au ajutat cu furnizarea icoanelor)”, declară Alin Popa, din partea clubului LEO Sibiu.



marți, 9 decembrie 2008

Atât îi duce capul

Nesimţiţi fără circumvoluţiuni există peste tot. Un videoclip trimis de dl. Georg Schoenpflug von Gambsenberg:



Observaţi vă rog cum exemplarul mai tânăr acceptă batjocura un timp, până când cel mai în vârstă încearcă să-l protejeze. Care-i specia mai evoluată?

Abraham sau Ibrahim?

Astăzi am primit mesajul domnului preşedinte al Statelor Unite ale Americii, George W. Bush (acelaşi, da), pentru musulmanii care sărbătoresc în aceste zile Eid al Adha, Festivalul Sacrificului. În spatele cuvintelor pline de toleranţă pentru religiile lumii se ascunde un amănunt care pe mine, ca musulman, m-ar ofensa: în tot mesajul, Bush îl numeşte Abraham pe cel care, în Coran, se cheamă Ibrahim. Lăsăm la o parte faptul că este unul şi acelaşi personaj.

Abraham la noi sau Ibrahim la ei este figura biblică/coranică în faţa căreia s-a arătat Dumnezeu/Allah ca să împiedice sacrificarea fiului său, Isac. Abraham/Ibrahim a sacrificat o oaie în locul propriului său fiu şi de atunci încolo, niciun om nu a mai sacrificat alt om pe altarul Domnului. Două religii care astăzi se înfuntă la modul cel mai sângeros, dar care spun aceeaşi poveste.

De ce l-a durut pe Bush pixul şi nu a putut să spună Ibrahim în loc de Abraham, într-un mesaj adresat musulmanilor? E ca şi cum ar vorbi cu mine şi mi-ar spune "Hello, Adelle", în loc de "Hello, Adela". Sau cum i-aş spune eu domniei sale, "Hello, George", în loc de "Hello, Giorgi (exprimare fonetică :P)". Nu, de fapt e mai mult decât atât. E mesajul de dincolo de semantică. Ibrahim putea să fie tatăl sau fratele unuia dintre cei 19 terorişti de la WWC, pe când Abraham (Lincoln) este părintele
republicii Statelor Unite ale Americii.


Redau mesajul preşedintelui Geroge W. Bush:

I send greetings to Muslims around the world celebrating Eid al-Adha, the Festival of Sacrifice.

Eid al-Adha commemorates Abraham's devotion to God, and it reminds us of God's mercy and provision for his people. Abraham's deep faith was tested when God asked him to sacrifice his son. Although Abraham was set to faithfully obey, God provided an alternate sacrifice that spared his son. During this holiday, Muslims around the world honor Abraham's trust in God and celebrate God's love through acts of charity and joyous feasts with family, friends, and others in their community.

Our Nation is blessed by vibrant Muslim communities. On this holiday, all Americans celebrate our religious liberty, and we remember that religious freedom belongs not to any one nation but to the world.

Laura and I send our best wishes for a blessed holiday.


Abraham/Ibrahim este, de fapt, simbolc, părintele celor trei mari religii monoteiste - fiul său salvat, Isac, a înfiinţat neamul israeliţilor, iar fiul său Ishmael, neamul arabilor.

(Sursa foto: The Guardian.
Peshawar, Pakistan, 8 decembrie 2008: refugiaţi afgani se roagă de sărbătoarea Eid-al-Adha, în tabăra de refugiaţi Kacha Gari)

luni, 8 decembrie 2008

Jucării pentru copii

Acesta este standul Freecycle din Piaţa Mare (mulţumesc Karin pentru fotografie). Aici vă aşteptăm cu donaţii pentru copiii de la Centrul de zi al Parohiei Evanghelice şi pentru copiii din centrul de la Turnu Roşu. Fiecare donator va primi câte un obiect făurit de mânuţele copiilor.

În prima zi de stand Freecycle la Târg, adică joi, când am văzut ce au zămislit copiii pentru donatori, mi s-a înmuiat sufletul. Îmi pare rău, pentru că ştiu că n-o să putem să le întoarcem darul. Ei sunt mai buni decât noi.

Cu ajutorul vostru, însă, putem să facem un gest frumos. În centrele de copii sunt şi adolescenţi, aşa că dacă nu aveţi jucării, poate găsiţi ceva frumos pentru un băiat sau o fată la vârsta zbuciumării. Am primit de exemplu lumânări parfumate, cutii de bijuterii, parfumuri, pe care le vom dărui tinerilor din centre, de Crăciun.

Freecycle nu este numai despre donaţii. Principiul care stă la baza sa este acela că obiectele utilizabile trebuie să stea cât mai departe de groapa de gunoi. Adică, dacă eu m-am plictisit de televizorul meu şi mi-am luat altul nou, în loc că-l arunc, pot să-l dau cuiva care are nevoie de el. Tot aşa, dacă am nevoie de un radio la birou, poate găsesc unul printre membrii Freecycle, ca să nu mai arunc banii pe unul nou. La standul de la Târgul de Crăciun nu putem primi obiecte chiar atât de voluminoase, pentru că nu avem spaţiu de depozitare. Şi pentru că este vorba despre un Târg de Crăciun, iar Crăciunul este al copiilor, vrem să-i învăţăm pe copii ce înseamnă circuitul obiectelor în natură. Toţi copiii care vin la standul Freecycle cu o jucărie, cu un penar sau cu o carte vor primi altceva în schimb.

Caută-ne la Târgul de Crăciun în fiecare zi de joi şi vineri, între orele 17.00 şi 21.00.

duminică, 7 decembrie 2008

Stâlp în poartă sau poartă-n stâlp?

Priviţi cu atenţie fotografia:


Cetăţeanul cu căsoiul din imagine a scris la Urban Iulian, care a devenit un fel de avocat al poporului (bravo lui, lăudabil. A preluat şi o parte din fotografiile de la Topul nesimţiţilor din Sibianulonline), plângându-se că Electrica îi blochează accesul în curte, deşi legea spune că stâlpii trebuie amplasaţi la limita proprietăţii.

După umila mea părere, individul face parte din categoria care dă numele topului din Sibianulonline. Având în vedere că numita clădire şi implicit numita poartă prin care se face invocatul acces sunt toate nou-nouţe, puteau fi proiectate în aşa fel încât să nu fie nevoie de tot acest circ ieftin. N-aş vrea să mă hazardez şi să numesc proprietarul imobilului "şmecher dă Bucureşti" (pentru că în Capitală are loc (şi) paradoxul acesta), dar respectul vizavi de proprietatea comună, cum ar fi, în sens larg, un stâlp de electricitate care susţine cablurile furnizoare de utilitate pentru mai multe gospodării, trebuie să primeze. Şi în România. Românul trebuie dezvăţat de convingerea că totul i se cuvine, pur şi simplu.

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Crăciunul în lume

Blogul camerasfavoritas.blogspot.com face un tur al oraşelor lumii, ca să ne dea ceea ce administratorii au numit "Crăciunul lumii noastre" (Christmas of our world). Practic, bloggerii au postat fotografii şi linkuri către camerele web din foarte multe oraşe din lume, ca să ne arate cum sunt ele împodobite de Crăciun. Pot spune cu mândrie că Sibiul este nu numai unul dintre cele mai frumoase oraşe, dar şi unul dintre cele mai frumos împodobite, aşa cum rezultă din imagini. Să vă dau câteva exemple:




Acasă la Moşu, în Finlanda




vineri, 5 decembrie 2008

Ce fac câinii şi ar trebui să facă oamenii

Am găsit videoclipul pe Jurnalul Naţional. E incredibil. "Umanitatea" e un cuvânt atât de mic...

Supercuţu, superbrylu, superade de la supertudor


Atâta m-am distrat de dimineaţă când am văzut poza la Tudor, că nu puteam rezista tentaţiei. Am salvat-o, am publicat-o aici şi o scot şi pe print. În viaţa mea n-am arătat atât de săxi.

joi, 4 decembrie 2008

Volunteşti? Voluntesc.


Mâine e Gala pentru Supervoluntari, un eveniment pe care Claudia Popa, fost director al Crucii Roşii Sibiu, a reuşit să-l aducă la cea de-a treia ediţie, ceea ce este un eveniment în sine. Azi am aflat de la Brylu că am primit o nominalizare, ceea ce mă onorează. Oricum, mă duc să-i fac lui galerie, că nu e nimeni în Sibiul ăsta (la categoria "presă") care să pună mai mult suflet în voluntariat decât Berlinschi cu căţeii lui.

miercuri, 3 decembrie 2008

La Ikea mănânci reni

Asta-i cea mai proastă veste pe ziua de astăzi. Mă rog, aproape cea mai proastă. Dar pe aia lamentabilă sigur nu vrei s-o auzi.

Cea mai proastă veste este că la Ikea se mănâncă reni. Ikea are mobilă faină. Şi ieftină. Şi decoraţiuni mişto. Şi tot felul de briz-briz-uri, pernici, mocheţele şi boluri care-ţi fac viaţa mai frumoasă/uşoară/confortabilă. Pe catalogul de la Ikea scrie un disclaimer de-ţi vine să-l pui în ramă, că obiectele lor nu sunt testate pe animale şi nu dăunează mediului înconjurător (ar fi şi destul de irelevant să testezi un pat pe un cobai). Au şi plase ecologice şi obiecţele reciclabile. Paradisul ecologiştilor. Dacă, la bucătărie, n-ar servi reni.

Reni, ca ăsta:


Şi ca ăsta:


Şi ca ăsta:



În jur de 70% dintre renii ucişi în Suedia sunt pui, ceea ce înseamnă că ei mor înainte să vadă zăpada, susţine grupul pentru protecţia animalelor Viva!.

Grupul susţine că vânătorii moderni îi urmăresc pe reni din elicoptere, îi hăituiesc de pe snowmobile şi îi aleargă sute de kilometri înainte să îi omoare.

Ikea vinde 130 de grame de salam de ren cu £1.75 în restaurantele sale din magazinele de mobilă.

(The Telegraph)


Eu mănânc porc şi pui, recunosc. Am vagi pusee de vegetarianism, după care nu rămân cu sufletul mai pur, ci cu obsesia foamei. Totuşi, nici porcii şi nici puii nu îl aduc pe Moş Crăciun de la Polul Nord. Aiurea argumentul. În afară de unul pur sentimental, nu pot să-mi explic de ce-mi plac mai tare renii decât porcii. În viaţă, nu în farfurie.

marți, 2 decembrie 2008

În câte feluri se poate cânta Imnul Naţional?

Un La mulţi ani cu întârziere (din pricină de alegeri):

1.



2.



3.



4.



5.



6.



7.



Ce votezi?

luni, 1 decembrie 2008

VOTUL: Aşa NU, aşa DA

E o vorbă - cred că a devenit proverb între timp: românul e expert în fotbal şi în politică.

Pe unii pur şi simplu nu ne interesează fenomenul (ne referim deopotrivă la fotbal şi la politică). Dar cei care îl urmărim, investim pasiuni mistuitoare în comentarii lungi şi inutile despre un fapt pe care rareori îl putem influenţa.

Să începem cu aşa NU:

"PSD nu se va da în lături de la nicio cheltuială din banii statului pentru a-l învinge pe Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale"

---- stimată doamnă, v-a dictat editorialul ăsta, cap-coadă, tătucul de la Cotroceni, iar dvs. i-aţi corectat doar inerentele greşeli gramaticale?


Tot la categoria aşa NU:

"S-au adunat 110.000 de voturi albe la una dintre Camere şi vreo 90.000 la cealaltă. De unde vin voturile astea? De la cineva “scârbit” de Iliescu, Năstase, Voiculescu? Nu, nici vorbă, ci de la nişte deştepţi care nu au avut de unde să aleagă (am spus-o în altă parte, bine că au avut proştii de unde să aleagă!). De la tinerii activi, din clasa mijlocie, care au nevoie de o legislaţie încurajatoare şi de măsuri economice bune pentru veniturile lor. Ce au făcut voturile albe? Au apropiat PSD de victorie. E clar, nu mai trebuie să facem nici o demonstraţie".

----- stimate domn, observ că "scârbit" poţi fi doar de membrii alianţei PSD-PC, ca şi cum dacă ai fi "scârbit" doar de ei n-ai avea alte cel puţin două opţiuni. Votul în alb presupune "scârba" faţă de întreaga clasă politică, dar o "scârbă" activă, exprimată numeric. Spre deosebire de absenteism, care poate foarte bine să fie numit şi "Je m'en fiche"-ism. Sau "mai bine mă duc la schi"-ism.

Din categoria aşa DA:

"Am votat. La ora la care apare acest editorial pot să spun şi cum am votat: am introdus în urne buletinele albe, neştampilate.
Votul alb nu e degeaba: el contează ca vot valabil, ca abţinere, se numără şi contribuie la creşterea legitimităţii partidelor care vor depăşi pragul electoral parlamentar de 5%. Cu cât prezenţa la vot e mai mare, cu atât rezultatul alegerilor are mai multă greutate, care se transferă noului guvern. Care are mare nevoie de ea.
Votul meu în alb este un cec în alb: nu ţin să câştige un partid anume. Transfer concetăţenilor mei dreptul meu de a decide şi întăresc prin votul meu decizia lor, pe care o voi respecta şi mi-o voi asuma. De asemenea, prin acest vot, dau politicienilor dreptul şi obligaţia de a se înţelege în interesul acestei ţări. Pentru că mi-am exercitat votul, îi creditez, acum, când creditul e tot mai scump, să facă asta."

Şi eu am votat. Nu în alb. Cred că motivele mele ţin mai degrabă de o trăsătură personală de caracter decât de o convingere sau de nevoia unui protest. Când m-am văzut în faţa buletinului de vot, nu m-am putut abţine. Am vrut să votez alb, dar nevoia mea de control îmi răsucea o şurubelniţă în coşul pieptului. Cum, tocmai eu să nu iau o decizie? Şi am luat buletinele la răsfoit. Să votez.... să nu votez... Mama ei de viaţă, uite, despre ăsta ştiu că s-a descurcat bine în Parlamentul European. Zang, votat. Buletinul următor. N-am pe cine, n-am pe cine. Nu, chiar nu pot să nu-mi dau cu părerea. Uite, ăsta mi s-a părut ceva mai strălucit decât restul şi în orice caz, mult mai puţin agresiv în campanie. Zang, votat şi pe al doilea buletin.

Astăzi mi-a fost dat să aud destule opinii tranşante, gen "ciuma roşie" şi "şerpii portocalii". Ca întotdeauna, cele mai multe pasiuni le nasc învingătorii. Pentru mine, politica a devenit un fapt banal şi rutinat care nu mă mai sperie şi nu-mi mai dă fiori. Nu văd în politică motive de fugit în Congo. Nicio guvernare nu poate să-mi distrugă viaţa, aşa cum am citit astăzi mult prea des pe forumuri. Şi-am zâmbit: ia uite, fantomele trecutului!

M-ar speria iminenţa unei dictaturi. M-a speriat pentru câteva secunde Traian Băsescu, acum 4 ani. Mi-am revenit. Acum, mă uit la declaraţiile sale, care încep sau continuă invariabil cu "am convingerea" şi iar zâmbesc.

Rezultatele alegerilor sunt legitime şi trebuie respectate. Comentatorii care-şi dau în petec şi prezic apocalipsa după PSD sau după PDL au fie prea mult sânge în vine/pastă în pix, fie prea multe zerouri în conturi, prin transfer bancar de la ştim-noi-cine, respectiv de la ceilalţi ştim-noi-cine. Românii, cei care şi-au dorit să aleagă, au ales. Cei care au vrut să protesteze, au protestat. Restul nu contează. Decizia lor trebuie respectată. Prin incluziune, şi a mea.

vineri, 28 noiembrie 2008

Cum mi s-a furat telefonul

Provocare astăzi pe blogul lui Adi Hazaparu: moduri în care ţi s-a furat telefonul mobil.

I-am spus şi lui şi vă spun şi vouă:

Eu am păţit-o în Petrom la Piteşti. Avertizez că acest post este susceptibil de discriminare.

Eram în drum spre Bucureşti. Ne-am oprit în Petrom în scop de dezmorţeală. Soţul meu a intrat în magazin să ia ceva de ronţăit, eu îmi întindeam oscioarele lângă maşină. Când vine o doamnă cu fustă lungă şi înflorată: dă şi mie domnişoaaaarăăăă. Eu, fată absolut tâmpă şi naivă, deschid borseta să-i dau. În maxim 5 secunde am fost îngrămădită de 7-8 fuste colorate, care se împingeau în mine vorbind repede, tare şi de neînţeles. M-am prins într-un final ce ţinteau, dar prea târziu, telefonul nu mai era.

Alin a ieşit din magazin şi când m-a văzut, a venit aţă şi le-a luat de mânecă (după aia m-a muştruluit că-s toantă. Precum şi-aşe-i). Femeile au devenit dintr-o dată din agresor, victime. Au început să urleeeee, să plângăăăă, că domnuuuuu, uite că n-am luat nimiiiiic, şi-au ridicat literalmente fustele în cap, circ în toată splendoarea.

Am reţinut una dintre dânsele, care era mai aproape şi am sunat la Poliţie de pe telefonul lui Alin. Moment în care, surpriză, a apărut telefonul meu, de undeva din cealaltă parte a benzinăriei: “Ia-ţi tu telefonul înapoi! Şi-aşa-i de căcat”.

Turist străin: feriţi-vă de fast-food-urile din Sibiu!

Citez de pe blogul Coraimazap (n-am reuşit să mă prind din ce ţară vine, trebuie log in, ceea ce e împotriva principiilor mele internautice :D) - a vizitat Sibiul, e frumos, ne-a liniştit, dar iată mesajul:

"Sibiu-very beautiful town, they are still keeping old houses, and it is impressing, there are more old houses than modern, from my point of view, of course I haven’t been in every corner of this town. Here I was very impressed by no McDonald’s, they have only one McDonald’s restaurant outside the town, and that’s all. May be some one do not like McDonald’s, but believe me, it is more tasty than any Romanian fast food - do not eat there, cuz you’ll get sick after such fast food, it is better to buy food from supermarkets :)"

Engleza-i aproximativă, dar v-aţi prins voi.

joi, 27 noiembrie 2008

"Să fie alegeri în fiecare an"

Astăzi, doamna care face curăţenie în redacţie, mă întreabă:
- Voi cu cine sunteţi?
- Cum cu cine suntem?
- Păi la alegerile astea, de duminică.
- A, nu suntem cu nimeni.
- Cum, că am văzut ui aici, foi din ăstea portocalii, cu Turcan, fata asta.
- Le-am găsit şi noi în uşă de dimineaţă, când am venit.
- A, şi nu votaţi cu ei?
- Eu, una, nu.
- Da cu cine votezi?
- Nu ştiu, nu mă pot hotărî. Niciunul nu merită.
- Io, dacă m-ar întreba pe mine, şi în ziare aş da asta, să fie alegeri în fiecare an.
- Cum aşa?
- Ui aşa. La mine în cartier îs coşuri de gunoi noi, o făcut parcu, o făcut curăţenie... Foarte bine. Să fie alegeri, să facă şi ei treabă mai des.
- Şi duminică cu cine votaţi?
- Io nu mă duc la vot. Da pentru aia, să fie alegeri în fiecare an.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Protestul votului alb

În mediul în care mă (tot) învârt, majoritatea oamenilor spun că nu se duc la vot pentru că sunt scârbiţi de politicieni (mai mult decât de politică). Practic, absenteismul lor nu înseamnă dezinteres, ci protest.

În democraţiile adulte, cetăţenii îşi exprimă protestul prin votul alb. Practic, mergi la vot, dar nu pui ştampila pe nimeni. Votul tău nu este nul, va fi contabilizat şi receptat ca atare - ca un vot de protest. Mesajul este: vreau să vin la vot, sunt un cetăţean interesat de ceea ce se întâmplă în jurul lui, dar nu am pe cine pune ştampila.

În ţări ca Franţa şi Belgia sunt organizaţii care înceracă să introducă votul alb în procesul electoral (în prezent, voturile se numără, dar nu influenţează în niciun fel rezultatul alegerilor - respectiv scaunele din Parlament nu rămân libere proporţional cu voturile albe).

Mai multe despre votul alb, pe site-ul Asociaţiei Pro Democraţia.

Înotul la Olimpia, o încântare

Olimpia e singurul bazin acoperit din Sibiu (nu se pune baia Neptun, că-i cât o cadă mai mare). Singurul bazin olimpic, orişicât. În ţară, dacă mai ţin eu bine minte, sunt doar trei în total. Cu toate astea, ne batem joc de el.

Ştiţi că bazinul Olimpia a fost închis timp de câteva luni, după ce o fetiţă şi-a găsit acolo sfârşitul, înecată. Protecţia Consumatorului a avut de comentat la adresa calităţii bazinului, iar administratorii au zis că repară, renovează, înnoiesc. Ce glumă!

Am înotat ieri la Olimpia în acelaşi bazin mucegăit la colţuri. Barele din metal de care te sprijini sunt la fel de ruginite. Trambulinele din ciment sau din ce dumniezău ştie or fi fost făcute sunt tot putrede. Soră-mea, care a făcut înot când avea 6 ani, zice că şi acum 20 de ani erau aceleaşi. În orice caz, de când ţin eu minte, bazinul n-a căpătat decât scaune noi. Din plastic.

Uşile la vestiar, deşi noi, nu se închid. Le-au greşit dimensiunile. Una dintre ele poartă urmele unui ciocan vânjos, carevasazică e spartă. La baie sunt termopane, dar e curent. Foarte curent. Când vii din apă, ud leoarcă, ce ţi-ai putea dori mai mult decât o briză de aer curat, minus 2 grade?

În bazin, tot felul de indivizi cu dimensiuni pătrate (şi la minte, şi la trup) sar "bombă", fac valuri şi stropesc jumătate din culoare. Li se pare nostim. M-am uitat pe pereţi după semne ca-n lumea civilizată, cu "săritul interzis". N-ai să vezi. Jmecheraşii au liber în bazinul Olimpia.

Totuşi, nu-i chiar aşa dramatic, puştii care săreau pe culoarul nostru au fost de relativ bun simţ şi s-au ferit să ne mai sară în cap, după ce le-am atras atenţia.

În orice caz, dacă vrei să mergi să înoţi la Olimpia, pune-ţi în bagaj: prosop, cască, şlapi, costum de baie, gel de duş şi multă răbdare. Şi coboară-ţi nivelul aşteptărilor. La 15 lei intrarea, nu vei primi nimic în plus faţă de ceea ce ai fi primit şi acum două decenii. A, ba da: apă caldă.

Cu toate astea, mă mai duc. N-am alternativă.

marți, 25 noiembrie 2008

Peisaj: lacul Bicaz


Viziunea unui turist străin. Sursa foto aici.

Îi mulţumesc d-lui Georg Schoenpflug von Gambsenberg pentru sesizare.

Zâmbete de peste tăt

Blonda are o iniţiativă care implică blogosfera. Că tot e Crăciun. Şi că tot suntem invadaţi de reclame care ne îndeamnă (să cumpărăm şi) să fim mai buni. Până la urmă, ce-i rău în a fi bun? Argumentele le citiţi la Blondă. Eu vă spun doar că doreşte sincronizarea unor acţiuni în toată ţara, care să aibă drept scop şi efect final.... un zâmbet ;) Dăruiţi, jucaţi-vă cu copiii cu care nu se joacă nimeni, învăţaţi pe cineva un joc nou, telefonaţi-le oamenilor cu care n-aţi mai vorbit de prea mult timp, adoptaţi un căţel şi veniţi la standul freecycle din Piaţa Mare :D Că tot veni vorba de reclamă.

luni, 24 noiembrie 2008

Iarnă de-a binelea

Nu e loc mai frumos, iarna, decât Sita Buzăului, acasă la socrii mei. Spre exemplificare, două fotografii (făcute cu mobilul, de Alin) de sâmbăta asta:


Poşta Română îţi urează toate cele bune

Primesc newsletter de la unul dintre site-urile cu cărţi la care sunt abonată, că a apărut şi în limba română "Copiii lui Hurin" de Tolkien. Eu, un copil mai mare care citeşte cărţi pentru copii mai mici, nu am putut rezista tentaţiei şi, cu toată criza financiară, am zis că merită 42 de lei (cu taxele poştale pe cheltuiala mea, fireşte). Aşa că am comandat-o online.

Ajunge avizul acasă, sunt aunţată că trebuie să merg s-o ridic de la poştă. Aviz tipic pentru Poşta Română: ai un colet în valoare de Ţ RONI. Atât. Nu tu oficiul poştal de unde trebuie s-o ridici, nu tu orele între care e deschis, nimicuţa. Mă rog, ştiam din experienţele anterioare ce şi cum, aşa că ajung pe Mitropoliei, la "colete".

Intru. Afară, 0 grade Celsius. Înăuntru, către 30. Miros de fier vechi, de mobilier care n-a văzut cârpă de şters praful, ce să mai vorbim de soluţii de curăţare, de peste două secole, tejghea îmbâcsită pe care ţi-e scârbă să-ţi aşezi până şi geanta şi miros de transpiraţie. Domnul (din fericire, nu doamna) de la ghişeu, cu soba duduind în spate, stă într-un tricou ud în părţile evidente. Caut avizul în geantă, iar când ridic ochii către dumnealui, dau mai întâi de un mesaj de întâmpinare, pe care ţin să-l împărtăşesc şi cu voi:


Atât am avut de zis. Restul e legendă...

duminică, 23 noiembrie 2008

Vrei să facem schimb?


E simplu: vii cu o carte şi primeşti alta în schimb. Vii cu un CD sau DVD (musai NEpiratate) şi primeşti altul în schimb. Dar MAI ALES convinge-ţi copilul să vină cu o jucărie pe care şi aşa nu o mai foloseşte de mult timp, că s-a plictisit de ea şi va primi alta în schimb. Este ceea ce se cheamă "circuitul obiectelor în natură", Freecycle, un nou tip de reciclare. Voluntarii care cred în reciclarea prin refolosire se vor afla la Târgul de Crăciun din Piaţa Mare, în fiecare zi de joi şi vineri a târgului, între orele 17.00 şi 21.00. Toate jucăriile rămase - adică cele donate de copii care nu doresc nimic în schimb - vor fi oferite înainte de Crăciun unor copii nevoiaşi.

Sigur aveţi şi voi ceva de schimbat prin casă. Ne vedem acolo!

PS pentru Deleanu şi Brylu: Ideea organizării unui stand Freecycle la Târgul de Crăciun a fost a lui N A I E. Pe bune :P

joi, 20 noiembrie 2008

Brad natural sau brad artificial?


Ăsta e bradul nostru de anul trecut. În glob sunt eu cu Chenănul meu. Ghici, brad natural sau brad artificial?

Hai să vă surprind: sută la sută na-tu-ral.

Argumente:

1. Bradul artificial e urât. Bradul natural e frumos.

2. Bradul artificial pute. Bradul natural miroase a Crăciun.

3. N-am niciun fel de simţământ pentru o bucată de plastic înaltă de 2 metri. Cu un brad natural mă port de parcă ar fi un căţel - am grijă să nu-i rup crengile, îl cert pe Alin când taie prea mult din el şi îi cânt colinde (singurul fel de cântat care-mi iese). Bradului. Nu lui Alin.

4. Brazii artificiali sunt produşi din plastic, adică din compuşi pe bază de petrol. Brazii naturali sunt produşi de... mă rog, dacă nu vă convin chestiile astea cu Save the planet, sunt produşi de Romsilva.

5. Când arunci un brad artificial produci un deşeu toxic. Când arunci un brad natural, produci un îngrăşământ natural.

6. Când cumperi un brad artificial, îi faci profit producătorului de plastic. Când cumperi un brad natural, obligi producătorul (prin lege) să cultive alţii în locul lui.

Desigur, cea mai bună opţiune ar fi "închirierea" unui brad - îl iei în ghiveci, îl ţii de sărbători şi apoi îl plantezi în curte sau îl duci înapoi la Romsilva. Atâta tot că, la noi, Romsilva nu-ţi dă posibilitatea asta.

marți, 18 noiembrie 2008

Candidatul porc, candidatul Vama

Probabil o să devin foarte antipatică cu următoarea afirmaţie, dar îmi asum riscul: nu-mi place Tudor Chirilă. Nu mă înţelegeţi greşit, am toate albumele Vama Veche şi dau volumul la maxim când "se dă la radio" mai ales Calul din Marlboro. Dar pe Tudor Chirilă nu pot să-l sufăr. Mi se trage de acum vreo 6 ani, când a venit la Sibiu, în fostul club Veneţia, cu un concert de promovare a albumului "Am să mă întorc bărbat". Aşa bărbat cum îl ştim, a întârziat 2 ore (nu exagerez, 2 ore!), a venit beat muci, a mai băut vreo 5 pahare de whiskey până la final, iar ultimele melodii, câteva cover-uri, le-a fredonat mai degrabă decât le-a cântat, pentru că nu-şi mai putea aminti versurile. Desigur, artistul era foarte amuzat de prestaţia proprie. Mie mi s-a părut jenant.

Ei bine, acest Tudor Chirilă, după cum bine ştiţi, a avut divergenţele lui cu foştii colegi din Vama Veche. Treaba lor, nu mă bag, nu mă interesează, au mai murit trupe din pricina asta, nu-i un caz singular şi nici nu fac îngerii gaură-n cer de supărare. Însă noua Vama face o muzică... îndoielnică, cel puţin pentru gusturile mele. Noua melodie, "Tata taie porcu", lansată în premieră la Mămăruţă:




Observaţi vă rog şi outfitul vag cocalicios al lui Chirilă.

Muzica nu-mi place. Dacă vreau să ascult mişto-uri muzicale pe seama realităţilor societăţii româneşti, pun un cd cu Timpuri Noi. Sunt muuuuult mai buni la treaba asta, cu mult mai multă experienţă, mult mai subtili.



Dacă vreau un mişto muzical nu chiar aşa de isteţ şi nu chiar aşa de subtil, ascult Fără Zahăr. Sunt muuuult mai haioşi la treaba asta şi mai au şi accentul ăla de-mi vine să-i pup, mânca-i-ar mama.



Buuuuun. Ca să ia ceva spuză pe seama ei din treaba asta care se cheamă campanie electorală şi umple toate spaţiile de emisie la televiziuni, Vama a inventat un personaj (am aflat de la Paula). Candidatul porc. De data asta, deşi le înţeleg motivele şi ele chiar nu ţin de muzică, ci de vânzări, bani, profit, marketingul mi s-a părut isteţ. A venit Chirilă cu un porc la o conferinţă de presă aranjată şi a ieşit următoarea treabă:



Mai multe despre candidatul porc găiţi pe vamamusic.ro.

luni, 17 noiembrie 2008

Calcul matematic: îl vedem pe E.T. în 2025

Cercetătorii de la SETI (Search for Extra Terrestrial Intelligence) au ajuns la concluzia că nu trece anul 2025 peste noi fără să ne întâlnim cu niscaiva forme inteligente de viaţă de prin Univers. Nu ştiu despre voi, dar eu, la vremea respectivă, voi fi în floarea vârstei (44 de ani) şi cine ştie, poate devin soacră în altă galaxie.

Nu ştiu însă dacă acest calcul este atât de mult ştiinţific pe cât se vrea de motivant. Se ştie că SUA au retras finanţarea SETI în anii '90, din cauza lipsei totale a rezultatelor.

Ştire Descoperă:

"Seth Shostack, unul dintre oamenii de ştiinţă din cadrul SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence), a făcut o declaraţie şoc atunci când a susţinut, în cadrul unei conferinţe de presă, că anul 2025 va fi unul decisiv pentru descoperirea vieţii extraterestre.

„Îl vom găsi pe ET în mai puţin de 20 de ani”, şi-a început Shostack discursul din San Francisco. Afirmaţiile astronomului se bazează pe faptul că omenirea va avea până la această dată tehnologia necesară pentru a scruta la 500 de ani lumină în spaţiu, acolo unde „cu siguranţă se află mii de emiţătoare radio extraterestre care transmit în eter”.

„Dacă prezumţiile noastre sunt corecte, oamenii vor putea intra în contact cu forme de viaţă extraterestre aflate în propria noastră galaxie. Conform teoriei savantului Frank Drake, numai în Calea Lactee ar trebui să existe peste 10.000 de civilizaţii capabile să creeze emiţătoare radio”, afirmă Shostak."

duminică, 16 noiembrie 2008

Sport extrem cu balene

Despre balena asta nu ştiu dacă-i ucigaşă sau nu:


Băiatul ăsta chiar poate spune că face sport extrem.

Fotografia a fost surprinsă în Australia şi publicată săptămâna asta de The Telegraph.

vineri, 14 noiembrie 2008

Show cu balene ucigaşe

Li se spune "balene ucigaşe". Nedrept, din moment ce toate balenele sunt ucigaşe. Şi mai nedrept, când afli că orcile sunt de fapt o specie din familia delfinilor oceanici. Foarte nedrept, dacă ai văzut filmul Free Willy.

Astăzi am găsit câteva filmuleţe cu un show care rulează de câţiva ani în Orlando, Florida, la SeaWorld. Cu balene ucigaşe. E corect, e normal, e uman să fie ţinute în captivitate animalele astea incredibile? Cred că depinde de cum este pus în practică termenul "captivitate". Mai demult, aveam şi eu alergie la cuvântul ăsta. Mi-am schimbat optica după ce am citit Viaţa lui Pi (mulţămiesc, ţiprian :P). Unul dintre cele mai puternice argumente ale lui Pi, fiul paznicului unei grădini zoologice, este: chiar crezi că animalele preferă să stea în libertate, unde găsesc hrană o dată pe săptămână, se luptă pentru teritoriu, tremură de frig sau leşină de cald şi unde nimeni nu le tratează atunci când se rănesc, decât într-un zoo care le oferă toate lucrurile astea?

Asta nu înseamnă că militez pentru aducerea tuturor animalelor în grădini zoologice, scoaterea terenurilor la licitaţie şi ulterior construirea de spaţii de birouri. Cred doar că între anumiţi oameni şi anumite animale se creează legături care trec dincolo de instinctul primar de supravieţuire.

Uitaţi-vă şi voi la filmuleţe. Nu cred că balenele ucigaşe din imagini execută trucurile doar de frică sau de foame.





Se pare că dresorul din imagini, John Hargrove, a avut un incident în bazin. Una dintre balene a sărit peste alta şi l-a prins la mijloc, într-un sandwish marin. N-a murit, şi-a rupt din coaste şi s-a întors la SeaWorld. Din ce-mi dau eu seama din imagini, nu e vorba de un atac, ci de o comandă înţeleasă greşit.



Pe de altă parte, dacă vă uitaţi la mâinile mele după o partidă de hârjoneală cu Bozi, aţi putea jura că mi-am ascuţit lama pe ele. Şi Bozi e de vreo 500 de ori mai mic.