Se vorbeşte mult despre Roşia Montană. Mult şi pătimaş. N-am fost niciodată acolo, dar mi-am propus să merg, ca să văd cu ochii mei ceea ce, de la anul, s-ar putea să nu mai fie.
Mi-am amintit de Roşia Montană pentru că am văzut aseară pe Discovery un reportaj despre exploataţia minieră de la Irian Jaya (Indonezia) (sursa foto: Scotty Graham). Aici a fost găsit cel mai mare zăcământ suprateran din lume de cupru şi aur, în mijlocul pădurii tropicale. Nu vă puteţi imagina cum au distrus zona, câţi copaci au fost tăiaţi, cât au suferit râurile din cauza asta... Nu, că nici Discovery-ul n-a zis, reportajul a fost difuzat în seria "SuperStructures", drept o mare realizare a tehnologiei - sistemele complicat inginereşti de drumuri, de conducte şi de transport construite de compania americane Freeport, care are minele în zonă. E dezolant.
La Roşia Montană, se pun două mari întrebări:
1. Au localnicii nevoie de compania minieră canadiană, al cărei proiect presupune construirea celei mai mari mine deschise de aur din Europa? Răspunsul este DA.
2. Va avea proiectul Gabriel Resources un efect negativ asupra mediului? Răspunsul este tot DA.
Şi atunci, care e soluţia?
La Roşia Montană se exploatează minier zăcămintele Apusenilor de 2.000 de ani. În vremea lui Traian, aşezarea - minieră - se chema Alburnus Maior (nume împrumutat acum de organizaţia care protestează împotriva proiectului). Ruinele romane sunt trecute pe lista UNESCO, dar ele ar urma să fie distruse de exploatarea minieră.
În muntele ăsta există foarte mult aur. Îl lăsăm acolo, ca să nu distrugem aurul verde sau îl extragem? Este o întrebare pe care probabil şi-au pus-o şi guvernanţii români (în ideea că guvernanţii români chiar îşi pun uneori întrebări). Fapt pentru care au aprobat proiectul. Ulterior, sub presiunea organizaţiilor de mediu şi a presei, au început să le dea amenzi de ordinul milioanelor de euro canadienilor.
La Irian Jaya, pădurile au plâns sub drujbele minerilor (indonezieni, americanii au venit doar cu şefii). Credeţi că aurul din Apuseni poate sta ascuns acolo, fără să-l vrea o lume întreagă? Chiar credeţi că lacurile de la Roşia nu vor respira cianură şi că dealurile nu se vor surpa în urma rădăcinilor veştede? Probabil că la anul, Gabriel Resources începe exploatarea. Probabil că oamenii vor avea un loc de muncă şi le vor cumpăra copiilor adidaşi noi.
Eu încă nu m-am hotărât cui să-i dau dreptate.
Pentru o lectură comparativă, aveţi AICI site-ul Gabriel resources şi AICI site-ul Alburnus Maior.
9 comentarii:
La Rosia am fost de mai multe ori, cu ocazia Fan Fest si nu numai. Am apucat acum doi ani sa vorbesc mai multe cu oamenii de prin zona. Am ajuns la concluzia ca sunt foarte prost informati sau mintiti. Mai degraba ultima varianta. Sunt si foarte orgoliosi. Si trebuie sa recunosc ca acolo situatia se vede altfel decat la nivel national, international, general. Pentru ei Gabriel Ressources inseamna locuri de munca, adica salarii. Insa din pacate e doar un miraj. Compania canadiana nu o sa exploateze acolo vesnic, asa ca locurile de munca nu pot fi pe viata. Din cate am auzit ici colo, proiectul de minerit se intinde doar pe cativa ani, din cauza tehnologiei avansate, ca tot ai amintit de ea. In alta ordine de idei, Rosia Montana e un vestigiu. Are faima, e cunoscuta atat pozitiv, cat si negativ, prin proiectul de minerit. Insa putini stiu ca acolo exista alternative, mult mai viabile pe termen lung. In speta, turismul. Am schimbat cateva vorbe cu un om de pe acolo de asa ceva, numai ca de intelegere nici nu se punea problema. Ce-i drept, investitiile in turism ar necesita ceva timp in comparatie cu mineritul, insa daca pui in fata continuitatea si traditia, o sa vezi situatia altfel.
Astazi, exista o gramada de programe europene, mai mult sau mai putin credibile, de investitii pe plan turistic. Ca un exemplu, la Rosia sunt destule case inca bune si solide, care pot fi transformate in pensiuni. De altfel, la festivaluri oamenii locurilor ofereau cazare si inca destul de buna, avand in vedere pentru ei era doar un profit de moment.
Una peste alta, mai sunt si vestigiile istorice, romane. Si daca mineritul tot exista de 2000 de ani acolo si lumea nici nu se gandeste sa uite de el, sa faca un muzeu al mineritului, cum e si la Brad.
Personal, sunt contra proiectului Gabriel si consider ca turismul ar puncta mai bine la capitolul eficienta. Daca localnicii vor ca Rosia sa mai existe, ar trebuie sa faca exercitiul de gandire asupra a ceea ce am scris mai sus. Nu e greu. Mai ales ca fonduri si investori se gasesc oricand.
As vrea ca aurul sa ramana ingropat si peste 10-20 de ani sa ma duc la Rosia sa-mi petrec un concediu linistit... Cine stie, poate in casa unor localnici care au inteles ideea...
este un europarlamentar roman, Magor Csibi numele lui, care s-a implicat serios in acest proiect. Vorbiti cu el, are deja solutii.
Andrei - cred că e uşor să spunem "aş vrea ca peste 2 ani să mă duc acolo în vacanţă şi să găsesc aceeaşi mirifică zonă şi pe ţărani zâmbindu-mi la intrare, întâmpinându-mă cu pâine şi sare". Noi nu trăim acolo în fiecare zi, iar pentru localnici, slujba asta, chiar şi pentru 5-10 ani, cât ar dura (probabil) exploatarea în zonă, ar fi mană cerească.
Sentimental şi principial vorbind, cred şi eu că ar fi un dezastru ecologic amenajarea minieră pe care o plănuieşte Gabriel Resources. Dar practic şi social, mă cam încurc.
Ştiu despre proiectul turistic "Drumul Aurului", care ar include şi Roşia Montană. N-ar fi totuşi un pic ciudat un proiect turistic pe tema asta, dar în acelaşi timp împiedicarea mineritului în Apuseni?
Cred că proiectul Gabriel e distructiv prin amploarea sa. Şi prin folosirea cianurilor. Nu cred că mineritul în sine ar fi un dezastru pentru zonă.
răzvan - mulţumesc pentru informaţie. Sunt curioasă care ar fi soluţiile propuse. Pentru că am auzit mai multe soluţii, din mai multe părţi şi totuşi nimic nu se întâmplă. Ca să nu mai vorbim că Gabriel a semnat deja parteneriatul cu statul român şi tot ce povestim noi acum e niţel cam tardiv.
Eu am zis 10-20 de ani, nu 2 :)
In 10-20 de ani, Rosia o sa fie o gaura neagra, care va inghiti multe alte resurse(de toate felurile). Iar taranii de acolo(daca mai traiesc) or sa-mi ceara paine si sare daca ii vizitez :)
Glumesc eu putin, dar realitatea cam pute.
Viitorul suna bine, pacat ca e prea scurt. (asta in viziunea Gabriel)
din cate stiu eu, dar poate gresesc, Parlamentul a revocat protocolul si a renuntat la iunvestitia Gabriel Resources. Din cate am inteles, deocamdata investitia este oprita. in parlament, PNL, UDMR, PRM, PC au votat impotriva investitiei lui Gabriel Resources, PSD a scaldat-o si PDL a votat pentru investitia Gabriel Resources.
răzvan - politizarea acestei situaţii face mult rău zonei, pentru că, după cum bine ştim, politicienii votează la presiunea opiniei publice şi nu pe baza unor studii efective de impact.
da, e in standby proiectul, dar cu toate ca sta pe loc, merge inainte. Posibil sa gresesc, dar s-au platit multi bani pentru stramutarea locuitorilor. Ori aia trebuie recuperati.
adela din cate stiu la baza votului a stat studiul Academiei Romane. cel putin a fost mentionat ca baza stiintifica, dar dreptate ai evident in ceea ce priveste sentimentalismul votului.
cat priveste recuperarea banilor , nu vad de ce sa fie facuta. banii au fost investiti de o firma.
A existat într-adevăr un studiu al Academiei Române în zonă, care nu a prezentat, după părerea mea, decât concluzii de bun simţ şi la mintea cocoşului - că situl arheologic va fi distrus de manevrele prin dinamitare, că minele din epoca bronzului vor fi implicit distruse prin amenajarea unora noi, că mediul va fi iremediabil modificat prin amenajarea pe care o propune propiectul... deci date vizibile, relaţionate cu partea culturală şi ecologică a zonei şi absolut deloc cu cea economică şi socială. Chiar aici intră în conflict guvernarea centrală cu administraţia locală - pentru că Primăriile locale au semnat protocolul, iar Guvernul îi pune beţe în roate (cam până aici cu autonomia locală). E adevărat însă că era necesară intervenţia unei autorităţi superioare în zonă, pentru că administraţia locală i-a făcut pe plac Gold Corporation-ului mai ceva decât dacă ar fi fost Brad Pitt în vizită la Roşia Montană. Le-au dat minele pe mână, au declarat arealul zonă industrială şi dă-i să fie. Numai că dezbaterea ţine deja de vreo 4 ani, iar firmele (în principal Gabriel) au investit acolo, în baza unor documente, că ne convine sau nu, legale.
În ianuarie, curtea de apel de la Alba a anulat decizia potrivit căreia zona a fost declarată drept "industrială", dar guvernul refuză să dea orice fel de rezoluţie pe această problemă. Poate pentru că e an electoral şi nu vrea să rişte o nouă dezbatere?
Trimiteți un comentariu