miercuri, 27 august 2008

Culmea reciclării

Este o dezbatere dintre cele foarte interesante între Adrian şi Elena Georgescu, pe blogul lui Adrian şi se referă la donarea de organe după ce te afli în moarte clinică. El este pentru, ea este contra.

Eu cred aşa:

Cred că e mai degrabă cinic să NU îţi doreşti să donezi organe. Se ştie, după moarte, foarte puţine dintre organele noastre mai pot fi folosite. Dacă, Doamne fereşte, nu mori în accident de tânăr, probabil că ficatul, inima şi rinichii tăi sunt deja uzaţi, intoxicaţi, prea graşi sau prea arşi de nicotină şi deci rebuturi.

Dar dacă a mai rămas un firicel bun în tine, sănătos, la ce-ţi mai trebuie dincolo? Unii dintre comentatorii lui Georgescu spun că Biblia interzice asta şi că în faţa lui Dumnezeu trebuie să fim întregi (ca şi când ne-am naşte toţi întregi). Deci te prezinţi în faţa lui Dumnezeu cu ficatul şi îi spui, uite, Doamne, toate celelalte din mine sunt arse, sugrumate sau au explodat, dar pe ăsta, poftim, l-am păstrat intact şi nu l-am dat nimănui.

E culmea ecologismului, până la urmă: să ne reciclăm pe noi înşine. Nu văd nicio demnitate în a rămâne întreg în coşciug. Adevărata demnitate stă în a salva viaţa altcuiva.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Pai daca te duci "intreg" la Doamne-Doamne, da' de fapt ai un ficat facut prastie de alcool, inima malita de grasimi si colesterol si mai stiu io ce, si plamanii negri de la tiutiun, Doamne-Doamne o sa te mangaie pe cap si-o sa zica bravo, puiule ca ai venit cu toate piesele, lasa ca-s facute praf, intentia conteaza, in ochii mei esti cum te-o facut mama....
Eh, astea-s superstitii, zau!
Daca vreun doctor gaseste ceva bun in tine cu care poate un copil sau o mama poate sa isi mai bucure familia, sa mai dea ceva pe lumea asta si poate s-o faca mai buna, de ce nu?...

Teodora spunea...

eu deja am spus la toate persoanele apropiate mie, ca daca voi muri inaintea lor sa stie ca eu sunt de acord si chiar cer prelevarea organelor, in vederea donarii lor. Daca oi mai avea ceva intreg...

adela mohanu spunea...

Asta i-am zis şi io la mama, iar mamei mele nu i s-a părut deloc nostim :) Aşa că m-am apucat să le spun celor mai tineri decât mine şi deci, procentual, cu mai multe şanse să-mi supravieţuiască :)