Te plângi că ai salariul prea mic? Ce zici de el?
Te plângi că societatea e nedreaptă cu tine? Ce zici de ea?
Te plângi că ai prea mult de învăţat? Ei nu se plâng.
Te plângi că nu-ţi plac legumele? Ei nu.
Te-ai plictisit de aceleaşi jocuri? El nu are alternativă.
Cineva ţi-a cumpărat Adidas în loc de Nike? Ei au un singur brand.
Te mai plângi?
9 comentarii:
Intotdeauna uitam ca altii o duc mult mai rau decat noi.Cateodata avem tot confortul si ne plangem ca suntem saraci.Vrem mereu tot mai mult ....si mai mult, insa uitam de sanatate si de cei dragi.Am scris si eu un articol pe aceasta tema la mine pe site.Te pup.
Întotdeauna uităm că draci bălţaţi iar câteodată avem parascovenii pe sârmă. Scuipatul ăsta-n sân când vine vorba de troglodiţii din ţările negre este o mârşăvie cumplită. Undeva, creieraşul nostru în mintea lui are impresia că dacă îşi strânge lăcrimi în pălmuţă, cumva cumva cineva contorizează şi îi ajută pe oropsiţi. E, după capul meu, o iporcrizie.
Există oameni care se ocupă de lumea a treia, iar discursul acesta fatalist şi deprimant al părerilor de rău este, pentru acei oameni, un drac bălţat.
No offence, adela, e bine să-ţi pese, dar e pur şi simplu inutil, atât pentru ei şi cu atât mai mult pentru tine.
Ia-o altfel ... bun, încetăm a mai uita ... ŞÂ?!?
octav - bun, deci avem o dezbatere.
În primul rând, tonul acestui post nu este "plânge-le de milă", ci "nu-ţi mai plânge de milă". Ca-n melodia aia foarte frumoasă a lui Phil Collins, Another Day in Paradise. Sigur ai auzit de ea :)
Şi dacă tot veni vorba, care-i soluţia ta pentru atitudinea noastră? Ignorăm că există o problemă undeva, departe? Bun, n-o ignorăm, o conştientizăm. O conştientizăm cu echidistanţă, ştiinţific? Te felicit dacă poţi. Noi, femeile, avem o malformaţie congenitală şi ne vine greu să privim obiectiv chestiunile prin excelenţă sentimentaliste. Să admitem că-i un defect de gen.
Dar dacă ignori sau obiectivezi problemele care sunt prea departe de tine ca să le poţi influenţa, nu vei aplica acelaşi şablon atitudinal şi când vei da de una aproape de tine, "morfozabilă"? Eşti deja călit, te-ai străduit prea mult să clădeşti zidul ăla între tine şi lume, ce rost ar avea să deschizi taman acum o ferestruică?
No offence, octav, dar "ipocrizia" mea e mai umană - deşi poate inutilă - decât ignoranţa ta.
Dezbaterea e esenţială, pentru că sunt cele două tipuri generalizate de atitudine vizavi de chestiunile expuse. Cred totuşi că cei cărora le pasă au puterea şi voinţa de a acţiona, fie şi numai în plan restrâns.
cred totusi ca marea majoritate nu ignora problema asta. cred ca fiecare in sinea lui vazand imaginile constientizeaza. e drept, ca multi dintre noi spunem ca nu am rezolva nimic, fiindca problema este mult mai complexa, nu avem puterea, etcetc. dar macar speram. speram ca totusi se poate face ceva. si cred de asemenea ca atunci cand putem face ceva, vom face.
Adevărata problemă este că tu cauţi soluţii. Ăsta-i baiu'. Tu, din fericire, dragă adela, nu eşti în postura în care să cauţi soluţii pentru lumea a treia ... fie ele bune, inutile, mămoase, ignorante. Şi nici eu.
Există oameni care se ocupă de chesita asta, cu sau fără grijile noastre.
E drept că, dacă toţi ar gândi ca mine, nimeni n-ar mai gândi corect. Dar, repet, eu şi tu, doi români oropsiţi, nu avem de ce să gândim în felul acesta.
O putem face, ne putem da de ceasul morţii, dar nu ajută pe absolut nimeni cu nimic. Şi dacă te-apuci să nu te mai vaiţi (văitatul, apropo, e un lucru foarte sănătos, atunci când nu e absurd, pentru că împinge) e chiar rău pentru tine.
Vaită-te pentru ce trebuie şi lasă-i în plata ONG-urilor pe ăştia mici şi negri!
scz că răsp. greu
Ajung din nou la prima concluzie, şi anume că-i o chestiune de perspectivă.
Dacă tu îmi arăţi unde anume e văitatul pe care-l citezi, o să te şi cred :) Asta-i perspectiva ta.
Din perspectiva mea, postul nu intenţiona stârnirea unei dezbateri despre lumea a treia, ci se vroia o perspectivă optimistă asupra realităţilor noastre de fiecare zi.
Dar dacă tot am creat această dezbatere şi dacă oricum niciunul dintre noi nu îşi va schimba nici viziunea şi cu atât mai puţin atitudinea, mai pot sintetiza doar atât: dacă îţi pasă, ai puterea să acţionezi. Nu neapărat în mijlocul Africii, dar pe strada ta. Că îţi pasă ŞI de amărâţii din Africa nu dăunează nimănui.
Sunt roman, deci ma plang, ma lamentez, ma smiorcai cat vreau eu. E traditia si dreptul meu stramosesc, si sa nu indrazneasca nimeni sa mi-l refuze!
Sau aşa :D
Trist...insa asa se intampla mereu, pana nu esti intr-o anume situatie, nu o intelegi cu adevarat. Totusi, n-as vrea nimeni sa fie in vreuna din situatiile descrise mai sus...
Trimiteți un comentariu