Sunt două motive pentru care îmi place Ştefan Iordache (Dumnezeu să-l odihnească!).
1. Victor Petrini, personajul preferat al adolescenţei mele. Tata mi-a pus "Cel mai iubit dintre pământeni" în mână, spunându-mi: "Eu am citit-o pe ascuns, sub plapumă. A fost o carte interzisă". Atât mi-a trebuit :)
Niciodată nu m-am bucurat de o crimă. Dar la asta, simţeam răzbunată toată românimea:
2. Vocea guturală, de Sean Connery, cu care îi şopteşte Sandei Ladoşi:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Am postat si eu despre el, dar am scos in evidenta ultimul mare rol de film din Ticalosii. Un film putin comentat...inca, desi atat de actual!
Oh, chiar n-am stiut ca s-a dus si el... Unul cate unul dispar cei care au fost marii nostri actori. Parca ma sperie, parca simt ca se prabuseste ceva in mine, in golul acela pe care il lasa in urma. Pe de alta parte, insa, ma gandesc ca nu erau Matusalemi, ca erau si ei oameni si deci predestinati sa ne paraseasca la un moment dat.
Poate ca e timpul sa se ridice cei ce le-au fost ucenici... Oare vor mai da ei dovada de atata forta interpretativa? E greu cu asa mostenire in spate? Probabil ca foarte greu... Totusi sper ca se va ridica o noua generatie de actori de valoare in urma marilor maestri care au fost.
cand am auzit de internare, speram sa se faca bine :( aseara ma gandeam cate piese nu am vazut... si nici nu o sa vad vreodata...
Eu nu cred că trebuie să subestimăm generaţia tânără. Şi Ştefan Iordache a fost odată tânăr. Şi Ilarion Ciobanu, care s-a dus şi el, Dumnezeu să-l odihnească şi pe care l-am iubit enorm în "Toate pânzele sus".
Pentru că noi, de aici, din provincie, nu aveam ocazia atât de des să-i vedem jucând teatru de-adevăratelea, aşa că trăiam cu filmele lor. Acum e mai simplu, sunt şi mai multe festivaluri, aşa că începem şi noi să avem aceleaşi regrete...
Trimiteți un comentariu