Încă o meteahnă a României contemporane: politeţea. Mai exact, distorsionarea ei.
Câteva expresii care îmi zgârie urechiuşele:
- Spui "Bună ziua, ce mai faceţi?" Ţi se răspunde: "Nu aşa bine ca dvs." Asta li se întâmplă de foarte multe ori jurnaliştilor când sună o sursă, un politician, o personalitate publică. Toţi pleznesc de bunăstare, dar niciunul nu o duce chiar atât de bine ca noi. Îţi vine să te pupi singur în frunte de deştept ce eşti că o duci atât de minunat. Ce s-a întâmplat cu mult mai politicosul "Bine, mulţumesc, dvs.?".
- Asta-i o bubă pe care - iar o să-mi sară prietenii mei în cap - o au mai ales oltenii. Niciodată nu spun "Te rog să-mi dai pâinea", ci "Dă-mi şi mie pâinea aia".
- Ţi se face un serviciu, spre exemplu eşti în supermarket şi ai ochit un produs de pe ultimul raft, dar nu ai altitudinea necesară ca să ajungi la el (personajele din acest context sunt sută la sută imaginare), aşa că rogi un domn vânjos să te ajute. Bineînţeles, nu rezistă drăgălăşeniei tale (personajele din acest context sunt sută la sută imaginare), iar tu îi mulţumeşti frumos. Ţi se răspunde "Pentru nimic" sau "Pentru puţin". "Pentru puţin" e chiar şi mai grav decât "pentru nimic", deoarece presupune că într-o bună zi vei fi obligat să returnezi acel puţin. Dar cea mai tristă este implicaţia acestei expresii, ca şi când gestul ar necesita o remuneraţie, alta decât "Mulţumesc". S-a dus naibii "Cu plăcere"-a.
- Întrebi "Ce vârstă aveţi?". Deşi nu e o întrebare foarte politicoasă, în meseria de jurnalist it's a must. Ţi se răspunde "Da' tu cât îmi dai?". Trebuie să zâmbeşti frumos şi să intri în joc, pentru că altfel nu vei afla niciodată răspunsul exact, deşi nu ai nici chef şi nici timp să te joci ca pe abac cu anii omului. Şi, evident, estimezi o vârstă şi spui cu 10 ani mai puţin. Din, fireşte, politeţe.
Sigur mai sunt şi altele. O să îmbogăţesc colecţia pe parcurs ce mi le amintesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
deci cand mi-ai spus mie "parca ai avea 15 ani" de fapt imi stiai varsta? p (dialogul din acest cintext e suta la suta imaginar)
ups, m-ai prins :D
cred ca intrebarea "ce mai faci?" a devenit retorica odata cu raspnsul "neasteptat"bine-nteles"as face dar n-am cu cine"
Încercaţi şi varianta clasică "nu-ţi mai dau, că ai destui". Asta dacă aveţi prea multe surse, bineînţeles.
mai este si varianta: "ce faci?" - la care tu raspunzi, sincer,:"lucrez", sau, dupa caz "treaba" si urmeaza idiotenia: "mai poti?????". Urasc sa ma intrebe cineva daca "mai pot!". Imi vine sa raspund uracios, dupa fiecare "mai poti?"
adelle - da, am uitat de mitocănismele astea. Mi s-a mai întâmplat să merg pe stradă şi să-mi fi uitat şi telefonul şi ceasul acasă şi să fiu nevoită să întreb pe cineva cam ce oră ar fi. Mi s-a răspuns "cât ai vrea să fie?". Haha ha ha.
andrei - şi mai sunt încă multe din ăstea de-ale noastre...
teodora - da, uite, încă una numai bună de incinerat. Şi tonul fals compătimitor din "mai pooooţi"-ul legănat, de parcă pentru toată lumea munca ar fi un chin.
si ar mai fi "politetea" taximetristilor, cu care vrei nu vrei trebuie sa faci conversatie, indiferent daca esti pe subiect sau nu. eu nu-i inteleg: ii salut cand urc, le spun adresa, le dau banii plus un mic bacsis, le spun politicos multumesc si la revedere, de ce trebuie sa port conversatii tembele de genul pretului benzinei sau uite-o si pe aia ce parasuta e!?
mai grav e ca atunci cand comand taxiul acasa, de fiecare data sunt luat la rost ca de ce strada pe care locuiesc e asa prost numerotata, de parca as lucra in primarie la urbanism! ca sa intelegeti, bucata de strada pe care locuiesc are aceeasi denumire cu o strada aflata mai departe de mine- intre bucata de strada(pe care locuiesc) si strada "oficiala" mai sunt doua strazi! banuiesc ca nu ati inteles nimic!
Păi da, când trebuie să le dai bani sunt politicoşi - sau fals politicoşi - dar când trebuie să-şi manifeste latura sensibilă faţă de ceilalţi participanţi la trafic, pică examenul. Eu cred că la Facultatea de Taximetrişti sunt cursuri speciale despre cum să NU semnalizezi, cum să intri pe interzis, cum să le tai faţa tuturor, cum să claxonezi cât mai des şi cât mai lung şi cum să fumezi la volan deşi clientul tău poate că are astm.
Un singur contra-exemplu am. Un domn îmbrăcat mereu la cămaşă, de la 942 - căruia mereu uit să îi iau indicativul. Ascultă muzică clasică în maşină şi nu vorbeşte neîntrebat.
Iata si o colectie de astfel de prostii: http://www.gigel.org/pateul . Am stat si le-am citit si mi-am dat seama ca (majoritatea) chiar le aud zilnic.
Plus fetele de la Infinity care iti intind sandvisul bine uns cu un zambet la fel de uns si cu urarea "sa aveti pofta!"
Trimiteți un comentariu