Nu ştiu ce blestem o fi lovit poporul chinez, care mie mi-e foarte drag, să aibă aşa conducători (extrapolând, aş putea înlocui "chinez" cu "român").
După ce au dat asigurări că, în timpul Jocurilor Olimpice, atât sportivii cât şi jurnaliştii vor avea libertate totală în ceea ce priveşte accesul la Internet (în cazul Chinei, precizările privind la care tip de libertate ne referim sunt necesare), azi s-au răzgândit.
Ştire Mediafax: "China va restricţiona accesul presei la Internet în timpul Jocurilor Olimpice de la Beijing, a declarat, miercuri, un oficial chinez din cadrul comitetului de organizare. (...) El a confirmat că jurnaliştii nu vor avea acces la paginile sau site-urile care conţin informaţii despre mişcarea spirituală Falungong, interzisă în China. Oficialul a adăugat că nici alte site-uri nu vor putea fi accesate de către presă, fără a preciza care anume. (...) Jurnaliştii străini aflaţi la Beijing s-au plâns deja că nu pot accesa site-urile organizaţiei Amnesty International, posturilor BBC şi Deutsche Welle şi ale cotidienelor Apple Daily din Hong Kong şi Liberty Times din Taiwan.".
Te-ai gândi că este o cenzură destul de ineficientă, având în vedere că jurnaliştii şi sportivii stau o lună şi-şi iau zborul, iar în avion, chiar înainte să ajungă în ţările lor, pot intra pe ce site-uri le pohteşte lor inimioara. Da, numai că oficialităţile chineze nu au acces la fiecare laptop în parte, ca să limiteze accesul numai anumitor useri. Şi dacă lasă aşa, toate site-urile libere, dacă intră şi chinezii pe ele, deşi, bieţii de ei, numai vreo 2-3 cunosc limba engleză? Risc mare...
Mă uitam azi-dimineaţă la Pro Tv la o ştire cu Mihai Covaliu, scrimerul român din lotul olimpic care a ajuns la Beijing. (Din păcate, nu am găsit ştirea şi pe site-ul Pro Tv ca să o linkuiesc). Un tip foarte vesel, pus pe şotii, dădea mâna cu scorţoşii militari chinezi, care îi răspundeau încruntat în chinezeşte. Imaginile de pe stradă arătau oameni care merg regulamentar, Covaliu fiind sigurul care păşea în salturi şi în zig-zag-uri, râdea zgomotos şi îi incomoda pe taximetriştii cu blanc total în ale englezei, rugându-i printre chicoteli: "To the Olimpic village, please". Mi-am dat seama cât de mult te schimbă două decenii de libertate (aşa pervertită cum e a noastră) şi câtă infuzie de veselie aduce respirarea aerului curăţat de dictatori.
Te-ai gândi că este o cenzură destul de ineficientă, având în vedere că jurnaliştii şi sportivii stau o lună şi-şi iau zborul, iar în avion, chiar înainte să ajungă în ţările lor, pot intra pe ce site-uri le pohteşte lor inimioara. Da, numai că oficialităţile chineze nu au acces la fiecare laptop în parte, ca să limiteze accesul numai anumitor useri. Şi dacă lasă aşa, toate site-urile libere, dacă intră şi chinezii pe ele, deşi, bieţii de ei, numai vreo 2-3 cunosc limba engleză? Risc mare...
Mă uitam azi-dimineaţă la Pro Tv la o ştire cu Mihai Covaliu, scrimerul român din lotul olimpic care a ajuns la Beijing. (Din păcate, nu am găsit ştirea şi pe site-ul Pro Tv ca să o linkuiesc). Un tip foarte vesel, pus pe şotii, dădea mâna cu scorţoşii militari chinezi, care îi răspundeau încruntat în chinezeşte. Imaginile de pe stradă arătau oameni care merg regulamentar, Covaliu fiind sigurul care păşea în salturi şi în zig-zag-uri, râdea zgomotos şi îi incomoda pe taximetriştii cu blanc total în ale englezei, rugându-i printre chicoteli: "To the Olimpic village, please". Mi-am dat seama cât de mult te schimbă două decenii de libertate (aşa pervertită cum e a noastră) şi câtă infuzie de veselie aduce respirarea aerului curăţat de dictatori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu