Ele e Căţe. Căţe căţelul. L-am găsit în timp ce căutam, împreună cu soră-mea, o altă fiinţă abandonată, o căţeluşă brac german. Luli a tot văzut-o prin Turnişor, pe lângă blocurile din vecinătatea ei şi urma să o fotografiem şi să vă rugăm s-o adoptaţi. Pe ea n-am găsit-o, dar l-am găsit pe Căţe.
Prima întâlnire cu Căţe a fost destul de dramatică. Printre blocuri, pe o alee, mai întâi a răsărit un alt prichindel. Negru, cu coada-n vânt, foarte jucăuş. În spatele lui, un băieţel, la vreo 4 ani, în maieu şi pantaloni scurţi, ducea în braţe o mogâldeaţă. Când a ajuns la intersecţia dintre alei, unde asfaltul se lăţeşte, a ridicat mogâldeaţa din braţe şi a aruncat-o greu, cu avânt, pe ciment. Ne-a stat inima în loc. Căţe nu se mai ridica de pe jos, deşi încerca din răsputeri. Eram la doar 7-8 metri de scenă, dar până am ajuns lângă căţel, ni s-au părut 7-8 veacuri.
Am ridicat căţelul şi îi simţeam inimioara în palme. Respira repede şi apăsat, probabil de frică. Băieţelul - acum observ că are şi cercel în ureche, ceea ce spune multe despre părinţii lui - se ţinea scai după noi: "Îmi dai căţelul, dă-mi-l, dă-mi-l, dă-mi căţeeeeeeeeluuuuuuu". Până la urmă, l-am prostit. I-am spus: "Nu vezi că nu se poate ridica de jos? Căţelul ăsta e bolnav, îl ducem la doctor. Nu mai pune mâna pe el, că iei şi tu". A fugit :D (De obicei nu mi se întâmplă să pun copiii pe fugă, dar de data asta îl fugăream eu, dacă n-aveam altă soluţie)
Era 10 seara şi l-am sunat pe doctorul veterinar la care merg cu Lucky şi cu Bozi, dr. Gheoca. Super doctor. Nici nu mă aşteptam să-mi răspundă la ora aia. Dar mi-a răspuns şi m-a invitat şi cu căţelul la cabinet. Am ajuns, l-am pus pe masa doctorului, explicându-i cum l-am găsit şi dându-ne cu presupusul că probabil are picioruşul rupt. Doctorul vorbeşte cu el, îl mângâie, îi verifică toate lăbuţele, toate încheieturile, Căţe tace mâlc. Diagnosticul: n-are nimic rupt, e rahitic. Carevasăzică foarte foarte foaaaaarte prost hrănit. Ne dă un medicament şi ne sfătuieşte să-l hrănim bine, că-şi revine. Nu ne-a taxat cu niciun ban.
După 3 zile, Căţe se joacă în iarbă, merge singur (mai şontâc, dar merge) şi dă frumos din coadă când primeşte mâncare de la Luli. Din păcate, Luli nu-l poate ţine, aşa că vă rugăm frumos, dacă vă doriţi un căţel, salvaţi-l pe ăsta. N-aveţi cum să nu-l iubiţi.
6 comentarii:
of, eu de ieri cazez o pisicuta care are niste probleme asemanatoare (o sa pun niste poze la mine pe blog cu ea) ca altfel il luam fara probleme. ce dulce e :D
Sper să aibă cineva atâta suflet încât să-l ia şi să-l îngrijească. N-are nevoie decât de niscaiva mâncare şi apă şi de puţină atenţie. Va da înapoi înmiit. Cine are acasă un animăluţ, ştie ce înseamnă asta.
Luli here. pot sa va spun ca al nostru drag Cate e mult mai bine, cam somnoros si mai nou se lasa greu pe alta labutza decat cea care credeam ca e cu probleme, dar il banuiesc ca doar se preface:) e destul de trist in comparatie cu prietenii lui de convietuire care par sa nu aibe nici o problema (care parca stiu ca o sa fie adoptati de cineva in august), ca si cand stie ca nu are o casuta a lui cu stapani care sa-l iubeasca. se bucura tare mult cand ii dai putina atentie si...mie mi-e drag... sper sa se gaseasca cineva care sa-l indrageasca la de mult ca mine dar care sa aibe si un colt in curtea lui pt el. o sa primeasca inapoi cel putin inzecit.
Ce e, pentru numele lui Dumnezeu, cu fetele şi animalele mici. Pisicuţe, căţeluşi, puişori, porcuşori de guineeuţa, şerpişori, ce v-o fi plăcând? Aş putea emite ipoteza că vă fascinează dumbness-ul lor, că e cute cât e de vulnerabil. Dar, pentru acelaşi nume, de ce-i păstraţi? :)
Acasă am două animale care nu mai sunt deloc mici şi pe care le iubesc la fel de tare. Le "promovăm" pe cele mici pentru că au mai mult timp în faţă decât cele mari - şi în principiu, dacă le laşi pe stradă, asta înseamnă o perioadă mai lungă de chin.
E drept că sunt şi mai drăgălaşe şi n-ai cum să le ignori când te provoacă să te joci cu ele. Dar dacă "problema" asta (şi uai ce ghilimele mari sunt astea) e numai a femeilor, atunci jumătate din lumea asta e mutant. Şi mă refer la jumătatea bărbătească a lumii. A, din fericire, sunteţi mai puţin de jumătate, deci lumea are o şansă :D
Cunosc bărbaţi la fel de fascinaţi de dumbnessul lor, cum îi spui tu, ca şi mine. Aş putea întreba ce-o fi cu bărbaţii de-s atât de fascinaţi de femeile împiedicate... Tot cu dumbnessul are de-a face? :)
Eu zic aşa: ţi-l fac pachet pe ăsta micu şi ţi-l trimit. Pe pariu că devii dependent?
istoria Sibiului pe wwww.razvanpop.ro
Trimiteți un comentariu