joi, 8 ianuarie 2009

Mamă sau femeie de carieră?

În imagine, ministrul de Justiţie din Franţa, Rachida Dati, la numai câteva zile după ce a născut o fetiţă şi în timp ce ieşea de la birou. Rachida Dati este primul ministru de Justiţie al Franţei în acelaşi timp femeie şi de religie musulmană (s-a născut în Maroc). Pornesc de la gestul ei de a se întoarce la birou la numai câteva zile după ce a născut (relatare Daily Mail) ca să mă întreb: merită?

Am aproape 28 de ani şi nu m-am gândit până acum la copii tot din cauza carierei. Aproape toate prietenele mele sunt în aceeaşi situaţie. Mamele noastre aveau 19-20 de ani când ne-au auzit pentru prima oară glăsciorul. Noi, nu. Noi mai întâi vrem casă, maşină, poziţie socială, un viitor sigur pentru copilul nostru, până ajungem să uităm care-i procedeul tehnologic ca să-l facem (asta-i, evident, o hiperbolizare impersonală :P).

Pe de altă parte, nici n-am ajuns în poziţia în care să ne permitem supraveghere permanentă în cele 9 luni de sarcină, supra-vitaminizări şi analize tot la 3 zile, care să ne permită să mergem la job până în ziua în care se rupe apa. Nici să aducem pe lume un copil, să-l pupăm părinteşte pe frunte în secunda doi, apoi să-l punem în braţele unei bone din care să-l mai extragem doar temporar şi planificat, dimineaţa la 07.35 înainte de machiaj şi seara după 23.35, înainte de aplicarea măştii de faţă.

Se pot croşeta frumos cele două posturi? Poţi fi alertă la job şi o mamă-model în acelaşi timp? Şi ca să nu discriminăm, poţi fi şi tată şi director sau orice altă funcţie care îţi solicită timpul la maxim, în acelaşi timp?

8 comentarii:

Anonim spunea...

cred ca depinde foarte mult de ce fel de job ai si cum te motiveaza. pentru ca de cealalta parte e evident ca nu ai nevoie de niciun fel de motivare :). eu cred ca as putea fi si una si alta daca mi-ar placea intr-atat de mult job-ul pe care il fac si daca as fi intr-atat de motivata.... totusi nu cred ca m-as putea intoarce la birou la cateva zile dupa nasterea copilului... cele cateva luni dupa nastere n-ar trebui sa intre in discutia asta.

Anonim spunea...

In Romania e greu pentru o femeie sa impace cresterea copilului cu viata profesionala. In primul rand pentru ca sarcina de a creste copilul e vazuta ca fiind exclusiv pe umerii mamei nu si a tatalui. In Norvegia de exemplu, concediul de crestere a copilului e impartit intre ambii parinti (cand acestia exista si nu e familie monoparentala). Mama sta acasa cateva luni, apoi se intoarce la munca si sta acasa tatal pana cand copilul ajunge la ovarsta la care poate fi lasat pe mainile unei bone apoi trimis la cresa.
Pentru ca da, in tarile civilizate functioneaza cu brio si crese dotate cu tot ce trebuie, inclusiv personal calificat si de incredere.
Asta e, in Romania nu exista o viziune coerenta a cresterii copilului, am ramas blocati pe ideea comunista "mama si copilul", ignorand complet ca un copil are de obicei si un tata, care cu un pic de bunavointa ar putea invata sa schimbe un pampers si sa puna un biberon.

adela mohanu spunea...

Câtă dreptate ai, medusza! Taţii ar trebui în primul rând să înţeleagă ei că e şi spre binele familiei ca sarcinile să fie împărţite. Că, în general, munca în echipă surclasează munca individuală. Dar mai e mult până departe.

Anonim spunea...

In ce fel ajuta legislatia de la noi atat pe mama, cat si pe tata, a.i. fiecare sa poate sta cu copilul cateva luni?

adela mohanu spunea...

În niciun fel. Legislaţia noastră e ori, ori. Nu ştiu dacă legea e interpretabilă, dar la începutul perioadei post-natale, fie mama, fie tatăl optează pentru un concediu (plătit) de creştere a copilului. Nu ştiu dacă acesta e transferabil ulterior, dar mă îndoiesc.

Nunu spunea...

Bau Ade
Fa iute un plod, pentru ca un om ca tine poate sa le impleteasca pe amandoua. Si poate bine. Filosofia cu plodu care trebe sau nu sa se nasca din cauza profesiei este o chestie fumata. Plodul este cel care ti da tonul si mai ales tonusul atat la inceput cat si la batranete. Tre sa te bucuri de el cat mai ai energie, timp si bani. Asa ca bafta si lasa pe fitoasele de ministerese din Franta, ca noi suntem daci. Hahaha !!!

adela mohanu spunea...

Mulţumesc frumos, Nunu. Şi de vizită, şi de comentariu, şi de sfat, şi de încurajare :) Cine ştie când îi dau curs ;)

Ada Angharad spunea...

Tipic. Barbatii dau sfaturi de ..fa un copil etc, etc. Ei sunt aia care vor de mama -zmeului un urmas, dar apoi isi pun coada pe spinare si lasa femeia sa se chuinuie. Ca suntem inca societate foarte patriarhala. Macar de si-ar putea permite financiar ca americanii sa te tina casnica si mama la copil. In conditiile in care ai de crescut un copil si mai si mergi la sevici (oricare ar fi el) si te descurci fara prea mare ajutor din partea statului sau a producatorului masculin, te poti numi manager mai tare ca Isarescu, femeie de cariera mai tare decat Rasida aia din postul tau si psiholog mai tare decat Freud & Co.