marți, 20 ianuarie 2009

De câte ori ai cântat imnul naţional?

E Ziua Inaugurării astăzi la Washington. Ziua despre care se spune că va face istorie, ziua în care al 44-lea preşedinte şi primul de culoare al Americii se va instala oficial la Casa Albă. Şi americanii ştiu atât de bine să facă un spectacol din istorie! Poate din cauza asta istoria îi şi iubeşte atât de tare.

Concertul inaugural de ieri, care a reunit cele mai mari nume de pe scenele muzicale, actoriceşti, sportive a fost un spectacol la care orice participant sau privitor s-a pomenit la un momentdat cu nodul în gât.

Cum cântă Beyonce asta "America the beautiful", zici că niciodată n-ar fi apărut aproape dezbrăcată şi îngăimând ceva lasciv:



Country, sigur că da, singurul folclor al americanilor, cu Bruce Springsteen, acelaşi Springsteen care îşi face muci naţia în Born in the USA - şi cât de elegant şi demn ţine ritmul preşedintele Barack Obama, cu "This land":



Şi "Higher ground" cu Usher, Stevie Wonder şi Shakira, imposibil să nu fi mândru de naţia asta, deşi blonda e, de fapt, columbiancă:



Obama are parte de un curent favorabil, pe care sper să-l poată gestiona în favoarea sa. Foarte puţini au grăit, firav, câte ceva care să umbrească ziua de 20 ianuarie. Unii au spus că s-au cheltuit milioane de dolari pentru festivităţi, în acest timp de criză, dar naţiei nu i-a păsat. Dacă ceva merită toţi banii pentru americani, atunci e nevoia de a pompa orgoliu în sentimentul lor de cel mai frumos şi mai puternic popor al lumii. Şi asta chiar face toţi banii!

Alţii au descoperit că, acum "n" generaţii, un strămoş alb al mamei lui Obama a deţinut sclavi. Au venit alţi cercetători, care au descoperit că strămoşii soţiei preşedintelui, Michelle, chiar au fost sclavi. Într-un acces de ironie gratuită, au apărut articole care au deturnat simbolistica evenimentului reamintind că "Obama moşteneşte Casa Albă, care a fost construită de sclavi". Eu zic că asta demonstrează cât de departe a ajuns America.

Americanii sunt puternici pentru că se simt puternici. În schimb, românilor le este jenă să-şi intoneze imnul naţional. Am în jurul meu atâtea exemple, la meciurile CSU Sibiu, de puşti care se hăhăie în timpul intonării imnului, pentru că li se pare mai sofisticat aşa. Să cânţi odată cu Veta Biriş de 1 decembrie? Vai, ar fi penibil! Şi ridicol să-ţi afişezi la fereastră drapelul roş-galben-albastru. Şi totuşi, în ciuda snobismului care consideră patriotismul patetic, am de spus aşa:



Tu de câte ori ai cântat imnul naţional?

2 comentarii:

dreamwind55 spunea...

Nu am nimic impotriva cantarii imnului national.Nu ma simt penibil. Insa asta cu "desteapta-te romane" desi are un text care merge la marele fix, nu prea il simt ce imn. "Trei culori" ramane favoritul meu. Avea tinuta, ritm si maretie. Si MANDRIE. Imnul actial nu e decat o plangere si o litanie.

adela mohanu spunea...

Da, poate că e o problemă cu imnul actual din punctul ăsta de vedere. Dar ca principiu, mulţi dintre români ar prefera să aibă altceva scris pe buletin, la "cetăţenie".