joi, 8 ianuarie 2009

Preţul confortului - dependenţa

Nu vă vine câteodată să vă luaţi păturica şi jucărioarele şi să vă căraţi în mijlocul unei păduri, lângă un râuleţ, sub o creangă mai sănătoasă? Să nu mai auziţi de E.On Gaz, Electrica, Apă-Canal, preeşedintele Asociaţiei de Locatari, Petrom, Direcţia Taxe şi Impozite, Administraţia Finanţelor Publice, RDS, RCS şi Pro TV...

Cât de simplu şi de rapid merge reacţia în lanţ Rusia-conductă-Ucraina-centrală termică de apartament-robinetul de la duş.

Pe bunica mea din Bogatu Român (şi nu, numele satului nu ne-a marcat destinul) nu o durea nici în catrinţă de gazul rusesc. Lemne în pădure erau slavă Domnului, Romsilva nu le stătea în ceafă că taie ilegal şi oricum erau responsabili by default cu pădurea. Adunau uscăturile conştienţi că dacă taie pomul tânăr, altul nu mai pupă 20 de ani, câi îi ia altuia să ajungă la fel de vajnic. Lumânarea în lampion ardea noaptea şi fără bunăvoiţa Electrica, apa din fântână la Buna (ăsta era numele fântânii mari din mijlocul satului) n-avea cloruri şi aditivi, Pro TV-ul era bătut de poantele despre vecinul de peste gard... Doar messengerul mergea cam greu, că până în capul satului erau ceva curţi de urlat şi exista riscul crescut ca mesajul să ajungă distorsionat.

Drept că până la biserică erau necesare ciubote de cauciuc şi că magazinul mixt din sat nu avea Dove pentru păr uscat, dar cumpără un şampon independenţa de sistem?

Cumpără, fir-ar al dracu...

2 comentarii:

Anonim spunea...

1 Si din acest moriv unii au renuntat demult la messenger.
2.E frumoasa atmosfera creionata de tine, insa progrs nu inseamna doar negativism.(Pardon, nu ar trebui sa insemne)
3. Apropos de...scriem /ne dam cu parerea pe blog, mai demult era pe telefon si mult mai demult la masa cu cativa a caror parere chiar conta.
4."The future's bright, the future's Orange" era un slogan de demult. Uite ca s-a adeverit...cum zici tu "fir-ar al dracu'..."

adela mohanu spunea...

Multă vreme m-am întrebat dacă progresul e un termen socialist sau capitalist...

Până la urmă, toate avantajele lumii de azi - şi mă refer aici implicit la globalizare şi deci la dependenţă - pot fi folosite în şi spre beneficiul nostru. Câteodată, mai des în perioade de criză, ne permitem şi nostalgii.