Povestea Hannei Jones a făcut înconjurul lumii, începând de ieri, de când s-a aflat de fetiţa de 13 ani, bolnavă de leucemie, care refuză un transplant de inimă care i-ar salva viaţa. Sau cel puţin i-ar adăuga câteva luni.
Astăzi, reporterii de la Daily Mail, care au reuşit să vorbească cu Hannah, publică un articol emoţionant. O poveste în urma căreia rămâi iremediabil supărat pe viaţă, perplex în faţa inegalităţii ei şi înălţat de frumuseţea sufletului unui copil.
Hannah a avut probleme de când era mică. Şi mai mică. La vârsta de 4 ani i s-a descoperit leucemia. În urma unui tratament intensiv de chimioterapie, a rămas fără păr, iar pielea i s-a descuamat pe porţiuni mari din trup. A trebuit să trăiască în acest calvar, împotriva bolii, dar împreună cu ea, ani întregi. Din cauza tratamentului, în inima fetei s-a căscat o gaură. Odată cu gaura din inimă, un hău s-a adâncit în sufletul ei.
Când a aflat că singura ei şansă de supravieţuire este un transplant de nimă, Hannah a spus aşa:
"Când doctorii au venit să-mi spună despre necesitatea unei noi inimi, am fost supărată. Când mi-am dat seama că trebuie să petrec luni întregi în spital aşteptând o inimă nouă, sau că aş putea chiar muri pe masa de operaţie, am ştiut că nu vreau asta. Nu sunt un copil normal de 13 ani şi chiar ştiu ce e cel mai bine pentru mine, orice ar crede doctorii. Dacă aş fi avut câţiva ani în plus, nimeni nu mi-ar fi pus la îndoială deciziile. Dar nimeni nu realizează că eu deja am crescut mai repede decât oricine altcineva. Niciunul dintre colegii mei de clasă nu trebuie să se gândească la lucrurile la care mă gândesc eu. Am multe lucruri pe care abia le aştept. Sper să merg la Disney World în decembrie. E greu, pentru că ştiu că s-ar putea să fie ultima mea vacanţă. Sora mea mai mică, Phoebe, e atât de fericită. Tot timpul spune: "Mergem pe tărâmul lui Mickey Mouse". Îmi iubesc familia. Nu vreau să-mi irosesc timpul în spital, când pot fi acasă".
A fost nevoie ca spitalul la care era internată Hannah să sesizeze Protecţia Copilului, în încercarea de a-i decădea părinţii din drepturile părinteşti, pentru că au acceptat decizia fiicei lor. Dacă asta s-ar fi întâmplat, poliţiştii ar fi luat-o pe Hannah de acasă, ar fi dus-o la spital, unde ar fi fost obligată să suporte transplantul de cord. Din fericire, instituţia a trimis acasă la Hannah un asistent social femeie, căreia i-au trebuit doar câteva minute ca să înţeleagă suferinţa fetei. În urma recomandărilor Protecţiei Copilului, spitalul a renunţat la plângere şi a acceptat decizia Hannei Jones.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
da mai, am vazut si eu dimineata stirea. tulburator.
:( saraca fetita...
Tulburatoare drama acestei fetite ,,adult" as spune...stau in fata monitorului si efectiv nu stiu ce sa mai scriu...offfff..ca mama ,daca unul din copii [doamne fereste-ma], ar pati asa ceva si mi-ar spune sa ii respect si ultima dorinta , din acea secunda viata mea efectiv s-ar opri...viata ne-a fost data fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati......
Cred că oamenii pot duce mai mult decât îşi imaginează înainte să fie încercaţi. E bine într-un fel să aflăm astfel de poveşti, ca să înţelegem cât de norocoşi suntem noi.
Stiti voi povestea cu oul.Aici se aplica perfect.
Trimiteți un comentariu