miercuri, 5 noiembrie 2008

America, ţara unde este posibil

Barack Obama este primul preşedinte de culoare al Americii.

Pe Barack Obama îl cheamă de fapt Barack Hussein Obama.

E ca şi cum noi am alege un preşedinte rrom pe care îl mai cheamă şi Istvan sau Horvath.

Unul dintre părinţii lui Barack Obama nici măcar nu este american.

Tatăl lui Barack Obama este musulman.

Jumătate din familia lui Barack Obama trăieşte în Africa.

Mama lui Barack Obama are rădăcini în tribul indian Cherokee.

Barack Obama este absolventul a două facultăţi foarte importante şi foarte exigente din Statele Unite ale Americii - Harvard şi Columbia University (nu al Academiei Navale de la Constanţa).

Barack Obama a practicat avocatura dreptului civil şi a predat cursuri de Constituţie Americană la Universitatea din Chicago (nu a fost căpitan de navă care făcea şperţ cu casetofoane de contrabandă).

Barack Obama a avut mari probleme în tinereţe cu drogurile şi alcoolul (dar recunoaşte asta).

Din discursul lui Barack Obama, mesajul de pe header-ul site-ului oficial: "Îţi cer să crezi. Nu doar în capacitatea mea de a aduce adevărata schimbare la Washington... Îţi cer să crezi în capacitatea ta de a face asta".

Din discursul lui Barack Obama în calitate de câştigător al alegerilor prezidenţiale din Statele Unite ale Americii: "Mai este cineva care se mai îndoieşte că America este ţara în care toate lucrurile sunt posibile, care încă se întreabă dacă visul fondatorilor acestei ţări este încă în viaţă şi în timpurile noastre, care încă pune la îndoială puterea democraţiei noastre? În această seară, aveţi răspunsul".



În anul 1961, în care s-a născut Obama, în multe state americane, căsătoria interrasială era încă interzisă.

Când Barack Obama avea 2 ani, în 1963, Martin Luther King ţinea celebrul discurs "I Have a Dream".



În 4 noiembrie, americanii au votat masiv, au stat la cozi ore în şir, au crezut în el şi l-au votat pe Barack Obama. ACEASTA este democraţie.



Mi-am recâştigat respectul pentru poporul american. Nu ştiu cât de bun preşedinte va fi Obama, sper şi cred că unul care înţelege greutatea şi simbolistica alegerii sale şi se va ridica la pretenţiile la care l-a supus istoria. Chiar dacă nu va fi aşa, poporul american a spart atât de multe prejudecăţi şi atât de multe clişee într-un timp atât de scurt, încât da, abia acum fraza are substanţă: America este ţara tuturor posibilităţilor.

6 comentarii:

Carti fara pret spunea...

de acord cu tine!

Ada Angharad spunea...

Iar eu mi-am pierdut si bruma de respect pe care o aveam. Nu sunt rasista si sper sa faca treaba buna Osama, dar dom'le cata mai manipularea pe capul americanului...

Anonim spunea...

Obama e mult mai pacifist decat mccain - un fel de iliescu american

adela mohanu spunea...

dreamwind - orice campanie înseamnă manipulare. O alegi pe una sau pe cealaltă. Asta înseamnă campania de imagine, nu doar în politică, şi în publicitate, şi în CSR, oriunde.
Apoi, nu înţeleg exact la ce te referi - până la urmă, americanii nu au votat masiv Obama, diferenţele au fost totuşi relativ mici. Dacă e să simplificăm, au avut de ales între un negru absolvent de Harvard şi un fost luptător în războiul din Vietnam. Sunt două filozofii de viaţă diferite şi te raliezi uneia dintre ele, după cum îţi dictează şi propria conştiinţă.

zafox - iliescu numai pacifist nu e...

Anonim spunea...

Personal simt o mare tristete zilele astea. Urasc conspirationistii, dar ma doare sa va vad pe toti prins in spirala asta de entuziasm provocata parca la apasarea unui buton. Obama mi se pare produsul perfect scos din eprubeta, ba chiar mi se pare ca, ai sai creatori au exagerat, si nu s-au oprit la timp:
- jumatate negru - jumatate alb
- jumatate crestin - jumatate musulman
- jumatate american - jumatate neamerican
- jumatate profesor universitar - jumatate drogat - alcoolic

ar mai fi multe de zis, dar in concluzie, Obama e completarea naturala a trio-ului care s-ar zice ca are in frauri mare parte din planeta: Medvedev - Sarkozi si acum Obama, niste tinere marionete, din pacate, construiti sa ne placa. Si ne plac... :(

Cat despre a lua discursurile unui astfel politician ca si cum ar fi produse de creierasul lui si ar reprezenta niste convingeri de-ale lui personale... as fi mai sceptic, cu tot cu partea cu catelusu care se muta la Casa Alba.

adela mohanu spunea...

Sunt în general sceptică faţă de tot ce mă înconjoară. Pe Obama îl urmăresc de ceva timp - sau mă rog, îi urmăresc campania. Nu ştiu cât din el e "produs" şi cât e adevărat. Eu spun că America şi-a învins prejudecăţile şi ăsta e un lucru mare.

În orice caz, dacă este doar un produs - lucru de care mă îndoiesc, încearcă tu să fii licenţiat la Harvard şi la Columbia în aceeaşi viaţă şi apoi să predai Constituţia americană la Chicago, vedem dacă îţi reuşeşte :) -, i-aş angaja şi eu pe şefii lui de campanie.

Şi mie îmi place rolul de Gică Contra. Uai ce-mi place să fiu împotriva curentului şi să găsesc contra-argumente pentru logica uzuală. De data asta, însă, că ne place sau nu, că avem sentimentul de "plastic" sau nu, e un moment istoric.