Camerele de gazare au fost inventate de americani

Am pornit de la o ştire apărută astăzi, care zice că s-au descoperit planurile de construcţie ale lagărului de exterminare de la Auschwitz, simbolul Holocaustului. Am săpat apoi mai mult ca să aflu ce-i cu Zyklon B-ul ăsta, gazul folosit pentru uciderea prizonierilor. Să vă spun şi vouă ce am aflat.

Nu naziştii au fost primii care au folosit camerele de gazare. Ei doar le-au ridicat de stadiul de "artă". Americanii au pus primii în practică încăperi în care moartea venea pe calea aerului. În Statele Unite, la începutul secolului trecut, camerele de gazare erau folosite pentru execuţia criminalilor condamnaţi la moarte. Primul condamnat omorât prin gazare a fost Gee Jon, în 8 februarie 1924. Deloc surprinzător, condamnatul nu era un nativ american, ci un chinez care a primit sentinţa pentru un omor asupra unui alt chinez. Statul american dorea astfel să dea un semnal puternic împotriva mafiei chineze care se instaura în Vest.

Tot în America, Zyklon B se folosea, la începutul secolului trecut, pentru dezinfectarea trenurilor cu care soseau în SUA imigranţii din Mexic, la începutul secolului trecut. Zyklon B este, de fapt, un insecticid.

E adevărat însă că flagelul nazist s-a folosit de Zyklon B pentru exterminarea a sute şi mii de oameni deodată, nu doar a câte unuia singur. La Auschwitz, gazul ajungea în camerele de gazare prin câteva orificii din pereţi sau din tavan. Soldaţii aruncau înăuntru pastile siliconate care, în contact cu aerul, la o temperatură de 26 de grade sau mai mare, emanau gazul mortal. Primii care mureau erau cei care se aflau cel mai aproape de pastile. Moartea lor venea de regulă subit. Pentru ceilalţi urmau 10-20 de minute de chinuri inimaginabile.

Acidul prusic (HCN), principalul component toxic al Zyklon B, atacă sistemul respirator. Produsul chimic trece prin mucoase şi prin piele, penetrează plămânii şi ajunge în sânge. Acolo, începe o bătălie cu celulele roşii, cele care eliberează oxigenul în sânge, iar rezultatul este o asfixiere din interior. Prizonierii care nu aveau "norocul" să se afle în imediata apropiere a pastilelor ucigaşe începeau să vomite, să sângereze prin nas şi urechi, să se înece, să respire din ce în ce mai greu, ca, în final, să moară prin asfixiere.

Una dintre culmile nazismului: inventatorul gazului care a omorât peste un milion de evrei (majoritatea de la Auschwitz-Birkenau, restul au fost gazaţi cu "ajutorul" gazelor de eşapament), chimistul german Fritz Haber, a primit Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1918. În 1933, Haber a fost nevoit să fugă din Germania, din cauza originilor sale... evreieşti. Un an mai târziu, a murit din cauza unui atac de cord.

(Sursa foto - groapă comună de la Auschwitz: foto.cere.ro, aici găsiţi un album foto de la Auschwitz)