De câteva zile, începea să mă sâcâie imperfecţiunea centrului Sibiului.În urmă cu vreo săptămână, o vecină de 22 de ani care se întorcea acasă pe la 10 seara a fost furată şi bătută la colţul străzii. Alaltăieri, Călin, care are biroul la 10 minute (de-ale mele, 5 de-ale lui) de Piaţa Mare, mi-a povestit cum o puştoaică (din pricină de politically correct n-am voie să-i spun ţigăncuşă) a intrat în sediul firmei, s-a învârtit cât s-a învârtit în jurul unei biciclete legate la parter, până a ieşit cineva la ea. Previzibil, a început să urle, iar un hăndrăluş (nici la ăsta n-am voie să-i spun, da vă prindeţi din rimă) a sărit imediat: "Ce-i, bă, te iei de sor-mea?". Mai să iasă cu vânătăi. Familia cea unită s-a transferat (bănuiesc eu) la noi pe stradă. Ieri, tot o puştoaică a intrat la noi în casă, a scos-o misiz buni afară, s-a dus la etaj, de unde n-a mai scos-o nimeni şi a furat un telefon mobil, cu care a plecat fugind împreună cu ataşamentul (aka "fratele").
În aceste condiţiuni şi circumstanţe, astăzi răsare soarele. Dar nu aşa, că răsare soarele... e una din acele zile în care te uiţi pe geam şi nimic nu-i strâmb. Frunzele strălucesc galben în copaci, altele foşnesc muzical pe jos, chiar şi clădirile scorojite par vesele în lumina asta care nu cade văratic, aşa, plin, să te orbească şi nici iernatic, tăios, să te doară, cade... ondulat, mângâietor. Trec prin Piaţa Mare, în drum către redacţie. Într-un colţ al pieţei, o domnişoară firavă, poate are 12 ani, dar poate numai 10, cu părul în nuanţa frunzelor de astăzi, poartă greu o vioară în toc, iar în cealaltă mânuţă, un corn. Îl fărâmiţează mărunt şi îl aruncă pe caldarâm. Zeci de aripi încep să fâlfâie în jurul ei, coboară ca o perdea, mai întâi o acoperă şi n-o mai văd şi apoi coboară şi se aşează în jurul ei, ciugulind. Iar ea gângureşte fericită.
Câte forţe trebuie să conveargă, să spargă relativitatea timpului, ca să se întâmple toate deodată, să picteze tabloul ăsta ireal de frumos, iar eu să fiu acolo?
Dacă n-ar fi adevărat, ar fi un clişeu. Îmi pare rău că n-am făcut o fotografie.
PS pentru cei pe care-i scoate din sărite partea frumoasă a lucrurilor: citiţi textul de la coadă la cap.
5 comentarii:
Lasa ca nici la Brasov nu e altfel. In una din seri, boul de mine ramane fara foc. Ma plimb prin Piata Sfatului (e la 3 minute de unde stau) si ma plimb si ma plimb de imi vine rau. Se pare ca brasovenii nu fumeaza! Apoi vad pe cineva cu tigara. Alerg de-a dreptul (in 20 de minute nu gasisem pe nimeni cu foc). Ala se intoarce si sare speriat de goana in care veneam. Ma opresc ii zic omului problema mea. Speriat imi zice ca erau sa il bata 2 si sa ii fure telefonul!!! Ma rog. Merg mai deparrte. La un colt de strada tot pe langa piata sfatului se incinses e o bataie. N-am stat sa vad cine castiga.
de-asta e frumoasa romania, sibiul inclus: diversitate :)
Ce mă bucur, Ioane, abia aştept să le arăt unora dintre domnii pe care îi cunosc comentariul tău cu Braşovul, că-mi fac capul calendar cu faptul că Sibiul e muuuult sub potenţialul Braşovului. O fi şi n-o fi, dar tot România e.
Un articol simpatic pe care l-am citit in sensul corect adica de la cap la coada. Filmul lui Frank Capra care poarta titlul articolului este unul din preferatele mele.
Si ale mele :)
Trimiteți un comentariu