Salt peste Tristeţea 1

Tristeţea 1. Mare rugăminte: s-a pierdut Tănă. Veveriţa asta frumoasă din imagine. Brylu a cules-o de pe străzi şi o iubeşte ca pe ochii din cap. E foarte cuminte, foarte inimoasă şi nu vreţi să-l vedeţi pe Brylu plângând după ea... S-a pierdut azi, în jur de ora 14, pe Mihai Viteazu, în zona blocului cu Redal Cafe. E neagră toată, cu urechi mari şi ascuţite, bot sârmos şi are o pată albă pe piept şi una pe coadă. Dacă o zăriţi undeva, sunaţi repede la 0722.227.297.

EDITARE ULTERIOARĂ: S-a găsit. Ştergem tristeţea asta :)

Tristeţea 2. Mai am doar doi căţei. În urma anunţurilor şi a eforturilor concertate pentru care vă mulţumesc, doi dintre ei şi-au găsit stăpân. Ştiu, ăsta e un lucru bun, dar tot am dat apă la şoareci când i-am înstrăinat, deşi nu ne cunoaştem decât de 3 zile. Cum pe unul dintre ei am hotărât să-l păstrăm, dacă ştiţi pe cineva mărinimos care poate să aibă grijă de un căţel mic care mănâncă doar lăptic momentan, dar se face el mare, sunaţi-mă vă rog la 0742.127.835.

Au mai rămas Einstein şi Rambo. Cum ne-am dat seama că Rambo e de fapt fetiţă, am hotărât s-o rebotezăm Xena. Cum e greu de pronunţat, traducem aproximativ fonetic şi îi zicem Zina. Iacătă-i:


Şi ca să reparăm moral o faptă abonimabilă - portretul de "cavaler negru" pe care i l-am tuşat colegului de redacţie, birou şi adânci suferinţe în postul anterior -, trebuie să subliniez că am învăţat două lucruri foarte importante de la el:
1. Biberoanele din zilele noastre au o (un) gaură/orificiu (oricum îi zic sună prost) prea mic(ă).
2. Există şi lapte cu 3,5% grăsime, mult mai bun pentru vârste de până la 2 luni decât ăla degresat şi pasteurizat.