Valutiştii de la OTP

Criză financiară? Sigur da. O resimţim pe pielea noastră: rata la bancă ne-a crescut cu 200 de lei, în doar două luni. Natural sau artificial?

Nu mi-ar fi trecut prin cap să mă documentez, dacă nu ar fi fost alţii mai analişti prin jurul meu. Prea de bună credinţă în relaţia mea cu banca, am luat dobânda, comisionul şi cursul de schimb de bune, fără să crâcnesc. Ca în desenele animate din vremea mea, am simţit cum mi se aprinde un beculeţ desupra creştetului când mi s-a sugerat să verific rata de schimb de la banca la care am eu creditul - OTP - cu ratele altor bănci care acordă credite în franci elveţieni. Pentru că, da, ne-a pus naiba să ne luăm credit în franci elveţieni. Şi am deschis eu frumos toate site-urile celor patru bănci principale care acordă credite în valută elveţiană, eronat alintată cu titlul de "cea mai stabilă". Iar beculeţul de deasupra capului a început să facă precum stroboscoapele de la discotecă, până mi s-a spart în scăfârlie.

Cum e posibil ca trei (Volksbank, Bancpost şi Reiffeisen) din patru bănci - deci majoritatea absolută, că mai mult de atât nu este decât unanimitate -, să aibă un curs de schimb la vânzare a CHF, azi, 24 octombirie, la 2,55 de lei, iar OTP, banca din ţara vecină şi prietenă, Ungaria, să mă pună să îi plătesc ratele la un curs de 2,65?! La 804 franci rata pe lună, îmi rezultă o diferenţă de 80 de lei faţă de celelalte instituţii monetare, ceea ce face ca OTP să câştige de pe urma noastră 960 de lei pe an, adică peste 260 de euro, doar din speculaţii valutare.

Nu mai spun că, oficial, la BNR, francul elveţian costă astăzi 2,54 lei.