marți, 17 februarie 2009

Un pahar cu aer, vă rog

Nu fumez. Nu suport, nu-mi place, fumul mă sufocă. Îmi sugrumă gândurile. Când mă aflu într-un bar neaerisit, nu mai pot decât să înghit amar şi să dau din cap. Cuvintele îmi dispar din vocabular. Şi nu vreau, na, nu vreau să vorbesc. E suficient că-mi intră fumul pe nas şi-n ochi, nu vreau să-l mai las şi sub limbă.

Am zis că fac un lucru deştept parlamentarii cu noua lege anti-fumat. Lege deşteaptă în România?! Ei, aş! Oricât de abili ar fi ei, noi suntem mai şmecheri de atât. Aşa că, în loc să îngrădească fumatul în spaţiile publice, noua lege l-a eliberat.

În Sibiu, majoritatea barurilor şi cafenelelor din centru sunt mai mici de 100 de metri pătraţi. Ca atare, se încadrează în categoria legislativă "la alegere". Patronii lor au putut alege ca localul să rămână doar pentru fumători sau doar pentru nefumători, fără ca legea să le impună şi spaţii distincte pentru celelalte categorii... medicale, că sociale nu-s. Evident, toţi, dar toţi toţi toţi au ales să-şi dedice cafenelele fumătorilor.

Majoritatea prietenilor mei, pe care-i iubesc, dar nu le suport "fumurile", sunt încântaţi. Şi aşa n-aveam câştig de cauză înainte, când pledam să ne bem cafeaua în spaţiile pentru nefumători... Acum, războiul e ca şi pierdut. Am de ales: ori ciuciu prieteni, ori ciuciu sistem respirator. Dar fără sistem respirator am auzit că se poate trăi...

Râdem, glumim, dar noua lege e o porcărie. Nu protejează pe nimeni. Ba dimpotrivă, îi obligă şi pe nefumători să respire nicotină. Cu un termen total impropriu, să fumeze "pasiv". Ba cât se poate de activ şi cu efecte cât se poate de nocive.

Disciminez fumătorii? O, da. Declarativ. Pentru că, faptic, îmi discriminează ei mie plămânii, zi de zi.

Foto: Abdul Halim Ab Rahman

8 comentarii:

Gigel spunea...

Dupa legea anti-fumat probabil e in dezbatere legea anti-part, care va intra in vigoare odata cu legea anti-fas.
Nefumatorii se plang nevoie mare ca libertatea lor de a socializa este, maram, ingradita de fumatori. Sa fim seriosi!
Frecventez cu regularitate stricta institutiile culturale in care nu trebuie sa interzica cineva in mod atat de categoric fumatul. E de la sine inteles. Paradoxal, in aceste locuri nu intalnestimult lezatii de efectele fumatului, deoarece, probabil, considera ca doar in baruri se poate socializa.
Apoi, cine se simte confortabil in compania celor dragi doar in baruri, cafenele si localuri...isi merita soarta!

rhodos spunea...

ca sa nu te simti discriminata de marea masa a fumatorilor iti propun o leapsa :) O gasesti aici http://rhodos79.blogspot.com/2009/02/eu-sunt.html

nobine spunea...

din pacate la baza, chestiunea este economica si se pare ca nefumatorii nu produc profit pt localuri... it sucks!

adela mohanu spunea...

gigel - nu cred că am folosit cuvântul "numai". Prin natura meseriei, însă, îmi programez multe întâlniri, care nu se pot ţine în foaier la teatru sau în holul cu garderobele de la Thalia. Comentariul tău mi se pare niţeluş cam snob.

rhodos - o aplicăm acuşica

nobine - ideea era să facem şi din fumători, nefumători :)

adela mohanu spunea...

Mai am ceva de adăugat, gigel. Desconsideri cafenelele, ca şi cum ele n-ar putea fi spaţii culturale, ceea ce e fals. Mulţi clasici - şi mă refer aici şi la literatură, şi la muzică - şi-au scris mare parte din creaţii în cafenele. În perioada interbelică, scriitorii erau asociaţi cu anumite localuri, unde puteai fi sigur că-i găseşti de dimineaţa, până la ora închiderii. Cultura este de multe ori izvorâtă din boemie sau chiar din obscuritate, dar de ea se bucură tipi care au maniere aristocratice. Cărora le trebuie institute, comiţii şi comitete ca să aibă parte de cultură. Ţie nu-ţi place Nichita? Nu-l iubeşti pe Caragiale?

Gigel spunea...

Draga Adela, acum sunt de-a dreptul confuz. Pentru a ma dezmeticii iti atribui inca o data virtutea de a vedea lucrurile asa cum sunt dar mai ales asa cum ai dori tu sa fie, insa faci abstractie de conexiunile dintre cele doua aspecte. Astfel, percep mesajul tau ca fiind unul iluzoriu, utopic, ireal.
Adica: prima data, declarativ, esti anti-fumatorilor, pentru ca mai apoi sa faci trimitere la cafenelele de alta data, alde Capsa, Fialkowski, Otetelesanu, unde insasi cafenele devenisera veritabile "institutii". Ei bine, fondul taifasului si a discutiilor elitist-inflacarate era o ceasca de bautura amara asociata cu fumatul trabucului. Asadar, mediul cafenelelor nu era sub nici un chip - aseptic - cum ti-ai dori tu.
Basca, aroma cafelei ce urma sa fie savurata nu era evacuata de aparate de aer conditionat asa cum este trendi in zilele noastre.
Mi-s dragi Caragiale, Macedonski, Rebreanu, Delavrancea si multi altii, insa - unu - mi-e greu sa imi inchipui macar o figura inflacarata intr-o cafenea actuala - si doi - departe de vremurile noastre caractere de teapa lor.
Acea epoca a "cafenelelor cu parfum de cafea" a murit, deci nu poate fi resuscitata. Orice surogat emana putori boeme. Sincer!

Gigel spunea...

Mai succint, acea epoca a cafenelelor era asociata, pe drept, cu o anume mentalitate culturala, deschisa, care in prezent se regaseste si se cultiva, dupa cum am mai spus, intr-o mediu de fast-food sau in sfere de club-ing ori pub-ing...
Din pacate!

adela mohanu spunea...

N-aş vrea să devin avocatul cafenelelor asociind astfel expresia cu mult mai celebra "avocatul diavolului". Vederile noastre sunt opuse şi e foarte bine că-i aşa.

Cultura se poate face şi cu fum, şi fără fum. Mie nu-mi place fumul, în schimb îmi place secolul XXI şi drepturile pe care mi le aduce sau de care în teorie m-aş putea prevala. Asta nu înseamnă că toţi oamenii de creaţie ar trebui să locuiască în camere sterile de chirurgie şi nici că în cafenele nu se mai dezbat teme profund filosofice, de oameni cu geniu potenţial.

Crâşme abjecte pline de beţivi rataţi erau şi în vreme lui Caragiale.