miercuri, 11 februarie 2009

De ce îl plângem pe Cozma?

3.000 de sibieni s-au strâns să-l plângă pe Marian Cozma, aseară, la Sala Transilvania. Plângem un sportiv, ne revoltă nedreptatea, suntem solidari cu drama unei familii, am vrut să fim mai breji decât ungurii, ne manipulează televiziunile sau ne plac telenovelele?

Poate fiecare dintre cei 3.000 de sibieni care au fost aseară la Sala Transilvania a avut motivaţia lui. Nu-l condamn pe niciunul. Până la urmă, imaginea generală e de solidaritate, iar familia handbalistului avea nevoie de asta.

De ce nu ne solidarizăm cu fiecare tânăr ucis brutal? Pentru că nu suntem toţi egali. Este exact de cinic precum sună.

Marian Cozma a fost un handbalist din echipa naţională a României. Orice sportiv care joacă sub culorile naţionale merită mai mult respect decât noi, restul. Am pierdut cultura sportului şi riscăm să ne pierdem cu totul ca naţie. Valorile sportive originare, competiţia dreaptă, apărarea identităţii unei ţări/comunităţi, lupta fără sânge, modul sănătos de trai, spiritul de echipă, ataşamentul, toate sunt mocirlite de figuri infecte becaliene. Abia când moare un handbalist, ne amintim că există handbal. Câţi ştim că România tocmai s-a întors de la un Campionat Mondial şi că a ocupat locul 15? Câţi ştiam asta înainte de moartea lui Cozma?

Am pus o lumânare în faţa Sălii Transilvania, în memoria unui sportiv al României. N-am stat la circul cortegiului funerar.

13 comentarii:

rhodos spunea...

Sunt destui care stiau de locul 15 la CM si i-au urmarit la toate meciurile de la campionat. Abia asteptam sa ajung acasa sa fac asta si pe Cozma l-am remarcat atunci. Pana la urma ajungem sa-l plangem pentru ca era mai egal decat altii. Este trist ca s-a facut circ, insa respectul exista. Din pacate suntem satui de circ si ajungem sa dispretuim anumite gesturi tocmai pentru a nu fi actori.

adela mohanu spunea...

M-aş bucura să fie cum spui tu, rhodos.

Anonim spunea...

Ba da Adela, suntem egali. Din pacate, nu suntem la fel de cunoscuti, la fel de mediatizati asa cum sunt vedetele. De ce nu ne solidarizam cu fiecare tanar ucis brutal ? Pentru ca nu orice drama ajunge in ochii presei. Dar asta nu inseamna ca cei care, din diferite motive nu am ajuns sportivi de talie mondiala, suntem mai prejos .
Sunt de acord cu tine cand spui ca un sportiv din echipa nationala merita tot respectul nostru si ca sunt multi aceia care nu stiau -pana acum - ca handbalul romanesc are valoare / valori. Si eu am aprins o lumanare in memoria acestui sportiv, si pe mine ma revolta ce se intampla, dar sincer, cred ca s-a exagerat putin cu mediatizarea acestei tragedii...

Lucian spunea...

ce am vazut la televizor este un circ, ai dreptate. dar nu cred ca un sportiv de nationala merita mai mult respect decat oricre alt om. toti suntem egali in fata mortii

adela mohanu spunea...

irina & lucian - dacă toţi suntem egali în faţa morţii, suntem egali şi cu asasinul lui marian.

Nu cred în egalitate şi în egalizare. Fiecare avem alt potenţial, ceea ce nu înseamnă că nu suntem toţi demni de respect. Eu cu siguranţă nu sunt egală cu Mihai Eminescu, să zicem. Nici măcar în faţa morţii.

Ada Angharad spunea...

Egali! ...cu perje, cum se zice. Daca ma injunghia un tigan in discoteca nu se faceau pentru mine convoaie si manifestari. Pentru fanii lui din timpul vietii care acum aprind lumanari am tot respectul. Dar nu prea cred eu ca a avut 3000 de fani numai in Sibiu, basca cei din alte orase. Din noi, paine si circ.

Lucian spunea...

aici nu e vorba de mihai eminescu, ci de un jucator respectabil de handbal de care nu a auzit mai nimeni pana acum si pe care televiziunile il descriu ca pe un erou doar ca sa le creasca audienta. spun doar ca se exagereaza foarte mult

Anonim spunea...

"De ce nu ne solidarizăm cu fiecare tânăr ucis brutal? Pentru că nu suntem toţi egali. Este exact de cinic pe cum sună."
asa ai spus.... aici nu vorbeai de criminali. Iti respect parerea, dar nu trebuie sa fiu de acord cu ea....Oare trebuie sa fie cineva ucis in mod brutal ca sa devina erou national ? Cati mari actori, artisti, muzicieni, scriitori romani au murit, fara ca presa sa faca atata caz ?

adela mohanu spunea...

Caz e normal să se facă pentru că ce s-a întâmplat este strigător la cer. Dar se ajunge la un spectacol de presă incompatibil cu moartea unui om.

Remarca mea referitoare la egalitate e general valabilă. Nu suntem egali, nici în viaţă, nici în faţa morţii. Nici n-ar fi corect să fie aşa.

Alina Alexa spunea...

Eu personal nu stiam cine e Marian Cozma. Ma uit la stiri in fiecare zi (prost obicei), dar nu-mi amintesc sa il fi remarcat. Ce ma intriga este ca un sportiv de valoarea lui nu a putut trece pe sticla de "vedetele" fotbalului, despre care trebuie sa fiu informata si cand stranuta!
In rest, circul tot circ ramane, iar tragedia tot tragedie.

Anonim spunea...

care 3000 de oameni???de unde scoateti frate cifrele astea?

Anonim spunea...

eu personal as fi acceptat mult mai bine circul din presa de zilele astea daca s-ar fi facut un circ la fel de mare si pt gheorghe lala, barbatul din bv care chiar si-a dat viata pt a ajuta un strain. oare el nu merita mai multa atentie? da, merita si cozma, cu siguranta. e lipsa de respect fata de familie ce face presa acum. totusi, ar fi trebuit sa se faca mai multa valva si pt cazul din bv, macar sa realizam cu totii ca exista si astfel de oameni care isi lasa deoparte grijile lor pt ai scapa pe altii de griji, mai ales necunoscuti. nu era un simplu trecator pe strada impuscat accidental.. a fost un om care a sarit sa faca ceva. un exemplu

adela mohanu spunea...

alina - aşa-i. Cică vedetele astea ale fotbalului fac audienţă. Pentru că oamenii cu cap, consideră producătorii, n-au timp să se uite la ştiri sportive, deci nu fac audienţă. Aşadar tenis, handbal, patinaj, pas. Să dăm becalici şi borci la poporean.

bogdan - tot din presă :)) Tind totuşi să cred că cifra este reală. Am trecut pe la sală în jur de ora 20.30 şi erau vreo mie de oameni adunaţi. Mulţi au trecut înainte şi au lăsat o lumânare, apoi au plecat. La ora 22.00, erau cel puţin 2.000 de oameni acolo, platoul era plin.

surioară - vezi, de aia te iubesc. Punctul pe i.