Pe unii pur şi simplu nu ne interesează fenomenul (ne referim deopotrivă la fotbal şi la politică). Dar cei care îl urmărim, investim pasiuni mistuitoare în comentarii lungi şi inutile despre un fapt pe care rareori îl putem influenţa.
Să începem cu aşa NU:
"PSD nu se va da în lături de la nicio cheltuială din banii statului pentru a-l învinge pe Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale"
---- stimată doamnă, v-a dictat editorialul ăsta, cap-coadă, tătucul de la Cotroceni, iar dvs. i-aţi corectat doar inerentele greşeli gramaticale?
Tot la categoria aşa NU:
"S-au adunat 110.000 de voturi albe la una dintre Camere şi vreo 90.000 la cealaltă. De unde vin voturile astea? De la cineva “scârbit” de Iliescu, Năstase, Voiculescu? Nu, nici vorbă, ci de la nişte deştepţi care nu au avut de unde să aleagă (am spus-o în altă parte, bine că au avut proştii de unde să aleagă!). De la tinerii activi, din clasa mijlocie, care au nevoie de o legislaţie încurajatoare şi de măsuri economice bune pentru veniturile lor. Ce au făcut voturile albe? Au apropiat PSD de victorie. E clar, nu mai trebuie să facem nici o demonstraţie".
----- stimate domn, observ că "scârbit" poţi fi doar de membrii alianţei PSD-PC, ca şi cum dacă ai fi "scârbit" doar de ei n-ai avea alte cel puţin două opţiuni. Votul în alb presupune "scârba" faţă de întreaga clasă politică, dar o "scârbă" activă, exprimată numeric. Spre deosebire de absenteism, care poate foarte bine să fie numit şi "Je m'en fiche"-ism. Sau "mai bine mă duc la schi"-ism.
Din categoria aşa DA:
"Am votat. La ora la care apare acest editorial pot să spun şi cum am votat: am introdus în urne buletinele albe, neştampilate.Şi eu am votat. Nu în alb. Cred că motivele mele ţin mai degrabă de o trăsătură personală de caracter decât de o convingere sau de nevoia unui protest. Când m-am văzut în faţa buletinului de vot, nu m-am putut abţine. Am vrut să votez alb, dar nevoia mea de control îmi răsucea o şurubelniţă în coşul pieptului. Cum, tocmai eu să nu iau o decizie? Şi am luat buletinele la răsfoit. Să votez.... să nu votez... Mama ei de viaţă, uite, despre ăsta ştiu că s-a descurcat bine în Parlamentul European. Zang, votat. Buletinul următor. N-am pe cine, n-am pe cine. Nu, chiar nu pot să nu-mi dau cu părerea. Uite, ăsta mi s-a părut ceva mai strălucit decât restul şi în orice caz, mult mai puţin agresiv în campanie. Zang, votat şi pe al doilea buletin.
Votul alb nu e degeaba: el contează ca vot valabil, ca abţinere, se numără şi contribuie la creşterea legitimităţii partidelor care vor depăşi pragul electoral parlamentar de 5%. Cu cât prezenţa la vot e mai mare, cu atât rezultatul alegerilor are mai multă greutate, care se transferă noului guvern. Care are mare nevoie de ea.
Votul meu în alb este un cec în alb: nu ţin să câştige un partid anume. Transfer concetăţenilor mei dreptul meu de a decide şi întăresc prin votul meu decizia lor, pe care o voi respecta şi mi-o voi asuma. De asemenea, prin acest vot, dau politicienilor dreptul şi obligaţia de a se înţelege în interesul acestei ţări. Pentru că mi-am exercitat votul, îi creditez, acum, când creditul e tot mai scump, să facă asta."
Astăzi mi-a fost dat să aud destule opinii tranşante, gen "ciuma roşie" şi "şerpii portocalii". Ca întotdeauna, cele mai multe pasiuni le nasc învingătorii. Pentru mine, politica a devenit un fapt banal şi rutinat care nu mă mai sperie şi nu-mi mai dă fiori. Nu văd în politică motive de fugit în Congo. Nicio guvernare nu poate să-mi distrugă viaţa, aşa cum am citit astăzi mult prea des pe forumuri. Şi-am zâmbit: ia uite, fantomele trecutului!
M-ar speria iminenţa unei dictaturi. M-a speriat pentru câteva secunde Traian Băsescu, acum 4 ani. Mi-am revenit. Acum, mă uit la declaraţiile sale, care încep sau continuă invariabil cu "am convingerea" şi iar zâmbesc.
Rezultatele alegerilor sunt legitime şi trebuie respectate. Comentatorii care-şi dau în petec şi prezic apocalipsa după PSD sau după PDL au fie prea mult sânge în vine/pastă în pix, fie prea multe zerouri în conturi, prin transfer bancar de la ştim-noi-cine, respectiv de la ceilalţi ştim-noi-cine. Românii, cei care şi-au dorit să aleagă, au ales. Cei care au vrut să protesteze, au protestat. Restul nu contează. Decizia lor trebuie respectată. Prin incluziune, şi a mea.
2 comentarii:
dau replica aici:)
adela, majoritatea de care pomenesti tu(in comentariul de pe bagatori) este una falsa! majoritatea corecta era cand toata lumea vota!(parca in olanda exista obligativitatea votarii) atunci voturile albe isi aveau rostul. atunci era adevarata palma data politicienilor! altfel votul alb a ajutat un partid a carui orientare de stanga e doar o gluma proasta! iar declaratia ctp-ului cu "transferul" o consider de prost gust! o sa-l auzi in curand spunand eu am fost destept, voi ati fosti prosti.
În Franţa, la alegerile trecute a fost prezenţă de 30%. În Belgia, puţin peste 30%.
Mi se pare normal să se ia în considerare voturile celor care se implică activ în acest proces, nu ale celor care stau acasă. Înseamnă că lor nu le pasă. Şi legal, şi moral, ei nu contează. Aşa că acest vot este cât se poate de legitim.
E ca şi cum aş fi într-un magazin cu toată familia, am sta în faţa standului de lapte, eu şi soră-mea am alege Dorna, mama ar alege Milli, iar pe Alin şi Ciprian i-ar durea în fund ce lapte cumpărăm. Ajunşi acasă, m-ar bate la cap să schimbăm laptele că şi lor le place Milli. Ciuciu!
Trimiteți un comentariu