Gazooka

De vreo 3 ani îmi doresc să public titlul ăsta. De când am scris un documentar despre războiul gazului, în mijlocul căruia ne găsim şi astăzi. Atunci, editorii de la Cluj mi-au schimbat titlul, dar uite că răzbunarea a venit: GAZOOKA (cu majuscule!).

Ziceam aşa:

Una dintre armele revoluţionare din al doilea război mondial, bazooka, folosită de militarii americani împotriva tancurilor nemţeşti, a atârnat greu pe talerul victoriei. Astăzi, o altă putere mondială, Rusia, investeşte într-o nouă armă revoluţionară: gazul.

Criza care a afectat aproape întreaga Europă, după ce Rusia a strâns robinetele de gaz către Ucraina, ridică un val de întrebări: cât de mult depindem de energia rusească? Care sunt aliaţii Rusiei în această nouă ordine mondială? De ce tace administraţia Bush? Unde se plasează România?

(...)

Comorile Siberiei

Forţa Rusiei în acest război constă în siguranţa pe care i-o dă faptul că deţine cele mai mari zăcăminte de gaz natural din lume, urmată de Iran şi Arabia Saudită.

Zăcământul de la Kovykta este cel mai mare dintre acestea, cu rezerve de cel puţin 14 miliarde de metri cubi, cantitate suficientă pentru a satisface nevoile celui mai mare consumator de gaz din lume, SUA, pe o perioadă de 2 ani. Kovykta se află în estul Siberiei, în regiunea Irkuţk, între doi afluenţi ai râului Lena şi în mijlocul uneia dintre cele mai mari şi mai puţin exploatate păduri de pini.

Regiunea Irkuţk, ca, de altfel, tot estul îndepărtat al Rusiei, a fost de-industrializată şi de-populată după destrămarea Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, Siberia produce 90% din gazul rusesc şi circa 70% din petrolul şi cărbunele ţării. Reciful rusesc din Oceanul Arctic abundă şi el în gaz.

Pentru a beneficia însă de rezervele din aceste regiuni, sunt necesare cheltuieli enorme, atât pentru tehnologiile de extracţie, care trebuie să funcţioneze în condiţii climaterice extreme, cât şi pentru transportul ulterior. Institutul de Geologie şi Gaz (ramura sibieriană a Academiei Ruseşti de Ştiinţe) estimează că Siberia are nevoie de investiţii de peste 40 de miliarde de dolari, ca să producă 80 de milioane de tone de petrol şi gaz până în 2030. Mai este nevoie de alte 3 miliarde de dolari pentru a extrage resursele din reciful Sahalin.

(...)

Stăpânire prin conducte

Un amplu proiect care va întări rolul Rusiei de furnizor al Europei tocmai a fost lansat: conducta care va lega Rusia direct de Germania şi care nu va mai tranzita teritoriul altei ţări. Conducta va avea 1000 de kilometri lungime, va fi dată în folosinţă în 2010 şi va putea fi prelungită până în Marea Britanie.

UE a aprobat iniţiativa cu repeziciune, însă Marea Conductă Nord-Europeană de Gaze este vehement contestată de Polonia, care se teme că va fi tăiată de pe lista clienţilor favorizaţi. (Polonia plăteşte un preţ preferenţial pentru gazul rusesc, cum plătea şi Ucraina, în virtutea faptului că permite tranzitarea teritoriului său).

(...)

Energiile alternative

Soarele
Printre cele mai populare energii alternative se numără cea eoliană (a vântului), solară, hidraulică (a apei) şi cea atomică. Folosirea radiaţiei solare este răspândită mai ales în ţările cu climă caldă. Specialiştii spun că folosirea a doar 0,0125% din cantitatea posibilă a radiaţiei solare ar fi de ajuns pentru a satisface necesităţile energetice mondiale. Pentru a capta însă o cantitate suficientă de energie, panourile solare ar trebui să acopere o suprafaţă de 130.000 de kilometri pătraţi. În condiţiile tehnologiei actuale, fiecare kilometru pătrat de colector solar are nevoie de câteva sute de tone de aluminiu.

Apa
Cea mai complexă resursă de producere a energiei este, totuşi, Oceanul Planetar. Oceanele şi mările ocupă două treimi din suprafaţa planetei, iar energia poate fi scoasă din mişcarea de flux-reflux, din mişcarea valurilor, din curenţii oceanici (cel mai important şi mai stabil, Gulfstream-ul, este pe cale de a fi folosit în acest sens) şi chiar din diferenţele de temperatură din apa mărilor.
Mai mult, în oceane creşte o specie de alge brune care pot fi transformate în gaz metan. "Fermele oceanice ale viitorului, care vor creşte alge brune pe zeci de mii de hectare, vor putea da o asemenea energie, încât va fi de ajuns pentru a satisface necesităţile unui oraş american cu 50.000 de oameni", susţine dr. Howard E. Wilcoks, membru al Centrului de cercetare a sistemelor marine şi oceanice din San Diego (California). Chiar şi hidrogenul din apă poate fi extras şi folosit în loc de combustibil.

În Sibianulonline.ro, articolul (şi mai) pe larg.