De ce nu scriu cât sunt în vacanţă

Pentru că îmi interzic calculatorul.

Pentru că îmi interzic internetul.

Pentru că îmi place să intru în altă lume, una plină de oameni dragi, de jocuri, de veselie.

Pentru că dorm ziua şi trăiesc noaptea.

Pentru că nu am timp - sunt ocupată cu wist, renz, canastă, rummy, imperial, twister, mimă, mafioţii, săniuş, schi, înot (completaţi voi lista, ăştia care mai ştiţi. Codru, tu nu. Somnicul nu-i în lista asta).

Pentru că, dacă îmi găsesc timp, prefer să citesc o carte decât ceva care începe cu www.

Pentru că, dacă încalc propriul embargo şi intru pe calculator, prefer să o fac ca să descarc pozele.

Sper să fi avut şi voi cel puţin tot atâtea motive ca să staţi departe de net Sărbătorile astea. De azi, înapoi la monitoare.

La Bucureşti răsare soarele bloggerilor

Nu ne place, e clar. Ba chiar de multe ori ne enervează. Fac bucureştenii ceva mai bine decât noi?

Mai bine, nu ştiu, dar în orice caz, setează trendul. M-am exprimat corporatistic.

Am găsit azi mai multe referinţe pe bloguri despre lansarea noului site paginiaurii.ro. Ce-o fi atât de interesant în asta încât să vorbească mai toţi? Interesant este că bloggerii au fost invitaţi la această lansare. În calitatea lor de bloggeri. Ceea ce înseamnă că jucătorii pe piaţa online încep să înţeleagă importanţa şi influenţa pe care o au bloggerii pe acest segment.

Citiţi de exemplu aici un post despre un eveniment pe care cu siguranţă Avionaru nu l-ar fi relatat niciodată. Dacă PR-işti isteţi nu l-ar fi inclus pe lista lor de invitaţi. Garantez că articolele bloggerilor despre noul site paginiaurii.ro vor contoriza mai multe citiri decât cele de pe site-urile ziarelor (în cazul în care acest articol şi-ar găsi loc în spaţiul virtual media).

Zâmbete de peste tăt

Blonda are o iniţiativă care implică blogosfera. Că tot e Crăciun. Şi că tot suntem invadaţi de reclame care ne îndeamnă (să cumpărăm şi) să fim mai buni. Până la urmă, ce-i rău în a fi bun? Argumentele le citiţi la Blondă. Eu vă spun doar că doreşte sincronizarea unor acţiuni în toată ţara, care să aibă drept scop şi efect final.... un zâmbet ;) Dăruiţi, jucaţi-vă cu copiii cu care nu se joacă nimeni, învăţaţi pe cineva un joc nou, telefonaţi-le oamenilor cu care n-aţi mai vorbit de prea mult timp, adoptaţi un căţel şi veniţi la standul freecycle din Piaţa Mare :D Că tot veni vorba de reclamă.

Controlul bloggerilor

Ştire Hotnews: "Un proiect de Raport al Comisiei pentru Cultura si Educatie a Parlamentului European, initiat de o fosta jurnalista, Marianne Mikko ( din cadrul grupului Socialist, Estonia), considera ca "este nevoie de un fel de eticheta de calitate aplicata asupra blogurilor si a bloggerilor, a caror identitate si motive pentru a scrie pe blog trebuie facute publice"."

În primul rând, cred că ţine de minimul fair-play ca bloggerii să-şi dezvăluie identitatatea. Chiar şi un simplu comentariu la un post sau la un articol trebuie asumat. Cred că cei care postează comentarii anonime au rămas la stadiul jocului în grup la vârsta de 5 ani, când sunau frenetic la uşile oamenilor şi apoi fugeau după colţ, ca să savureze fericiţi reacţia nedumerită a celor care se lăsau păcăliţi. Opiniile trebuie asumate în mod conştient, dacă vrem ca internetul să devină un spaţiu matur şi în România.

Totuşi, nu cred că este nevoie de reglementări legale în acest sens. E ca în presă: deontologia ar trebui să ţină loc de cod penal - şi în cele mai multe cazuri ţine. Ziariştii respectaţi - deşi suspiciuni cu privire la etica lor sunt mereu ridicate, este un risc pe care jurnaliştii şi-l asumă - au un cod moral profesional pe care îl respectă fără să trăiască cu ameninţarea sabiei justiţiei deasupra capului. Codul deontologic al Jurnaliştilor din România, publicat de Centrul pentru Jurnalism Independent, aici. Reglementările legale privind calomnia şi insulta şi introducerea lor în Codul Penal - controversata discuţie care a rămas şi astăzi în coadă de peşte - au încurcat mai mult decât au făcut bine şi sunt mereu contestate ca un atac la adresa libertăţii constituţionale de exprimare.

Va veni vremea în care bloggerii din România se vor organiza într-o asociaţie şi vor adopta coduri de conduită. Aceasta este singura formă naturală de cenzură - auto-cenzura pe baza principiilor etice personale şi de breaslă. Orice reglementare restrictivă din partea statului este de fapt o măsură de control.

Bloggeri în închisori

În România nu există deocamdată o legislaţie pentru spaţiul virtual, iar în aceste condiţii, cazurile cu privire la Internet se interpretează în limitele expresiei "spaţiu public". În alte ţări însă, legislaţia este specifică şi destul de dură. Drept dovadă, mulţi bloggeri au ajuns în puşcării din cauza opiniilor exprimate în spaţiul virtual.

Ştire Realitatea TV: "Potrivit unui raport publicat la Washington, 64 de oameni au fost arestaţi în ultimii 5 ani pentru că şi-au publicat opiniile pe blog. Numai anul trecut au fost arestaţi 36 de bloggeri. Cele mai multe cazuri sunt din China, Egipt sau Iran, dar şi bloggeri din Marea Britanie, Franţa, Canada sau Statele Unite au avut probleme. Marea majoritate a celor arestaţi au vorbit despere corupţia guvernamentală, abuzurile la adresa drepturilor omului sau informaţii despre înăbuşirea acţiunilor de protest".

Aici există două aspecte:
1. E normal să nu spui baliverne despre orice şi oricine îţi trece prin cap, pe un site cu intrare liberă.
2. Ce ne facem cu anonomii care şi-au făcut o meserie din a înjura pe net? Cu aşa-zişii "comentatori" incoerenţi care, în afară de injurii, nu pot lega două-trei cuvinte decente din dicţionarul limbii române, ca să emită şi ei o propoziţie cu subiect şi predicat? Specimenele astea sunt peste tot, mai ales pe site-urile ziarelor, dar şi pe blogguri. Pricină pentru care mulţi bloggeri au renunţat de tot la "sportul" ăsta, iar alţii îşi moderează cu atenţie comentariile. Ceea ce este evident o risipă inutilă de nervi, de energie, de timp şi de bună dispoziţie.

Păi e simplu, pentru anonimii înjurăcioşi nu se vor emite legi prea curând, pentru că aceste comentarii anonime sunt de multe ori o formă de manipulare. Nu-i aşa, în număr stă puterea... Dacă postezi la un articol despre - să zicem - extratereştri 40 de comentarii prin care îi faci dobitoci, cretini şi împuţiţii mamii lor, că ştii tu, că te-ai întâlnit tu cu ei, că i-ai văzut că-s nespălaţi, majoritatea celor care vor citi articolul şi comentariile ulterioare vor rămâne cu imaginea pictată de comentator (ascuns sub mai multe identităţi, că internetul e foaaaarte permisiv). Vox populi, forţa fie cu ea. Situaţie care, în speţa de faţă, le convine foarte mult oficialilor NASA :)

Desigur, exemplul este parodic, dar sper că aţi înţeles alegoria.

În plus, o limitare a anonimităţii comentatorilor de pe net ar naşte o amplă dezbatere despre libertatea de expresie şi despre protejarea identităţii. Principii care, domnule, suportă foarte multe amendamente atunci când un blogger cu mulţi cititori emite păreri.

Război între bloggeri şi Tucă

Nu ştiu ce i-o fi venit lui Marius Tuca sa scrie un editorial plin de ura la adresa bloggerilor. În Despre bloggeri, jurnalistul aruncă cu invective zic eu nedemne de un jurnalist de teapa lui. Va dau un citat: "cei mai mulţi dintre ei, ca să nu zic toţi, se cred victime ale sistemului, cînd, de fapt, nu sînt altceva decît nişte victime ale incompetenţei proprii, nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului şi îi comentează pe alţii doar că pe ei îi apără poza studiată, poza care ţine loc şi de cuvinte, şi de idei, şi de imaginaţie, bloggeri ca să fie bloggeri, bloggeri ca să fie şi ei ceva, bloggeri ca să nu fie nimic". Nu va speriati, nu ma consider blogger de meserie ca sa imi sara tandara la modul personal. Dar nu pot sa nu ma intreb de ce? De ce generalizeaza Tuca, de ce ii aduna pe toti in acelasi cos de paie, caruia ii da ulterior foc, considerand ca n-a facut decat sa elimine o adunatura de frustrati, de subdezvoltati intelectual, de masini conectate la tastatura, de creiere care au cabluri optice in loc de circumvolutiuni?

Stiti ce zic eu? Ca Tuca n-a inteles nimic. E drept ca bloggingul in Romania nu-i o treaba foarte serioasa, ca netul e napadit de blogguri personale care nu fac decat sa povesteasca experientele de peste zi (si ce daca?) si ca sunt foarte putine bloggurile pe care merita sa revii. Dar e un fenomen la inceput, care acum se descebaluieste de propria-i identitate si care merita sprijinit, pentru ca este o garantie a libertatii de exprimare. Si daca Tuca nu s-a prins de asta, n-a inteles nimic.

Nu pot sa spun ca mutarea strategica a bloggerilor, drept raspuns, da dovada de foarte multa inspiratie, dar in orice caz e mult mai nostima decat editorialul din Jurnalul National. Bloggerii si-au pus in cap sa il duca pe Tuca in capul listei de cautari pe Google, daca dai search cu cuvantul onanist. Nu stiu a cui a fost ideea, dar la ea s-au raliat makavelis, visurat (asta-i un blog premiat anul asta la BlogFest), cezars, denisuca, buddha, s3ptember, dever, deceblog si, cum altfel, el capo di tutti capi, zoso, primu-n trafic, dar nu si preferatul meu. Or mai fi si altii, ca n-am stat sa-i rasfoiesc pe toti. Insa singurul cu o reactie demna si inspirata este Piticu - Tuca a murit si noi am uitat sa-l ingropam.

PS: N-am fost niciodata fan Tuca. Mi se pare moale, limitat in exprimare si inconsecvent cu sine insusi. I-am cumparat volumul de eseuri literare (pseudo-literare) "Astenii de buzunar", care m-ar fi impresionat vreo 5 minute daca ar fi fost scris de un adolescent care abia acum descopera sentimentalismul. Nu va recomand volumul, pentru ca v-as indemna la o pierdere de timp (desi nu va ia mai mult de 2 ore sa-l parcurgeti).

Stire Mediafax: Bloggingul ucide!

NEW YORK (MEDIAFAX) - Stresul de a ţine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn şi o dietă alimentară nesănătoasă constituie o combinaţie potenţial letală care a început să facă victime pe internet, potrivit New York Times.

În urmă cu două săptămâni, în Fort Lauderdale (Florida) a avut loc înmormântarea lui Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a făcut brusc infarct la vârsta de 60 de ani. În decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, în vârstă de 41 de ani, a supravieţuit unui infarct căruia i-a căzut victimă în aceeaşi perioadă.

Publicaţia americană se întreabă dacă este vorba de cazuri izolate sau de vârful unui aisberg, amintind de lamentările altor bloggeri care au pierdut mult în greutate sau au devenit obezi, care suferă de insomnii sau cad epuizaţi cu capul pe tastatura computerului. Tulburările acestea, poate chiar o boală în sine, sunt atribuite stresului apărut din cauza obligaţiei de a furniza un ciclul permanent de informaţii, într-un domeniu în care concurenţa este feroce.

Asta-i stirea. Am fost atat de stresata sa o postez prima, incat am pierdut din greutate cel putin 50 de grame. Daca mai sunt 5-6 dintre voi cu aceleasi simptome, s-ar putea sa fie vorba despre o epidemie!