Buf-ade

Tot creditul şi copy-write-ul aferent merg către Brylu. Ideea transformării lui Bauade în Buf-ade îi aparţine. Dar de unde a răsărit ideea?

După cum îi spune şi numele, de la un buf. Reltiv mare. Destul de mare, aş putea spune. Pe pârtia de la Gura Râului.

Ziua se anunţa banală. Mint. Ziua se anunţa stresantă şi plictisitoare, din moment ce sunt, cum s-ar exprima angajatul american, between jobs şi toată lumea în jurul meu (face pe) este ocupată. Până când vine Ghimi cu propunerea să mergem la schi la Gura Râului. De ce nu? Doar nu-i data scandenţei pentru rata la bancă. Deci să ne bucurăm de munte, de zăpadă, de iarnă, de viaţă!

Două ture. Atât m-am bucurat. Ambele ture au început excelent - cu câte o căzătură în capătul de sus al teleschiului. Pentru că habar n-am să mă dau jos de pe el.

Prima tură a mers cum a mers. Am reuşit chiar să mă opresc la timp, la câţiva centimetri de primul schior care aştepta la telechi (şi ce mândră am fost!).

A doua tură am căpătat curaj. Odată cu curajul, şi viteză. Odată cu viteza, şi dificultăţi în a manevra schiurile, pe o pârtie aproape imposibilă, toată numai gheaţă şi bulgări tari de zăpadă artificială bocnă. Am combinat aceste două aspecte benefice, am încercat o oprire pe pârtie, pe gheaţă şi m-am oprit cu stângul într-un bulgăre tare de omăt. A rezultat asta:

Mai de aproape, asta:

Fireşte că eu sunt aia din bărcuţă. Doar nu vă întrebaţi serios asta...

Concluzia medicilor de la Urgenţă: (să caut hârtia de diagnostic) - "radiodiagnostic genunchi stâng - îngustarea spaţiului articulat intern, spaţiu articular extern (...) - (cuvânt neinteligibil) lărgit". Nu pare serios. Până să zică medicul, după vreo oră de aşteptat pe coridor: "s-ar putea să aveţi ruptură de menisc sau de ligamente. Dar asta nu se vede la radiografie. Să faceţi un consult ortopedic". Ocheeeeiii. Practic, de asta am şi venit la Urgenţă. Ca să nu ştiu ce am.

Câteva concluzii personale:

1. (şi cel mai important) Băieţii de la Asociaţia Salvatorilor Montani tocmai au urcat pe primul loc în lista mea de "Înger, îngeraşul meu". Să le dea Dumnezeu sănătate, bani, de toate, că-s incredibili. În afară de faptul că au fost lângă mine în câteva secunde, au fost EXEMPLARI. Psihologi, schiori şi profesionişti de top. Cred că am încetat să urlu după prima frază a salvamontistului: "Linişteşte-te, nu e nimic grav. Ştiu că doare, dar suntem aici şi te vom ajuta. Acum încerc să te întind pe spate. Ştiu că doare, dar trebuie să îndreptăm piciorul. Acum vom încerca să îndreptăm piciorul. Asta va durea puţin. Ok. Acum dăm clăparul jos. Colegul meu încearcă să ţi-l dea jos, eu te ţin bine, da? Stai liniştită, ştiu că doare, dar nu pare fractură. 'Alo, Ambulanţa? Bună ziua. De la Asociaţia Salvatorilor Montani vă sun. Suntem pe pârtia de la Gura Râului. Avem... (aici intervin eu: 'O toană')... un accident, o posibilă fractură. Trimiteţi o maşină?'. Sunteţi cu maşina? (Aici intervine Brylu, Dumniezău să-l blagosloveacsă şi pe el: 'Da, suntem'). Mai bine o duceţi cu maşina, că până vine Ambulanţa...". M-au scoborât în bărcuţă (asta chiar mi-a plăcut), m-au montat în maşină... nişte îngeri cu clăpari, pe cuvânt dacă nu.
2. Pârtia de la Gura Râului sucks. Big time. E toată numai gheaţă şi dacă eşti la început, ca mine, nu poţi controla mişcarea şi pace. Recomand Păltinişul de 100 de ori. Nu vreau să le tai craca băieţilor care au investit acolo, ideea e excelentă, bravo lor, dar trebuie niţeluş de zăpadă naturală, cel puţin pentru netoţi ca mine.
3. La Urgenţă, treaba merge în cel mai pur stil românesc. Ca să vă dau un exemplu, m-am trezit, după radiografie, în patul cu care m-au tot plimbat dintr-o parte în alta, pe coridor. În ciorapi. Noroc că mi-au pus o bucată de pânză pe mine, că acolo m-au lăsat vreo oră. Şi noroc cu Ghimi, că m-a ţinut în miştouri tonice :D să nu clachez psihic, altfel Scandal era numele meu. Medicii sunt aroganţi, asistentele au tot felul de vendete personale cu angajaţi de la alte secţii şi doar infirmierii comunică omeneşte. Şi domnişoara blondă care m-a înfăşat şi care mi-a interzis să mai schiez iarna asta. Sfat căruia, din păcate, nu o să-i dau curs. Dar să nu mă pârâţi!