marți, 3 martie 2009

(Nici eu) Nu sunt perfect(ă)

...Nu că ar fi încercat cineva vreodată să sugereze asta. Nici măcar eu :))

* Cea mai agasantă non-calitate a mea - că doar nu i-oi spune defect - este că am impresia că ştiu cel mai bine ce ar trebui să facă alţii ca să le fie bine. Teoretizez, analizez, critic, cicălesc şi-mi bag nasul oriunde şi mai ales unde nu-mi fierbe oala. Am prinţipuri (unii le spun preconcepţii) şi am pretenţia ca nici alţii să nu se abată de la ele. Chiar azi i-am bătut obrazul unui domnişor pe care îl cunoşteam de aproximativ 17 minute, care mărturisea că merge cu maşina şi până la Alcomsibul de vizavi. I-am ţinut teoria ecologismului, a comodităţii şi a bunului simţ, abia amintindu-mi cum a zis că-l cheamă. Imaginaţi-vă deci ce-şi aud: bărbatu-meu, soră-mea, prietenul soră-mii, prietenii mei, prietenii prietenilor mei, vecinii, căţeii vecinilor şi pisica de pe acoperişul de vizavi.

* Nu pot să mă hotărăsc. Pentru mine, procesul decizional este chinuitor, de durată, cere nopţi nedormite, analize, liste cu plus şi minus (de la avantaje şi dezavantaje), discuţii interminabile cu soră-mea şi cu corinoasa, multe cafele, spălat des pe cap (îmi stric frezele de la cât îmi smotocesc părul), strâns din dinţi, ca în ultimul moment, ăla din care nu mai am scăpare, să iau o hotărâre pe baza inspiraţiei de moment, fără nicio legătură cu frământările anterioare. Norocul chior face ca, de obicei, să nu am nimic de regretat.

* Sunt capricioasă. Am dese schimbări de dispoziţie. Habar n-am dacă-i o chestie femeiască sau nu, dar "up and down" nu are la mine sensul propriu. Este o expresie fluctuantă, depinde de diferiţi factori, majoritatea necunoscuţi şi nedepistabili. Oricât v-aţi chinui să înţelegeţi, am stări exagerat de exuberante, exagerat de melancolice şi exagerat de iritante, una după alta, aproape fără nicio punte de legătură.

* O sun prea rar pe mama. Deşi ştie că o iubesc, uneori îmi reproşează asta :))

Etc. Că începe să nu-mi mai placă de mine :D

Aceasta a fost o provocare a Nusuntperfect.ro. Vă invit să-i daţi curs, că e bun câte un execiţiu de nosce te ipsum, din când în când.

3 comentarii:

irinoasa spunea...

Nimeni nu este perfect ! Cred ca asta este si farmecul existentei noastre. Daca am fi perfecti,
ne-am plictisi repede de noi insine. Cel putin, eu una, m-as plictisi repede de mine insami de-as fi perfecta ! Poate asta ne atrage la oameni: printipiile (da, unii ar putea zice preconceptii), capriciile, mofturile...
Atata timp cat nu cadem in extrema cealalta ( a nesimtirii ) cred ca nu este rau sa fim asa.... Asa cum nu cred ca am putea trai intr-o lume perfecta, oricat ne-am dori.

Orin spunea...

Eu zic tocmai că ar trebui să înceapă să îți placă mai mult de tine pentru că îți asumi și defectele... și o faci deschis! Știu că de la asumarea lor la minimizarea efectelor lor asupra celorlalți mai este ceva drum dar e ok începutul!

adela mohanu spunea...

Aşa, aşa, mulţumesc pentru încurajări. Că de aia-i omul perfectibil, deşi niciodată perfect :)