luni, 2 iunie 2008

Sunt sclava lui


Cam asta-i situaţia. Zgârie, muşcă, doarme când şi cât are el chef. Sunt nevoită să-i deschid uşile şi geamurile la comandă, altfel sparge toate paharele pe care le găseşte pe masă.

Se spune despre pisici că unt insensibile. Cică o pisică nu se ataşează de oamenii care au grijă de ea, ci de casa care o adăposteşte de vânt şi ploaie. Ei, aş!

Mă bucur ca un copil când are el chef de joacă şi ne hârjonim fix până când îi piere lui cheful. Când am eu chef de joc, pot să-mi pun pofta-n cui până îi vine şi lui. Dacă îi e frig, doarme în pat, dacă îi e cald, doarme pe jos, niciodată din considerentul că doarme acolo unde sunt şi eu. Dimineaţa bombăne ca o băbuţă ofticată dacă l-am lăsat să aştepte prea mult la uşă. După ce îi fac baie, nu mai vorbeşte cel puţin 3 zile cu mine. Prin "a vorbi cu mine" înţeleg "nu-mi aruncă nici măcar o cu privire, îl doare în fund dacă îi dau cea mai scumpă şi cea mai fină mâncare cu putinţă şi trece pe lângă mine ca şi când n-aş exista".

Bătăile cu vecinii sunt la ordinea zilei, dar de obicei le câştigă fără daune majore. Lipseşte cel puţin 3 zile pe lună de acasă, iar eu plâng de fiecare dată ca şi când l-am pierdut definitiv. După 2 zile în care nu l-am văzut prin zonă, cedez nervos şi plec să-l caut. O dată l-am recuperat dintr-o pivniţă din vecini, altădată de pe acoperişul unei case, ispravă foarte periculoasă, pentru că riscam să-mi pierd şi soţul, care s-a urcat, fără niciun sistem de siguranţă, pe o balustradă şi pe acoperiş, ca să-l recupereze pe Bozi şi să nu mai plâng ca o toantă. De foarte multe ori l-am recuperat din curte de la Consiliul Judeţean, unde toţi portarii mă cunosc şi îmi zâmbesc cu indulgenţă, ca şi când nu aş avea chiar toate doagele din dotările iniţiale.

Acesta este Bozi, stăpânul meu şi-al casei.

PS: Când plecăm în concediu şi lipsim o săptămână-două de acasă, la întoarcere, nu se dezlipesşte de noi vreo 2 zile. Şi toarce. Toarce când vorbeşti cu el şoptit. Cică pisicile sunt singurele feline care mai torc chiar şi când sunt mature. Torsul este un semnal de dependenţă al puiului faţă de mama sa. Când o pisică toarce, îţi spune, de fapt, că te iubeşte.

8 comentarii:

Anonim spunea...

MINCIUUUUNI. Dr. B doarme 23,5 din 24 de ore pe zi. Intr-o juma de ora ce ramane se spala si mananca. La ce bun sa ai atatea calitati, daca nu le folosesti?

adela mohanu spunea...

Zi mai bine cum te cheamă şi câte zgârieturi ai pe antebraţ. Şi că te întreabă lumea de ce ţi-ai ascuţit - din nou - lama pe venă. Or fi urme de gheruţe de la dr. B? :))

tudor spunea...

hmm... eu cred ca anonimul e chiar sotul ce a riscat sa-si piarda viata doar pentru a ti-l da pe bozi inapoi (de parca bozi e mai important)...

Brylu spunea...

Oau, ce sot curajos ai. Oau ai sei... Nu pot sa-mi revin.

adela mohanu spunea...

Aloooo. Postul e despre Bozicăăăăă!!!

adinutze spunea...

miu miu al nostru doarme numai si numai unde dormim noi. nici legat nu doarme pe jos, doamne fereste! ce matza!!

teo spunea...

curajos sot ai adelo,daca a avut curajul sa vorbeasca despre lenea lui bozi chiar pe blogul tau! bine macar ca nu are breton ca zicea lumea ca-i emo cu atatea zgarieturi pe brate! pentru zgarieturile primite nu-l pedepseste niciodata pe bozi? as avea eu niste variante de pedepse daca-l intereseaza!

adela mohanu spunea...

adinutze - îi trece ei, când se prinde despre ce-i vorba în viaţă :))

teo - păi dacă noi suntem sclavii, ce pedepse? am muri a doua zi :P cel târziu...