marți, 27 mai 2008

Păcăleli celebre

Citeam azi un manual de marketing şi mi-am amintit un episod celebru care se predă la facultăţile de Jurnalistică: "War of the Worlds". Dacă aţi ajuns pe pagina asta dând pe Google căutare cu "Tom Cruise", puteţi părăsi blogul cam.... în acest moment. War of the Worlds la care mă refer nu are nicio legătură cu scientologistul :) Este totuşi unul dintre cele mai impresionante momente de manipulare a maselor din istorie.

Am auzit prima oară povestea despre War of the Worlds de la profesoara mea de Radio din facultate, doamna Doina Jalea. Întâmplarea se petrece în anul 1938 - surprinzător, nici nu ştiu dacă se inventase termenul "manipulare" pe vremea aia.

Atunci, în octombrie 1938, Orson Welles (un actor american celebru), cu ajutorul mai multor colegi, a pus în scenă o piesă radiofonică după "War of the Worlds" a lui H.G. Wells. Ştiţi probabil despre ce e vorba, dacă tot l-aţi căutat pe Tom Cruise pe Google - armate extraterestre debarcă pe Terra, cu scopul precis de a cuceri planeta şi de a o devora. Wells şi colegii lui din teatru au imaginat o piesă foarte complexă ca sonorizare - sunete emise de OZN-uri, ţipete stridenete ale extratereştrilor, urletele americanilor cuprinşi de panică. Unele dintre cele mai veridice scene au fost de fapt înregistrate cu râşniţe de cafea, boabe de grâu în borcane de sticlă şi apă trasă la toaletă.

Piesa a fost difuzată la postul de radio CBS, foarte ascultat în America vremii. Mulţi dintre americanii care au deschis radioul mai târziu nu au înţeles că este o piesă de teatru şi au luat "ştirea" de bună. Prin "mulţi" dintre americani vreau să spun "mii". S-a iscat o isterie generală, sute de oameni şi-au luat copiii şi valizele şi au plecat cu maşinile în munţi, până să se trezească la realitate.

Aşa că vă provoc, că tot e campanie. Şi deci sezonul minciunilor sfruntate. Ce alte minciuni sau păcăleli celebre mai cunoaşteţi?

Vă mai spun eu câteva:
- Newton a descoperit legile gravitaţiei după ce i-a căzut un măr în creştet. Aiurea. Newton n-a pomenit niciodată nimic despre acest episod, care a fost relatat doar 60 de ani mai târziu, de alt savant, probabil cu mai mult umor decât Newton.
- Celebra fotografie care a circulat după atentatele din 11 septembrie 2001, cu un turist care se fotografiază cu câteva secunde înainte ca turnurile gemene să fie lovite de avioanele morţii, iar pe fundal se observă cum una dintre aeronave se îndreaptă către turn, este un fals. Falsul a fost recunoscut la câteva luni după atacuri, de un ungur.
- Moş Crăciun nu există. Pe naiba, l-am văzut de atâtea ori, am şi autograf de la el :D

duminică, 25 mai 2008

To Cluj or not to Cluj

Bătălia români contra români cunoaşte două mari fronturi, în prezent: Ardeal-restul şi Cluj-Bucureşti. Pe meterezele celui de-al doilea front se mai luptă un război, deocamdată subversiv, mult mai silenţios, dar crâncen: Cluj-Sibiu. Pe principiul: dacă fruncea ar fi Ardealul, care ar fi "capitala" (mai mult spirituală) a fruncii?
Am găsit şi opinii mai ferme în legătură cu capitala României. Ionuţ Ţene, candidatul PNG (becalist, pentru cei mai puţin familiari cu politica) la Primăria Cluj are, la ultimul punct din programul electoral, citez, "în câţiva ani Clujul să devină capitala României". Nu văd de ce şi-ar dori clujenii un oraş invadat de politicieni mitici şi scandalagii, un oraş cu artere blocate în cinstea delegaţiilor oficiale şi oficioase, cu aurolaci în staţii şi cu "imigranţi" din regiunile sărace ale ţării, în căutare de oportunităţi "la Capitală". Dacă aş fi clujean, sigur nu l-aş vota pe Ionuţ Ţene, măcar pentru punctul ăsta din program.

Dar are Clujul şanse să devină un pol de dezvoltare a României, deşi nu este şi nu va fi niciodată capitală? Sigur da. Există modelul Paris-Marseille, Roma-Milano, Madrid-Barcelona, Berlin-Munchen, Moscova-Sankt Petersburg. Capitalele au "secondarii" lor la fel de bine sau mai bine dezvoltaţi, în regiuni diferite ale ţării (Roma în Italia sudului, Milano în nord, în Franţa Paris-Marsilia la fel, Barcelona e în Catalunya etc.).

Are Sibiul şanse să devanseze Clujul în această bătălie? Sigur nu. În primul rând, am pierdut startul economic. În al doilea rând, suntem un oraş/judeţ mai mic, deci mai puţină forţă de muncă, mai puţin spaţiu locativ, mai puţine resurse.

Şi totuşi. Sibiul are marea şansă să devină capitala turismului românesc. Ca să luăm un alt exemplu vestic - Roma este capitala Italiei şi cel mai vizitat oraş italian şi european. Din punct de vedere economic, Milano este a doua capitală a Romei, dar ca număr de turişti, pe locul doi în Italia şi considerat cel mai frumos oraş al ţării, este Veneţia. Şi apoi Florenţa. Nu ştiu pe unde se situează Milano. Poate fi Sibiul Veneţia României? Categoric da.

Din punct de vedere al promovării, noi suntem cei care am plecat primii de la start.

Statul s-a chinuit să facă ani la rând promovare targetată pe Delta Dunării, pe mănăstirile din Moldova şi pe Dracula. Bla bla blaaaaaaa. Strategie ratată. Delta e superbă, dar cum nu se poate mai plicticoasă, pentru că după ce te-ai relaxat o singură zi, te trezeşti departe de civillizaţie, la sute de kilometri distanţă de un oraş cu tradiţie culturală şi îţi dai seama că ai de cheltuit zeci de euro ca să ajungi la un aeroport. Mănăstirile? Singurele mănăstiri cu flux continuu de turişti sunt cele din Grecia. Nu pentru că au tradiţie monahică, ci pentru că e plaja aproape. Dracula? Să zicem. Vizitezi castelul Bran, îţi dai seama că n-are nicio legătură - şi a doua zi?

Sibiul are toţi aşii în mânecă: tradiţie, arhitectură, circuit muzeal, cluburi, cafenele, cele mai frumoase peisaje montane, pensiuni agroturistice de catalog, plus o infrastructură relativ bună pentru România (gară, aeroport, urmează şi autostrada). Cel mai important, a avut o reclamă bună timp de un an, care trebuie acum susţinută cu o strategie la fel de agresivă, pentru că altfel, într-un an-doi, lumea uită şi ne trezim că nu mai suntem "în trend". Unele dintre cele mai eficiente promovări, din orice manual de marketing, sunt evenimentele - festivaluri, concerte, parade, deci show. Veneţia a resuscitat sezonul de iarnă pentru turişti, care este în alte zone mort copt, pentru că a programat Festivalul (unul dintre cele mai celebre din lume) taman în februarie, pe o vreme câinoasă, când totuşi zeci de mii de turişti sunt în fiecare secundă pe străzile veneţiene.

Deocamdată, în 2008, n-am văzut nicio strategie turistică pentru Sibiu. În afară de varianta City Break (turism de week-end) - care e foarte interesantă şi va fi un succes, dar dacă nu ştie nimeni de ea, e degeaba. An electoral înseamnă pauză de la planuri pe termen lung?

Revin la comparaţia Cluj-Sibiu. Am fost de curând la Cluj, m-am plimbat, am făcut fotografii (inclusiv pe cea din deschiderea postului, cu biserica ortodoxă). Oraş frumos, dar nici pe departe cu farmecul Sibiului. Clujul se transformă într-o metropolă. Circulaţie bezmetică, praf, aglomeraţie. Boc a transformat de curând una dintre arterele centrale în semi-pietonală, cum e bulevardul Bălcescu, numai că pe o parte circulă maşini. Deci praf, gălăgie, noxe, în timp ce stai la terasă.

Poţi să te plimbi la grădina botanică sau să mergi la teatru, dar nu vei găsi legende precum cea de la Podul Minciunilor.

Concluzia: to Sibiu, not to Cluj. Cel puţin pentru vacanţă.

Eurovision: Rusia câştigă, mie-mi place Serbia

Bineînţeles, nicio surpriză la Eurovision. Eu m-am uitat, conştiincioasă, la concurs, sperând într-o lume mai bună. N-avem. Câştigă nu cine merită, ci cine trebuie. Ca-n viaţă.

Melodia ruşilor este foarte slabă, iar eu, dacă aş fi fost Marton sau Pluşenko, mi-ar fi fost ruşine să mă prezint şi să susţin o asemenea melodie. Asta, bineînţeles, dacă n-aş fi ştiut de la început că mizez pe un as de pică.



Evident, majoritatea melodiilor au fost proaste şi foarte proaste. A noastră a fost în urmă cu vreo 20 de ani în materie de muzică. În schimb, mi-a plăcut melodia Serbiei. Eu sunt fan sârbi, la muzică şi la teatru. La politică şi la baschet, nu.




Am ascultat cu plăcere şi melodia israelienilor:



Şi cam atât :)

joi, 22 mai 2008

3 lucruri de luat pe o insulă pustie

Asta-i una dintre cele mai stupizici întrebări la testele gen "Jurnal intim", la interviurile cu vedete MTV şi în revistele glossy. Şi totuşi, întrebarea prinde. Încercaţi să vedeţi - puneţi-i întrebarea unui cunoscut şi, deşi a auzit-o de sute de ori şi probabil că a răspuns la ea de zeci de ori, tot îşi dă ochii peste cap, se uită reflexiv în sus şi îşi caută cu atenţie, mental, cele 3 obiecte.

Să spunem că Cioroianu îşi pune în aplicare planurile de deportare şi i se pare că eşti mai tuciuriu la faţă. Decide să te deporteze pe o insulă pustie. În mărinimia lui, te lasă să iei cu tine 3 şi numai 3 obiecte. Ce iei?

Întrebarea este de fapt una inventată de psihologi şi răspunsurile pe care le dai reflectă foarte mult priorităţile tale în viaţă. Încearcă să răspunzi la întrebarea asta ÎNAINTE să citeşti postul! Poţi să mi-l spui şi mie, jos, la comentarii :D pentru că la finalul postului voi răspunde şi eu.

Înainte de asta, vreau să vă dau câteva exemple de răspunsuri:

- Oana de la Activ: rujul, telefonul si crema de faţă - sigur, pe o insulă pustie sunt tot felul de masculi dornici să o vadă pe oana rujată şi cremuită. De asemenea, pe o insulă pustie este o concurenţă acerbă între companiile de telefonie mobilă şi vei avea semnal la telefon, fără îndoială.
- Bobby de la Voltaj: laptop-ul, un CD cu Queen si o fotografie cu prietena sa - da, laptopul va funcţiona nealimentat cam... 2 ore, la CD te vei uita ca boul la poarta nouă, că n-ai la ce să-l asculţi, dar ai noroc cu fotografia prietenei, pentru că te vei sinucide destul de rapid la gândul că oricum n-o s-o mai vezi niciodată
- de pe forumul bascalie.ro (cerinţa este aici de 5 lucruri în loc de 3): 3 prieteni, o pereche de cărţi şi o cisternă de whisky - din 4 oameni beţi, poate se gândeşte totuşi unul să facă rost şi de mâncare
- concurs Mercedes pe tema asta - câştigătorul a spus că ar lua maşina, telefonul şi chibrituri - da, şi benzinării multe am auzit că există pe insulele pustii... Totuşi, poate fi o opţiune bună, că măcar nu te mai chinui să-ţi faci colibă din paie. Telefonul, am explicat, e deja un obiect ratat, dar chibrituri... în sfârşit, o idee bună!
- forumul clopotel.ro (nu râdeţi, că-i important, ăsta-i viitorul!): cainele meu si niste tigari - la un calcul matematic simplu, din 3 lucruri pe care ai voie să le iei, mie îmi dă aşa: 1. câinele, 2. o ţigară, 3. altă ţigară. Nu era mai inspirat ca la punctul 3 să fie o brichetă?
- acelaşi forum: o carte de psihologie, o patură, o oglindă - o carte de psihologie ca să analizezi singur cum o iei razna din pricina solitudinii, pătura să zicem că e bună, iar oglinda, deşi nu cred că domnişoara care a răspuns s-a gândit la asta, e excelentă (explic mai jos de ce)
- de pe forumul answers.yahoo.com: world map, boat, steroids (harta lumii, o barcă şi steroizi) - ăsta a fost super drăguţ, trebuie să recunoaştem. Să ne imaginăm: depistează el insula pe hartă, se urcă în barcă şi o ia spre vest, că acolo este IUESEI. Nu contează că n-are busolă şi că bate vântul, are steroizi şi dacă e nevoie, împinge el barca până în New York.
- tot de pe iahu: my husband, my boyfriend, and secret lover (pe soţul meu, pe prietenul meu şi pe amantul meu secret) - ocheeeei... de ce ai vrea să-i aduni pe toţi în acelaşi loc?!

Eu una, aş fi foarte stresată la gândul deportării şi m-aş gândi să iau aşa:
1. o undiţă - ca să am ce mânca
2. un cuţit - ca să am cu ce tăia lemne de foc şi să iau solzii de pe peşte
3. o oglindă - chibriturile se termină rapid şi poate plouă într-o zi şi rămân fără ele, dar cu oglinda pot să aprind focul oricând

Deci pe mine, dacă mă deportează, să veniţi să mă căutaţi, că sigur n-o să vă sun de pe telefonul mobil şi nici n-o să vă trimit mesaje de pe laptop :D

miercuri, 21 mai 2008

Top 3 horror Eurovision

În general, sunt o persoană constantă şi consecventă. Nu renunţ la un obicei decât dacă e absolut necesar. Dimineaţa îmi beau cafeaua la aceeaşi oră, tot timpul alături de un croissant dulce pe care îl mâzgălesc cu unt şi cu Nutella. Seara mănânc tot timpul un iaurt cu fructe. Duminica merg la mama. Îmi pun reminder pe telefon cu o jumătate de an înainte, ca să nu ratez Mondialele şi Europenele de Patinaj Artistic. În baie am 5 feluri de creme, pe care le folosesc mereu în aceeaşi ordine. Parfumurile le rulez tot într-o ordine prestabilită şi nu fac rabat decât dacă am o zi "rebelă". Vara plănuiesc 2 excursii cu prietenii: una la mare, alta la munte. De fiecare dată ne certăm pentru că eu vreau să intrăm la toate obiectivele turistice de pe traseu şi ei sunt obosiţi şi le e cald şi vor să ajungem naibii odată la destinaţie. Lui Bozică îi dau de mâncare - în afară de aia permanentă constând în boabe de ronţăit - de două ori pe zi, dimineaţa şi seara.

Tot aşa, în fiecare an mă uit la Eurovision. Şi de fiecare dată îmi zic că e o porcărie şi că data viitoare nu mă mai uit. Nu m-am putut abţine nici anul ăsta şi m-am uitat deja la prima semifinală, marţi seară, să văd dacă se califică Nico şi Vlad. Acum e deja dependenţă, voi fi nevoită să mă uit şi sâmbătă.

Mai mult de 2 ore mi-am chinuit simţul auditiv cu piesele din semifinală. Foarte puţine nu m-au deranjat şi una sau două mi-au plăcut oareşicât. Dar la trei am rămas cu gura căscată şi vreau să vi le arăt şi vouă. Sunt probabil cele mai proaste piese din istoria Terrei de după asteroidul care a căzut în Yucatan şi a dus la extincţia dinozaurilor. Poate ei să fi cântat mai prost. Dacă asta se poate numi "a cânta":

Top 3 horror Eurovision:

1. Estonia, Leto svet




2. Irlanda, Dustin the Turkey (adică Dustin Curcanul!!!) - Irlande Douze Pointe



3. Azerbaijan - Elnur - Day After Day



Dintre toate, asta din Azerbaijan s-a calificat şi în finală. Vă daţi seama că astea sunt melodii votate de publicul Eurovision din ţările respective ca fiind reprezentative pentru peisajul lor muzical?
Nu, zău, la anul chiar nu mă mai uit.

luni, 19 mai 2008

Chinese food rulz!

Foaaaarte tare m-am enervat când am primit pe mail un nou aşa-zis "atac" menit să descurajeze vizitatorii Olimpiadei de la Beijing. De data asta s-au luat de mâncarea chinezească. Toate până la mâncarea chinezească! E drept că în mailul cu pricina erau imagini precum următoarele:















Da, chinezii mănâncă şi multe porcării, printre care scorpioni, gândaci şi căluţi de mare. Le merge vorba că mănâncă şi câini, dar eu sper din suflet că acest obicei este din ce în ce mai puţin răspândit. Dar să le spui turiştilor nu mergeţi la Beijing că uite ce mănâncă chinezii e o prostie! Numai cine n-a gustat în viaţa lui un fel de mâncare chinezească se poate lăsa intimidat de asta.

În primul rând, chinezii au o cultură a gătitului. Mâncarea chinezească provine de fapt din 8 bucătării tradiţionale, care corespund celor 8 regiuni ale Chinei care le-au născut. Fiecare are anumite caracteristici şi în general acestea au mare legătură cu clima. Preferata mea este mâncarea din provincia Sichuan, din centrul muntos al Chinei. Provincia este mai răcoroasă, iar mâncarea foarte picantă (în general bucătăria chinezească e destul de condimentată, ceea ce nu-i foarte sănătos, dar e cu siguranţă mai puţin nociv decât slănina de porc şi aditivii alimentari).

Că veni vorba de sănătate - la începutul secolului XXI, cifrele oficiale (ştim cum e cu oficialele în China, deci mai adăugaţi de la voi câteva procente) arătau că 12% din populaţia Chinei este subnutrită. Şi totuşi, chinezii sunt recunoscuţi pentru longevitatea lor. Imediat cum regimul de la Beijing a devenit mai permisiv şi în ţară au intrat companiile mari de fast food printre care McDonalds (bleac!) şi KFC (bleac!), în China au explodat statisticile la cancer, diabet şi boli de inimă, până atunci foarte rare în zonă. Ziceţi voi ce-i mai grav.

Subnutriţia este într-adevăr o problemă în China, mai ales în zonele rurale, dar asta nu din cauza bucătăriei tradiţionale, ci din cauza sărăciei.

De fapt, bucătăria este atât de minuţios organizată în China, încât chinezii cred că pot vindeca anumite boli prin feluri specifice de mâncare. În farmaciile din China există de exemplu ciuperci negre, despre care se crede că scad presiunea sângelui.

În concluzie, pe mine nu m-au descurajat fotografiile din mail. M-a descurajat în schimb preţul biletului de avion: 4.000 de euro până la Beijing şi înapoi.

EDITARE ULTERIOARĂ: M-a urecheat tudor, pe bună dreptate, că am dat un preţ eronat pt biletele de avion către Beijing şi înapoi. Rectific: m-am grăbit eu să scriu azi-noapte şi am dat informaţia pe jumătate - preţul de 4.000 de euro este cel oferit de compania de turism agreată de Comitetul Olimpic Român şi singura acreditată să vândă bilete în România la JO. Preţul include transportul, cazarea timp de 2 săptămâni (parcă), vizitarea Beijingului cu ghid, dar NU include intrările la evenimentele sportive, care se cumpără separat.

vineri, 16 mai 2008

Cum manipulează presa

Articol astăzi în Evenimentul Zilei, cu titlul "Plătim cea mai scumpă benzină din UE". Eu iau de bună ştirea şi dau click pe ea. În primul paragraf, citez: "Dăm pe benzină aproape la fel de mult ca locuitorii din Luxemburg, Irlanda sau Austria". Cum adică aproape? Nu era a noastră cea mai scumpă?
Ca să mă lămuresc, fac ce face tot omul atunci când citezşte un ziar (e demonstrat ştiinţific): în loc să citesc articolul, îmi mut ochii pe grafic. Graficul ăsta:


Din datele de mai sus, eu am înţeles că suntem pe locul 5 din 6 (că numai atâtea state sunt exemplificate). Zic hai să citesc totuşi articolul, poate mă lămuresc. Citez: "Plătim pentru benzină la fel de mult ca şi cetăţenii din Luxemburg, Irlanda, Spania sau Austria". Păi la fel de mult, aproape la fel de mult sau 3,76 lei comparativ cu echivalentul a 4,34 lei în Luxemburg, cum spune graficul?
În al treilea paragraf, îmi găsesc salvarea: "Raportat la puterea de cumpărare, plătim cea mai scumpă benzină din Europa. Şi am putea fi fericiţi că preţurile nu sunt chiar mai mari! România beneficiază în prezent de o derogare de la Comisia Europeană şi aplică, pentru o perioadă de tranziţie până în 2011, cel mai redus nivel de accize din spaţiul comunitar". Păi raportat la puterea de cumpărare, plătim şi cele mai scumpe seminţe de bostan din Europa, pentru că suntem cei mai săraci, e la mintea cocoşului.
E adevărat că benzina ar trebui, din punct de vedere moral, să fie mai ieftină, pentru că românul e mai sărac. E adevărat că şi din punct de vedere legal ar trebui să fie mai mic preţul, datorită nivelului redus de accize pentru care avem o derogare de la CE. E adevărat că ar trebui să plătim mai puţin pentru că România are/avea zăcăminte proprii. Asta nu scuză totuşi informaţia eronată cu care EVZ m-a făcut să dau click pe articol şi deci să le aduc trafic.

PS: Sursa citată pentru articol este Mediafax. Pe Mediafax, titlul ştirii este "Document guvernamental: Preţul la benzină în România este apropiat de cel din statele bogate ale UE".

joi, 15 mai 2008

Parchez ca un bou

Via mitza, într-un comentariu la postul anterior: http://parchez.ca/un-bou/

Ideea e super mişto: ia atitudine! În loc să îi zgârii maşina (NU fă asta NICIODATĂ! Nu ai de unde să ştii ce problemă o fi avut omul, poate îi e soţia însărcinată şi a fost nevoit să parcheze acolo.... Vorbesc serios, vandalismul nu are scuză), aşadar în loc să îi zgârii maşina, lipeşte-i un sticker într-un loc cât mai vizibil :)

PS: Cori, nu o lua în nume personal :)))

marți, 13 mai 2008

Sofatul devine egal cu nesimtirea

Mediul te corupe. Poti sa fii Sfantul Petru, ca daca traiesti in iad, tot o sa-ti rasara coarne. Asa si cu soferii. Poti sa fii pita lui Dumniezau, ca daca petreci in trafic mai mult de o ora pe zi, incepi sa te comporti ca ei. Ca ei, ca turma. Ca restul "sfintilor" blocati intre volan si spatarul scaunului, cu palma anchilozata pe claxon. Niciunul dintre ceilalti soferi nu mai are circumstante atenuante, toti franeaza, accelereaza sau vireaza la stanga pentru ca sunt niste cretini cu permis auto, nu pentru ca au fost obligati de context sa reactioneze astfel. Niciun sofer nu il intelege pe celalalt si toti se intrec intr-o lupta zgomotoasa de indobitocire.

Ca veni vorba, uitati ce am gasit in Cotidianul:



Si printre comentariile la aceasta fotografie:
- st anger 12-Mai-2008 20:29
ii merge mintea
-papillon 12-Mai-2008 21:31
Adaptare in iadul automobilistic bucurestean
-mishoo 12-Mai-2008 23:11
Cand mai vedeti nemrnici de astia, ardeti-le 2-3 dungi cu cheia pe vopsea.
-alexaiig 13-Mai-2008 08:28
Si care e problema?
Nu vad nici tramvai, nici calatori...
Pare a fi din zona Garii de Nord, deci nu deranjeaza pe nimeni... poate doar pe cei care nu au o asa masina...

duminică, 11 mai 2008

Război între bloggeri şi Tucă

Nu ştiu ce i-o fi venit lui Marius Tuca sa scrie un editorial plin de ura la adresa bloggerilor. În Despre bloggeri, jurnalistul aruncă cu invective zic eu nedemne de un jurnalist de teapa lui. Va dau un citat: "cei mai mulţi dintre ei, ca să nu zic toţi, se cred victime ale sistemului, cînd, de fapt, nu sînt altceva decît nişte victime ale incompetenţei proprii, nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului şi îi comentează pe alţii doar că pe ei îi apără poza studiată, poza care ţine loc şi de cuvinte, şi de idei, şi de imaginaţie, bloggeri ca să fie bloggeri, bloggeri ca să fie şi ei ceva, bloggeri ca să nu fie nimic". Nu va speriati, nu ma consider blogger de meserie ca sa imi sara tandara la modul personal. Dar nu pot sa nu ma intreb de ce? De ce generalizeaza Tuca, de ce ii aduna pe toti in acelasi cos de paie, caruia ii da ulterior foc, considerand ca n-a facut decat sa elimine o adunatura de frustrati, de subdezvoltati intelectual, de masini conectate la tastatura, de creiere care au cabluri optice in loc de circumvolutiuni?

Stiti ce zic eu? Ca Tuca n-a inteles nimic. E drept ca bloggingul in Romania nu-i o treaba foarte serioasa, ca netul e napadit de blogguri personale care nu fac decat sa povesteasca experientele de peste zi (si ce daca?) si ca sunt foarte putine bloggurile pe care merita sa revii. Dar e un fenomen la inceput, care acum se descebaluieste de propria-i identitate si care merita sprijinit, pentru ca este o garantie a libertatii de exprimare. Si daca Tuca nu s-a prins de asta, n-a inteles nimic.

Nu pot sa spun ca mutarea strategica a bloggerilor, drept raspuns, da dovada de foarte multa inspiratie, dar in orice caz e mult mai nostima decat editorialul din Jurnalul National. Bloggerii si-au pus in cap sa il duca pe Tuca in capul listei de cautari pe Google, daca dai search cu cuvantul onanist. Nu stiu a cui a fost ideea, dar la ea s-au raliat makavelis, visurat (asta-i un blog premiat anul asta la BlogFest), cezars, denisuca, buddha, s3ptember, dever, deceblog si, cum altfel, el capo di tutti capi, zoso, primu-n trafic, dar nu si preferatul meu. Or mai fi si altii, ca n-am stat sa-i rasfoiesc pe toti. Insa singurul cu o reactie demna si inspirata este Piticu - Tuca a murit si noi am uitat sa-l ingropam.

PS: N-am fost niciodata fan Tuca. Mi se pare moale, limitat in exprimare si inconsecvent cu sine insusi. I-am cumparat volumul de eseuri literare (pseudo-literare) "Astenii de buzunar", care m-ar fi impresionat vreo 5 minute daca ar fi fost scris de un adolescent care abia acum descopera sentimentalismul. Nu va recomand volumul, pentru ca v-as indemna la o pierdere de timp (desi nu va ia mai mult de 2 ore sa-l parcurgeti).

vineri, 9 mai 2008

anti-sasi?

Peste tot in Europa ura etnica se dezvolta din ce in ce mai dizarmonios. In general insa este vorba de ura impotriva etniilor din tari mai slab dezvoltate, de regula imigrante, cum sunt turcii, indienii, tiganii, romanii, marocanii si albanezii. In Sibiu, cativa oameni - sper eu, putini - hranesc si starnesc anti-sentimente impotriva sasilor. Tind sa cred ca este o strategie exclusiv electorala.

Astazi am vazut postul lui Calin Blaga, pe Mazemnia: Se intorc sasii la Sibiu! Mi-am exprimat opinia si pe blogul-sursa, dar vreau sa subliniez mai mult aici. Atitudinea anti-saseasca nu poate decat sa ne dauneze. Inteleg razboiul electoral, inteleg sa ataci un anumit pion electoral cum este Klaus Johannis sau FDGR, inteleg sa te revolte retrocedarile in exces, dar nu inteleg sa blamezi o intreaga etnie si mai ales daca esti implicat politic (Calin Blaga este directorul de campanie al candidatului PNTCD la Primaria Sibiu, Albin Marinescu. Mai este si liderul vocilor care apara interesele locatarilor din centrul istoric pe care eu le-am criticat in cateva randuri). Nu ma deranjeaza optiunile politice ale nimanui si actiunile militante ale nimanui atata timp cat ele se bazeaza pe buna credinta si il consider pe Clin Blaga un om cult, cu principii. Asta nu ma impiedica sa ii critic atitudinea anti-saseasca.

Fac asta dand un exemplu din democratia americana, una pe care, am mai spus-o, o consider cea mai sanatoasa din lume (nu discutam de alte sisteme de stat din SUA). Exemplul meu: Arnold Schwarzenegger. Fiu de politist intr-un satuc din Austria, sarac si fara prea multe sanse de reusita in viata. A inceput cu bodybuildingul si a emigrat in Statele Unite. A fost primit reticent, din cauza numelui, din cauza accentului - motive asadar etnice. In cele din urma, americanii au ajuns sa il aleaga guvernatorul unuia dintre cele mai importante state din America - si anume California. Un imigrant, un actor de filme de calitate indoielnica, un tip care n-a scapat niciodata de accentul lui ciudat. Poate ca filmele slabe au fost de fapt un atu. Poate ca situatia nu e comparabila, pentru ca austriecii n-au fost sute de ani pe plaiurile americane si nu si-au cerut inapoi casele dupa ce au fost alungati din ele de un sistem totlitar care i-ar fi tarat altfel prin inchisori. Dar in orice caz, americanii nu au nici o bogata mostenire de traditii, obiceiuri si arhitectonica austriaca, asa cum avem noi de la sasi.

Nu mai revin la exemplul Barack Obama, ca deja l-am prezentat suficient de pe larg.

O sa vedeti in primul comentariu de pe blogul Mazemania apelativul "sasalaul", al cuiva care spune ca asa il numeste, pe Klaus Johannis, fiul sau (al autorului comentariului) de 3 ani. Pai cam la nivelul ala intelectual ne si clasam, in aceasta situatie.

luni, 5 mai 2008

Cu cine votezi?

FDGR - Pentru ca mai sunt multe de facut
PDL - Facem ce trebuie
PSD - Mai bine pentru mai multi

Astea sunt sloganurile de la campania locala. Nu mi le amintesc pe cele de la PNTCD si PRM, iar PNL nici macar nu si-a lansat deocamdata candidatii. Sunt inspirate... nu sunt...?

Inainte sa va pronuntati, ascultati cateva dintre cele mai celebre sloganuri ale candidatilor pentru Casa Alba (unul dintre putinele lucruri care imi plac la America este democratia):

Don't swap horses in midstream (Nu schimba caii in mijlocul curentului, cu sensul de voteaza pentru continuitate - traducerea nu va suna nicidecum la fel de bine ca in orginal) — sloganul din 1864 al lui Abraham Lincoln, dupa 4 ani de mandat. L-a imprumutat si George W. Bush in 2004, dar sloganul i-a fost parodiat cu "Don't change horsemen in mid-apocalypse" (Nu schimba calaretii in mijlocul apocalipsei)


Grant us another term (Acordati-ne inca un termen - in engleza e de fapt o expresie uzitata mai ales in domeniul financiar, bancar, economic si mie mi se pare o gaselnita foarte faina, in cazul de fata) - slogan ales in 1872 de Ulysses S. Grant pentru campania de realegere, dupa 4 ani de mandat


Blaine, Blaine, James G. Blaine. Continental Liar from the state of Maine (Blaine, Blaine, James G. Blaine. Mincinosul continental din statul Maine) - evident, un contra-slogan, dateaza din anul 1884 si a fost folosit de sustinatorii lui Grover Cleveland. Urmeaza raspunsul:


Ma, Ma where's my Pa? (Mami, mami, unde-i tati?) — sustinatorii lui Blaine au facut un slogan anti-Cleveland, referindu-se la faptul ca acesta avea un copil nelegitim de 10 ani. Cand Cleveland a castigat batalia pentru Casa Alba, sustinatorii lui au adaugat la Ma, Ma, where's my Pa "Gone to the White House, Ha, Ha, Ha!" (A plecat la Casa Alba, Ha ha ha sau hi hi hi, ca sa rimeze cu versiunea romaneasca)


Asta imi place foarte tare: Hoo but Hoover? (Cine daca nu Hoover? - evident un joc de cuvinte, corect este Who, dar se citeste la fel ca prima parte a numelui lui Hoover, Hoo) - 1928, candidat Herbert Hoover


Asta nu-mi place deloc, dar vi-l spun, ca sa-l fac de rusine: A Chicken in Every Pot. A car in every garage (Un pui in fiecare oala. O masina in fiecare garaj - absolut ingrozitor sloganul, si in romaneste, si in original) — culmea, l-a folosit tot Hoover, in 1928. Si culmea, cu astea doua sloganuri, a castigat.


Unul super inspirat: I like Ike (Imi place Ike - dar i-am stricat farmecul cu traducerea) - folosit in 1952 de Dwight Eisenhower, pe care apropiatii il alintau Ike. A castigat alegerile, iar dupa 4 ani, a folosit sloganul I still like Ike (Inca imi place Ike)


Un slogan de care America avea nevoie in anii 60, macinata de razboiul din Vietnam si de criza economica: A time for greatness (Timpul pentru maretie) - 1960 - John F. Kennedy


Not Just Peanuts – sloganul din 1976-1977 al lui Jimmy Carter. Expresia ca intreg inseamna "Nu doar vorbe goale" sau un fel de intaritor al unei afirmatii, cum e in romaneste "...nu gluma". Peanuts inseamna insa si alune, iar Jimmy Carter avusese in tinerete o ferma unde cultiva alune.


Ready for Change (Gata pentru schimbare) - 2008 - Hillary Clinton


Change We Can Believe In (Schimbarea in care putem sa credem) - 2008 - Barack Obama. Cele doua sloganuri sunt foarte asemanatoare, totusi al lui Obama e mult mai puternic si mai coerent. Si mult mai emotional. Obama si-a deviat practic sloganul spre unul si mai popular Yes We Can (Da, putem!), iar discursul care a promovat acest slogan e unul memorabil - 8 ianuarie 2008, New Hampsire, DUPA ce Obama a pierdut alegerile in statul respectiv, in fata lui Clinton (alegerile pentru stabilirea candidatului din partea republicanilor). Dupa acest discurs, o parte dintre vedetele care il sustin pe Obama au compus un cantec - foarte impresionant si cantecul, la fel ca si discursul:







N-o sa vedeti asa ceva in Romania prea curand. Imaginati-va oricare dintre politicienii bucuresteni - Basescu, Tariceanu, Geoana, Boc, Stolojan, Vadim etc. - sau chiar locali - Johannis, Mitea, Ariton, Cindrea, Stirbet, Turcan etc. - propovaduind un mesaj de unitate, plin de respect si de bun simt, un mesaj politic destul de sentimental si socialist, dar foarte puternic (cum putem face ca sistemul de sanatate din America sa fie accesibil pentru toata lumea, ca profesorii sa fie mai bine platiti, cum sa aducem inapoi baietii nostri din Irak, cum sa salvam planeta pana nu e prea tarziu, cum sa ne recapatam noi, americanii, respectul moral in fata umanitatii). Este exact ceea ce as vrea sa aud si de la un candidat din Romania.

Daca veti asculta discursul de mai jos, dupa care a fost realizat cantecul - si va recomand cu mult drag sa-l ascultati - veti vedea ca Obama isi incepe cuvantarea felicitand-o pe Clinton pentru victoria din New Hampshire. Prin minutul 8, spune ca TOTI candidatii pentru Casa Alba - si deci contracandidatii sai - sunt patrioti si buni cetateni, care vor binele tarii. Diferenta dintre ceilalti si el, Barack Obama, este mesajul foarte personal pe care republicanul il transmite. Obama le spune americanilor ca fiecare dintre ei poate face diferenta in tara sa - nu doar la alegeri, ci in fiecare zi, in fiecare minut al vietii. Nu v-ar placea sa va vorbeasca un politician roman asa? Obama ii implica pe cetateni in politica sa, in discursul sau, spune YES WE CAN vrand sa spuna NOI TOTI PUTEM, eu si fiecare dintre voi (ascultati-i discursul ca sa va convingeti), pe cand la Sibiu FDGR spune "Pentru ca mai sunt multe de facut" (foarte impersonal, dar noi intelegem ca cei care au de facut lucruri sunt tot ei), PDL spune "facem ce trebuie" (bineinteles, ei, politicienii, noi numai sa-i votam si sa ne vedem apoi de treaba noastra), iar PSD spune "mai bine pentru mai multi", un atac subtil si indirect la administratia si guvernarea actuala.

Ce diferenta...