Promoterul român îşi gândeşte campaniile pentru publicul mereu dispus să primească ceva. Pe teoria că un român se va buluci oriunde se dă ceva gratis. Şi promoterul, român fiind şi el, deşi (se face că) munceşte pentru o multinaţională, are impresia că fuga după chilipiruri este o chestiune specific carpato-danubiano-pontică, hai cel mult balcanică. Când colo, în SUA mor oameni călcaţi în picioare când se dă startul reducerilor.Dar să trecem peste partizanatul provincialist şi să vorbim concret, pe speţă. Promoţia Carrefour, cumperi de 200 de lei şi primeşti un cupon de 20 de lei. Matematiceşte vorbind, beneficiezi de o reducere de 10 la sută, deşi cuponul ţi se înmânează ulterior. Să zicem că rentează.
Azi am fost la Carrefour, în scopul predefinit de a-mi achiziţiona una bucată bicicletă de cameră, în sens terapeutic şi recuperator. Dacă tot am intrat în magazin, am luat una alta, fără să-mi stea capul la promoţia lor, fireşte. Dar la casă am plăcuta surpriză să aflu că beneficiez de cadou. Urmează - evident - condiţiile: "Mergeţi dumneavoastră la Serviciul Clienţi să vă ridicaţi bonul". Foarte bine, merg. În primul rând că e criză şi în al doilea rând pentru că am învăţat de la confraţii noştri mai vestici că atunci când beneficiezi de un drept, trebuie să te şi prevalezi de el.
Încheiată fiind lupta cu propria-mi conştiinţă şi cu mutrele lui Alin, mă îndrept către Biroul Clienţi. La birou, coadă. Fie, stăm şi la coadă. Nu pentru 20 de lei, pentru drept. În faţa mea, lumea scoate buletinul, pesemne ştiu ei despre ce-i vorba. Îl scot şi eu, deşi absurdul situaţiei începe să mă debusoleze. Adicătelea, la ce-ţi trebuie identitate, dacă eu nu primesc cuponul ăla pe gratis, ci în contul unui bon de 200 de lei?! Ce contează cum mă cheamă, câţi ani am şi când mi-am făcut buletinul?
Ajung faţă în faţă cu onor foncţionarul. Ciufut, ca toţi asemenea lui. Ţipă după clienta care tocmai plecase: "Pixuuuuuuulll!!!". Domnişoara nu-l avea, pentru că foncţionarul uitase că-l pusese sub tejghea. Îl găseşte, dar nu-şi cere scuze şi nici nu schiţează vreun gest de regret. Eu zâmbesc larg, dau Bună seara, înmânez bonul şi buletinul - că aşa am învăţat eu de la mămica mea. El, în continuare ciufut. Îmi face copie xerox după buletin, pe care mă pune să dau cu subsemnatul că am luat cuponul de 20 de lei. Perplex ar fi un cuvânt bun pentru starea mea din secunda dată.
Foncţionarul se mai uită o dată peste buletin şi zice aşa, de după ecusonul lui de persoană temporar importantă în viaţa mea: "Dvs. aţi mai fost azi o dată, nu?". Blocată total, mă apăr ca un suspect acuzat de o crimă pe care nu a comis-o: "Nu, n-am mai fost" (Şi dacă eram, ce? Şi dacă mai cumpărasem de alţi 200 de lei, ce? Nu era minunat pentru Carrefour să fi avut mii de clienţi ca mine, cea bănuită?). Foncţionarul de colo: "Nici buletinul dvs. n-a mai fost pe-aici?". Pe mine, aici m-a părăsit logica, dar am mai găsit puterea să-i spun că "Nici atât".
Da, mi-am luat cuponul, cu umilinţa aferentă. Carrefour se pronunţă franţuzeşte, dar se poartă profund româneşte.
5 comentarii:
Bun motiv pentru mine sa ocolesc in continuare Realul si chestia aia frantuzeasca :D
Pe taica-mio l-au pus sa se dezbrace ca nu si-a taiat o eticheta de la un tricou luat din varianta frantuzeasca a magazinului :))))
Incredibil ! Sa inteleg ca la urmatoarea vizita la Carrefour (si cand zic "vizita" stiu ce spun...la preturile care le au, mai mult vizitezi magazinul), la urmatoarea vizita, spuneam, te duci frumos cu acel cupon si beneficiezi de o reducere de 20 lei, nu ? Asa ar trebui. Dar ma intreb, va exista o suma minima de cumparaturi ca sa benefiziezi de aia 20 lei ? Sigur este ceva la mijloc....
rhodos - pentru mine, cumpărăturile în hipermarket sunt eficiente şi comode, că n-am timp să mă plimb într-o sută de magazine să-mi iau tot ce-mi trebuie, pentru 15-20 de zile. Şi cred că treaba asta pe care am povestit-o nu le este specifică doar magazinelor mari, ci în general retailer-ilor care au angajaţi români. E o chestie pur românească. Povestită mult mai bine de Marin Preda în "Cel mai iubit dintre pământeni". Reflexul de a-l umili pe celălalt ne-a rămas.
irinoaso - habar n-am, să ştii, n-am avut curiozitatea să cer regulamentul concursului. Dar aşa, ca o cireaşă deasupra tortului, tocmai am observat că respectivul cupon expiră mâine, adică în mai puţin de 48 de ore după ce am intrat în posesia lui :)))
Draga mea, am o prietena care nu (mai) are legaturi cu Romanica de vreo aproape 30 de ani si care a lucrat pentru CArrefour...in Franta. Si acum vorbeste cu placere de acea perioada din viata ei. Insa, mereu cand vorbeste de CArrefour, pronunta: CareFura :)) N.B. Doamna in cauza e frantuzita in stilul si experienta de viata, dar ce e de simtit romaneste...tota asa ramane ;)
Să fiu eu oare prea exigentă cu metehnele româneşti?
Trimiteți un comentariu