Răzvan Şelariu: Este vorba despre fostul secund Aurelian Georgescu. Nu mi se pare normal ca un antrenor să intre în sală sub influenţa băuturilor alcoolice şi să-ţi ceară ţie, ca sportiv, să-l asculţi. Aproape în permanenţă duhnea de la o poştă a băutură. Când vedeam că apare aşa, nu mai aveam nici un chef de antrenamente. Îţi strica toată buna dispoziţie.
Nici mie nu mi se pare normal. Nu mi se pare normal mai ales că un astfel de om a fost tolerat ani de-a rândul în fruntea unui lot naţional, adicătelea pe o poziţie de care depindea - şi încă mai depinde - imaginea României într-un anume domeniu. Nu ştia nimeni? Ştia, dar fuseseră colegi de facultate? Avea o nevastă şi cinci copii acasă şi nu puteau să-l dea afară?
Până când ţara asta n-o să înţeleagă, de la mic la mare, că începând de la gospodărie şi până la afaceri de stat, totul se guvernează pe competenţe, nu sărim pârleazul.
5 comentarii:
Asa e. O fi fost pila cuiva. Imi scapa insa de ce betia lui devine scuza pentri lipsa de performanta. In definitiv, la barna evolueaza atletul, nu antrenorul. Dar nu ma pricep. Incerc sa trag o paralele cu pianul. E drept ca mergeam la ore, dar acasa studiam singura ore in sir fara profesor.
Şi dacă profesorul tău venea beat şi avea impresia că si-ul pe care îl cânţi tu e, de fapt, do de sus?
Imi cautam altul...Pe bune, exista partituri. E scris acolo. Stiu, ai sa spui ca nu avem altii...Suntem campioni in a da vina pe altii. poate in cazul sportului romanesc asa o fi.
Nu cred că-i normal să subestimăm importanţa antrenorilor din orice domeniu. E ca şi cum ai încerca să spui că toate celulele din corpul tău sunt perfect sănătoase, la ce-ţi mai trebuie creier să le coordoneze?
Ok. O singura observatie la comparatia te edificatoare. Celulele nu au putere de determinare proprie, nu au vointa si nici optiuni deschise... Dar ai dreptate.
Trimiteți un comentariu