Cele mai corupte sisteme din România

Trăim în România, deci dăm şpagă.

Ei bine, mi-am propus să exist în afara acestei axiome. Adică să n-o aplic. Până când am avut pe cineva drag în spital, în stare gravă. Aici a intrat în comă şi principiul. Dar şi-a revenit ulterior, odată cu victoria logicii: am dat şpagă degeaba.

Aşa că încerc un top subiectiv al celor mai corupte sisteme din România.

Locul 3. Administraţia publică. Cum naiba se face că, atunci când ai nevoie de un act din partea statului, niciodată nu se poate? Tot timpul există anumite circumstanţe care te descalifică şi te privează de dreptul de cetăţean primitor de acte. Ca prin minune, intervine un funcţionar milostiv care te izolează într-un ungher ascuns al instituţiei doar ca să-şi ofere voluntar, pentru o sumă modică, serviciile şi să te scape de acest surghiun.

Tot în această categorie intră şi inspectorii de la stat. Inspectorii sunt o specie aparte. Au "nasul" lor, îşi miros muşteriul de la o poştă, sunt organizaţi în caste, care stabilesc tarifele şi se menţin, chiar şi pe perioadă de criză, în limitele unui profit rezonabil. "Rezonabil" este evident scos din context. Spre exemplu, ştiu sigur că poţi scăpa de inspectorii de la Finanţe din Sibiu (care vin mereu în pereche) contra a 2.000 de lei. Dacă refuzi şi tu să "trăieşti în România, deci să dai şpagă", îţi vei pierde cel puţin o zi întreagă ca să stai la o masă dezordonată, plină de acte (actele tale), pe care inspectorii le fac vraişte, până găsesc ei o chichiţă legislativă cu care te pot arde. De preferat o amendă mai mare de 2.000 de lei, ca să-ţi doreşti să revii asupra propunerii iniţiale.

Locul 2. Învăţământul. Ştiţi "protocoalele" pentru profesorii de liceu care din filantropie vin să te supravegheze la Bac şi nu pentru că iau bani pe asta. Pentru că trebuie şi ei răsplătiţi cumva, există reguli clare şi tarifare - unii iau din banii strânşi de-ale gurii, pe care profesorii le iau după examen cu ei acasă (unii dintre ei), alţii pur şi simplu adună banii, iau o apă plată şi restul îi lasă ca din uitare pe catedră. Şi cine să se mai preocupe de un fleac precum copiatul?

Ei, dar ăsta este un mizilic pe lângă adevărata şpagă din învăţământ, cea universitară. Un examen trecut, 200 de euro, o licenţă luată, 500 de euro, o licenţă luată deşi n-ai fost la cursuri, 1.000-1.500 de euro, bucuria unui absolvent - nepreţuită.

Locul 1. Sănătatea. N-ai cum s-o baţi în topul ăsta, domnule. Păi dacă medicul cardiolog te cheamă în cabinet şi îţi cere plicul imediat după ce ţi-a scos persoana aia dragă din moarte clinică, în urma unui infarct, ce vrei mai mult de atât? El îi zice "recunoştinţă", tu îi zici "cinism". Ce mai contează, atâta timp cât vilele de vacanţă sunt ale lui, iar tu ai rămas cu garsoniera ta, strângând din pungă pentru următoarea vizită inopinată la salvatorul de vieţi, medicul român?

În încheierea topului, vreau să menţionez că acesta se referă la sisteme, nu la indivizi. Cunosc lucrători din fiecare sistem în parte care îşi fac meseria cu abnegaţie, respingând principial orice manifestare a şpăgii, fie ea venită sub forma unori roni sau împachetată în staniol de ciocolată. Exact cum am spus şi în postul anterior, în ei stau speranţele mele. Ei pot revoluţiona sistemul.