Aberaţiile şi statul român

Astea două sunt sinonime. Aberaţiile şi statul român. Dacă încă nu sunt, vor deveni şi vor fi recunoscute până la urmă şi de DEX. E imposibil să evoluăm spre bine.

Să vă povestesc: unii ştiţi, am o mică problemă cu un anume picior stâng parţial belit pe o anume pârtie de schi. A stat el cuminte în ghips vreo 3 săptămâni, după care s-a dus la doftor, iar doftorul i-a recomandat cu titlu obligatoriu să mai stea el cuminţel aşa încă 3 săptămâni, dar într-o orteză. Ei bine, accesoriul ăsta cu nume medical are funcţia de a menţine ligamentele în poziţie verticală, ca să se vindece ca lumea. Un fel de ghips mai elaborat, cu mult scai, vreo 8 butoane şi cu marele avantaj că e detaşabil. La un aşa confort, preţul e pe măsură: opt sute şi ceva de lei. Să cad pe spate. Noroc de la Dumniezău că aveam spătar la scaun, altfel te miri ce alte accidente îmi mai defectau membrele.

Pentru că tanti de la orteze a fost foarte drăguţă - şi repet, că merită, FOARTE drăguţă - a sugerat să plătim noi 300 de lei, iar pentru restul, care ar trebui suportat de Casa de Asigurări de Sănătate, să aducem, după cum urmează: copie după bolentin, adeverinţă de la locul de muncă cum că sunt asigurată, vizată de CAS Sibiu şi recomandare de la medicul speţialist. Şi aici vine partea frumoasă a întâmplării.

Pentru că firma pentru care cu onor prestez are sediul în Bucureşti, eu figurez în analele CAS Bucureşti. Ca atare, CAS Sibiu nu-mi poate da adeverinţă. Fincă şi deoareşice ei nu are bază de date comună. Să mă duc eu frumos să-mi vizeze CAS Bucureşti adeverinţa. Da' dacă-mi vizează CAS Bucureşti adeverinţa, ei să suporte şi costul ortezei. Acum, io stau să mă întreb, ca omul fără un picior funcţional: cum cristos să mă duc eu la Bucureşti, în starea de faţă?! Sau orice alt bolnav, că din întâmplare numai ăştia au nevoie de casa de Asigurări de Sănătate.

Booooonnn, asta ca asta.

Să zicem că aş fi asigurată la Sibiu. Locul meu de domiţiliu. Acolo unde mă accidentez şi deci acolo unde am nevoie de îngrijire medicală. Care curu mâţului îi logica cu asigurarea dă Bucureşti, în afară de lenea şi incompetenţa crasă din ţara asta?!

Să revenim. Presupunem prin regula absurdului că aş fi asigurată la Sibiu. Primesc explicaţia că poate dura şi 6 luni până onor statul român îmi suportă costul ortezei. Timp în care bineînţeles firma de aparatură medicală nu-mi poate elibera bon. Legal, nu-mi pot vinde orteza. Şi cam ce cristos să mai fac eu cu orteza aia peste 6 luni?! Desigur, există şi posibilitatea să achit suma integral, că doar de aia plătesc asigurări la statul român lună de lună. Să NU beneficiez de ele.

Toate astea, în contextul în care un anume Serghei Gorbunov primeşte permisie 3 luni din închisoare de la statul român, ca să se trateze el frumos în ce spital doreşte ochiul dumisale, pentru ameninţătorul glaucom de care suferă.

Ar trebui să ne facem imn din asta: O ţară tristă, plină de umor.