Înotul la Olimpia, o încântare

Olimpia e singurul bazin acoperit din Sibiu (nu se pune baia Neptun, că-i cât o cadă mai mare). Singurul bazin olimpic, orişicât. În ţară, dacă mai ţin eu bine minte, sunt doar trei în total. Cu toate astea, ne batem joc de el.

Ştiţi că bazinul Olimpia a fost închis timp de câteva luni, după ce o fetiţă şi-a găsit acolo sfârşitul, înecată. Protecţia Consumatorului a avut de comentat la adresa calităţii bazinului, iar administratorii au zis că repară, renovează, înnoiesc. Ce glumă!

Am înotat ieri la Olimpia în acelaşi bazin mucegăit la colţuri. Barele din metal de care te sprijini sunt la fel de ruginite. Trambulinele din ciment sau din ce dumniezău ştie or fi fost făcute sunt tot putrede. Soră-mea, care a făcut înot când avea 6 ani, zice că şi acum 20 de ani erau aceleaşi. În orice caz, de când ţin eu minte, bazinul n-a căpătat decât scaune noi. Din plastic.

Uşile la vestiar, deşi noi, nu se închid. Le-au greşit dimensiunile. Una dintre ele poartă urmele unui ciocan vânjos, carevasazică e spartă. La baie sunt termopane, dar e curent. Foarte curent. Când vii din apă, ud leoarcă, ce ţi-ai putea dori mai mult decât o briză de aer curat, minus 2 grade?

În bazin, tot felul de indivizi cu dimensiuni pătrate (şi la minte, şi la trup) sar "bombă", fac valuri şi stropesc jumătate din culoare. Li se pare nostim. M-am uitat pe pereţi după semne ca-n lumea civilizată, cu "săritul interzis". N-ai să vezi. Jmecheraşii au liber în bazinul Olimpia.

Totuşi, nu-i chiar aşa dramatic, puştii care săreau pe culoarul nostru au fost de relativ bun simţ şi s-au ferit să ne mai sară în cap, după ce le-am atras atenţia.

În orice caz, dacă vrei să mergi să înoţi la Olimpia, pune-ţi în bagaj: prosop, cască, şlapi, costum de baie, gel de duş şi multă răbdare. Şi coboară-ţi nivelul aşteptărilor. La 15 lei intrarea, nu vei primi nimic în plus faţă de ceea ce ai fi primit şi acum două decenii. A, ba da: apă caldă.

Cu toate astea, mă mai duc. N-am alternativă.

Peisaj: lacul Bicaz

Viziunea unui turist străin. Sursa foto aici.

Îi mulţumesc d-lui Georg Schoenpflug von Gambsenberg pentru sesizare.

Zâmbete de peste tăt

Blonda are o iniţiativă care implică blogosfera. Că tot e Crăciun. Şi că tot suntem invadaţi de reclame care ne îndeamnă (să cumpărăm şi) să fim mai buni. Până la urmă, ce-i rău în a fi bun? Argumentele le citiţi la Blondă. Eu vă spun doar că doreşte sincronizarea unor acţiuni în toată ţara, care să aibă drept scop şi efect final.... un zâmbet ;) Dăruiţi, jucaţi-vă cu copiii cu care nu se joacă nimeni, învăţaţi pe cineva un joc nou, telefonaţi-le oamenilor cu care n-aţi mai vorbit de prea mult timp, adoptaţi un căţel şi veniţi la standul freecycle din Piaţa Mare :D Că tot veni vorba de reclamă.

Iarnă de-a binelea

Nu e loc mai frumos, iarna, decât Sita Buzăului, acasă la socrii mei. Spre exemplificare, două fotografii (făcute cu mobilul, de Alin) de sâmbăta asta:

Poşta Română îţi urează toate cele bune

Primesc newsletter de la unul dintre site-urile cu cărţi la care sunt abonată, că a apărut şi în limba română "Copiii lui Hurin" de Tolkien. Eu, un copil mai mare care citeşte cărţi pentru copii mai mici, nu am putut rezista tentaţiei şi, cu toată criza financiară, am zis că merită 42 de lei (cu taxele poştale pe cheltuiala mea, fireşte). Aşa că am comandat-o online.

Ajunge avizul acasă, sunt aunţată că trebuie să merg s-o ridic de la poştă. Aviz tipic pentru Poşta Română: ai un colet în valoare de Ţ RONI. Atât. Nu tu oficiul poştal de unde trebuie s-o ridici, nu tu orele între care e deschis, nimicuţa. Mă rog, ştiam din experienţele anterioare ce şi cum, aşa că ajung pe Mitropoliei, la "colete".

Intru. Afară, 0 grade Celsius. Înăuntru, către 30. Miros de fier vechi, de mobilier care n-a văzut cârpă de şters praful, ce să mai vorbim de soluţii de curăţare, de peste două secole, tejghea îmbâcsită pe care ţi-e scârbă să-ţi aşezi până şi geanta şi miros de transpiraţie. Domnul (din fericire, nu doamna) de la ghişeu, cu soba duduind în spate, stă într-un tricou ud în părţile evidente. Caut avizul în geantă, iar când ridic ochii către dumnealui, dau mai întâi de un mesaj de întâmpinare, pe care ţin să-l împărtăşesc şi cu voi:


Atât am avut de zis. Restul e legendă...

Vrei să facem schimb?

E simplu: vii cu o carte şi primeşti alta în schimb. Vii cu un CD sau DVD (musai NEpiratate) şi primeşti altul în schimb. Dar MAI ALES convinge-ţi copilul să vină cu o jucărie pe care şi aşa nu o mai foloseşte de mult timp, că s-a plictisit de ea şi va primi alta în schimb. Este ceea ce se cheamă "circuitul obiectelor în natură", Freecycle, un nou tip de reciclare. Voluntarii care cred în reciclarea prin refolosire se vor afla la Târgul de Crăciun din Piaţa Mare, în fiecare zi de joi şi vineri a târgului, între orele 17.00 şi 21.00. Toate jucăriile rămase - adică cele donate de copii care nu doresc nimic în schimb - vor fi oferite înainte de Crăciun unor copii nevoiaşi.

Sigur aveţi şi voi ceva de schimbat prin casă. Ne vedem acolo!

PS pentru Deleanu şi Brylu: Ideea organizării unui stand Freecycle la Târgul de Crăciun a fost a lui N A I E. Pe bune :P

Brad natural sau brad artificial?

Ăsta e bradul nostru de anul trecut. În glob sunt eu cu Chenănul meu. Ghici, brad natural sau brad artificial?

Hai să vă surprind: sută la sută na-tu-ral.

Argumente:

1. Bradul artificial e urât. Bradul natural e frumos.

2. Bradul artificial pute. Bradul natural miroase a Crăciun.

3. N-am niciun fel de simţământ pentru o bucată de plastic înaltă de 2 metri. Cu un brad natural mă port de parcă ar fi un căţel - am grijă să nu-i rup crengile, îl cert pe Alin când taie prea mult din el şi îi cânt colinde (singurul fel de cântat care-mi iese). Bradului. Nu lui Alin.

4. Brazii artificiali sunt produşi din plastic, adică din compuşi pe bază de petrol. Brazii naturali sunt produşi de... mă rog, dacă nu vă convin chestiile astea cu Save the planet, sunt produşi de Romsilva.

5. Când arunci un brad artificial produci un deşeu toxic. Când arunci un brad natural, produci un îngrăşământ natural.

6. Când cumperi un brad artificial, îi faci profit producătorului de plastic. Când cumperi un brad natural, obligi producătorul (prin lege) să cultive alţii în locul lui.

Desigur, cea mai bună opţiune ar fi "închirierea" unui brad - îl iei în ghiveci, îl ţii de sărbători şi apoi îl plantezi în curte sau îl duci înapoi la Romsilva. Atâta tot că, la noi, Romsilva nu-ţi dă posibilitatea asta.