Înverzirea!

Am făcut fotografia asta vizavi de curtea socrilor mei, în Sita Buzăului. Da, vizavi de curtea lor nu e un supermarket, nu sunt parcări cu taxă, nu s-a ridicat un cartier de vile şi nici sedii de birouri nu vor fi prea curând. Pur şi simplu pentru că acolo e un deal. Şi doi copaci. Ţâc!

Hai, înverzirea! În 5 iunie e Ziua Mediului. Şi dacă n-ar fi, tot te-aş ruga să nu mai arunci pachetul gol de ţigări pe stradă.

Uite, am o întrebare, poate ştii tu răspunsul: de ce se face bere la pet? E cea mai proastă invenţie a omenirii. În virtutea eficientizării costurilor şi în spiritul profitului, berea se ambalează în cel mai poluant material cu putinţă. Ştiţi că plasticul nu se degradeză, lăsat în mediul natural, nici după 200 de ani? Şi pe cuvânt, cei care-şi cumpără bere la pet o lasă NUMAI în mediul natural. Şi cu siguranţă cei care cumpără bere la pet nu citesc bloguri. În schimb, cei care aruncă pachete goale de Kent pe drum sau de după geamurile electrice ale maşinilor lor Euro 4 argintii, mai citesc câte un blog. Nu sper să le crape obrazul de ruşine. Dar sper ca trecătorii să le bată obrazul.

Ai ridicat vreodată o pungă goală de chipsuri de pe jos, ca s-o arunci în coşul de gunoi? I-ai bătut pe umăr pe cei care au aruncat-o, cu riscul ca auzul tău să sufere grave leziuni din pricina inevitabilelor invective?

George Bush sigur nu face asta. Statele Unite, cel mai mare poluator al lumii, nu a semnat şi nici nu va semna Tratatul de la Kyoto, prin care statele semnatare se obligă să adopte măsuri pentru reducerea emisiilor de noxe.

În prezent există în atmosferă cu 30% mai mult dioxid de carbon decât înainte de începuturile revoluţiei industriale. Pentru 20% din poluarea planetei este responsabilă o singură ţară - SUA. Tot din SUA vin şi aşa-zişii cercetători care au iniţiat o contra-teorie a încălzirii globale, susţinând că acesta este un proces natural. Pentru că, nu-i aşa, este foarte natural ca din ce în ce mai puţini copaci (ce rămâne din pădurile defrişate) să mănânce noxele tot mai multor fabrici, tot mai multor maşini, tot mai multor centrale de apartament. E o chestie matematica şi ţine de teoria invers-proporţionalităţii: cu cât mai multe noxe se emit în atmosferă, cu atât copacii vor fi mai flămânzi şi vor absorbi mai multe deşeuri gazoase. Asta nu-i teoria lor, e luarea mea peste picior a unor capete seci plătite să manipuleze.

Na că era să uit de Bush. Hai să îţi spun o ştire de azi: "George W. Bush a respins, ieri, cu vehemenţă proiectul legii privind reducerea gazelor cu efect de seră. El a anunţat că va face uz de dreptul de veto.

Administraţia de la Casa Albă a anunţat că preşedintele George Bush se opune categoric măsurilor legislative privind reducerea de către Statele Unite ale Americii a emisiilor de gaze cu efect de seră, scrie Reuters.

Anunţul a fost făcut în contextul dezbaterilor din Congres a proiectului legislativ potrivit căruia SUA vor implementa un sistem de taxare a emisiilor de dioxid de carbon similar celui care funcţionează în Uniunea Europeană. Scopul acestei măsuri este reducerea emisiilor poluante cu 66% până în 2050". (Sursa: Ecomagazin)

Şi vreau să-ţi mai arăt ceva. Un proiect realizat de o tânără domnişoară pentru şcoală:

Dacă asta nu te-a convins, mai am un slogan pentru tine. Nu l-am născocit eu, deşi mi-ar fi plăcut. Nu mai ţin minte unde l-am văzut: Salvează Pământul, e singura planetă care are ciocolată!

PS: Ştii ce-i cel mai mişto la postul ăsta? Că acum, când vreau să îl public, am în dreapta jos un buton de OK pe care scrie "SALVAŢI ACUM" :)

Sunt sclava lui

Cam asta-i situaţia. Zgârie, muşcă, doarme când şi cât are el chef. Sunt nevoită să-i deschid uşile şi geamurile la comandă, altfel sparge toate paharele pe care le găseşte pe masă.

Se spune despre pisici că unt insensibile. Cică o pisică nu se ataşează de oamenii care au grijă de ea, ci de casa care o adăposteşte de vânt şi ploaie. Ei, aş!

Mă bucur ca un copil când are el chef de joacă şi ne hârjonim fix până când îi piere lui cheful. Când am eu chef de joc, pot să-mi pun pofta-n cui până îi vine şi lui. Dacă îi e frig, doarme în pat, dacă îi e cald, doarme pe jos, niciodată din considerentul că doarme acolo unde sunt şi eu. Dimineaţa bombăne ca o băbuţă ofticată dacă l-am lăsat să aştepte prea mult la uşă. După ce îi fac baie, nu mai vorbeşte cel puţin 3 zile cu mine. Prin "a vorbi cu mine" înţeleg "nu-mi aruncă nici măcar o cu privire, îl doare în fund dacă îi dau cea mai scumpă şi cea mai fină mâncare cu putinţă şi trece pe lângă mine ca şi când n-aş exista".

Bătăile cu vecinii sunt la ordinea zilei, dar de obicei le câştigă fără daune majore. Lipseşte cel puţin 3 zile pe lună de acasă, iar eu plâng de fiecare dată ca şi când l-am pierdut definitiv. După 2 zile în care nu l-am văzut prin zonă, cedez nervos şi plec să-l caut. O dată l-am recuperat dintr-o pivniţă din vecini, altădată de pe acoperişul unei case, ispravă foarte periculoasă, pentru că riscam să-mi pierd şi soţul, care s-a urcat, fără niciun sistem de siguranţă, pe o balustradă şi pe acoperiş, ca să-l recupereze pe Bozi şi să nu mai plâng ca o toantă. De foarte multe ori l-am recuperat din curte de la Consiliul Judeţean, unde toţi portarii mă cunosc şi îmi zâmbesc cu indulgenţă, ca şi când nu aş avea chiar toate doagele din dotările iniţiale.

Acesta este Bozi, stăpânul meu şi-al casei.

PS: Când plecăm în concediu şi lipsim o săptămână-două de acasă, la întoarcere, nu se dezlipesşte de noi vreo 2 zile. Şi toarce. Toarce când vorbeşti cu el şoptit. Cică pisicile sunt singurele feline care mai torc chiar şi când sunt mature. Torsul este un semnal de dependenţă al puiului faţă de mama sa. Când o pisică toarce, îţi spune, de fapt, că te iubeşte.

Păcăleli celebre

Citeam azi un manual de marketing şi mi-am amintit un episod celebru care se predă la facultăţile de Jurnalistică: "War of the Worlds". Dacă aţi ajuns pe pagina asta dând pe Google căutare cu "Tom Cruise", puteţi părăsi blogul cam.... în acest moment. War of the Worlds la care mă refer nu are nicio legătură cu scientologistul :) Este totuşi unul dintre cele mai impresionante momente de manipulare a maselor din istorie.

Am auzit prima oară povestea despre War of the Worlds de la profesoara mea de Radio din facultate, doamna Doina Jalea. Întâmplarea se petrece în anul 1938 - surprinzător, nici nu ştiu dacă se inventase termenul "manipulare" pe vremea aia.

Atunci, în octombrie 1938, Orson Welles (un actor american celebru), cu ajutorul mai multor colegi, a pus în scenă o piesă radiofonică după "War of the Worlds" a lui H.G. Wells. Ştiţi probabil despre ce e vorba, dacă tot l-aţi căutat pe Tom Cruise pe Google - armate extraterestre debarcă pe Terra, cu scopul precis de a cuceri planeta şi de a o devora. Wells şi colegii lui din teatru au imaginat o piesă foarte complexă ca sonorizare - sunete emise de OZN-uri, ţipete stridenete ale extratereştrilor, urletele americanilor cuprinşi de panică. Unele dintre cele mai veridice scene au fost de fapt înregistrate cu râşniţe de cafea, boabe de grâu în borcane de sticlă şi apă trasă la toaletă.

Piesa a fost difuzată la postul de radio CBS, foarte ascultat în America vremii. Mulţi dintre americanii care au deschis radioul mai târziu nu au înţeles că este o piesă de teatru şi au luat "ştirea" de bună. Prin "mulţi" dintre americani vreau să spun "mii". S-a iscat o isterie generală, sute de oameni şi-au luat copiii şi valizele şi au plecat cu maşinile în munţi, până să se trezească la realitate.

Aşa că vă provoc, că tot e campanie. Şi deci sezonul minciunilor sfruntate. Ce alte minciuni sau păcăleli celebre mai cunoaşteţi?

Vă mai spun eu câteva:
- Newton a descoperit legile gravitaţiei după ce i-a căzut un măr în creştet. Aiurea. Newton n-a pomenit niciodată nimic despre acest episod, care a fost relatat doar 60 de ani mai târziu, de alt savant, probabil cu mai mult umor decât Newton.
- Celebra fotografie care a circulat după atentatele din 11 septembrie 2001, cu un turist care se fotografiază cu câteva secunde înainte ca turnurile gemene să fie lovite de avioanele morţii, iar pe fundal se observă cum una dintre aeronave se îndreaptă către turn, este un fals. Falsul a fost recunoscut la câteva luni după atacuri, de un ungur.
- Moş Crăciun nu există. Pe naiba, l-am văzut de atâtea ori, am şi autograf de la el :D

To Cluj or not to Cluj

Bătălia români contra români cunoaşte două mari fronturi, în prezent: Ardeal-restul şi Cluj-Bucureşti. Pe meterezele celui de-al doilea front se mai luptă un război, deocamdată subversiv, mult mai silenţios, dar crâncen: Cluj-Sibiu. Pe principiul: dacă fruncea ar fi Ardealul, care ar fi "capitala" (mai mult spirituală) a fruncii?
Am găsit şi opinii mai ferme în legătură cu capitala României. Ionuţ Ţene, candidatul PNG (becalist, pentru cei mai puţin familiari cu politica) la Primăria Cluj are, la ultimul punct din programul electoral, citez, "în câţiva ani Clujul să devină capitala României". Nu văd de ce şi-ar dori clujenii un oraş invadat de politicieni mitici şi scandalagii, un oraş cu artere blocate în cinstea delegaţiilor oficiale şi oficioase, cu aurolaci în staţii şi cu "imigranţi" din regiunile sărace ale ţării, în căutare de oportunităţi "la Capitală". Dacă aş fi clujean, sigur nu l-aş vota pe Ionuţ Ţene, măcar pentru punctul ăsta din program.

Dar are Clujul şanse să devină un pol de dezvoltare a României, deşi nu este şi nu va fi niciodată capitală? Sigur da. Există modelul Paris-Marseille, Roma-Milano, Madrid-Barcelona, Berlin-Munchen, Moscova-Sankt Petersburg. Capitalele au "secondarii" lor la fel de bine sau mai bine dezvoltaţi, în regiuni diferite ale ţării (Roma în Italia sudului, Milano în nord, în Franţa Paris-Marsilia la fel, Barcelona e în Catalunya etc.).

Are Sibiul şanse să devanseze Clujul în această bătălie? Sigur nu. În primul rând, am pierdut startul economic. În al doilea rând, suntem un oraş/judeţ mai mic, deci mai puţină forţă de muncă, mai puţin spaţiu locativ, mai puţine resurse.

Şi totuşi. Sibiul are marea şansă să devină capitala turismului românesc. Ca să luăm un alt exemplu vestic - Roma este capitala Italiei şi cel mai vizitat oraş italian şi european. Din punct de vedere economic, Milano este a doua capitală a Romei, dar ca număr de turişti, pe locul doi în Italia şi considerat cel mai frumos oraş al ţării, este Veneţia. Şi apoi Florenţa. Nu ştiu pe unde se situează Milano. Poate fi Sibiul Veneţia României? Categoric da.

Din punct de vedere al promovării, noi suntem cei care am plecat primii de la start.

Statul s-a chinuit să facă ani la rând promovare targetată pe Delta Dunării, pe mănăstirile din Moldova şi pe Dracula. Bla bla blaaaaaaa. Strategie ratată. Delta e superbă, dar cum nu se poate mai plicticoasă, pentru că după ce te-ai relaxat o singură zi, te trezeşti departe de civillizaţie, la sute de kilometri distanţă de un oraş cu tradiţie culturală şi îţi dai seama că ai de cheltuit zeci de euro ca să ajungi la un aeroport. Mănăstirile? Singurele mănăstiri cu flux continuu de turişti sunt cele din Grecia. Nu pentru că au tradiţie monahică, ci pentru că e plaja aproape. Dracula? Să zicem. Vizitezi castelul Bran, îţi dai seama că n-are nicio legătură - şi a doua zi?

Sibiul are toţi aşii în mânecă: tradiţie, arhitectură, circuit muzeal, cluburi, cafenele, cele mai frumoase peisaje montane, pensiuni agroturistice de catalog, plus o infrastructură relativ bună pentru România (gară, aeroport, urmează şi autostrada). Cel mai important, a avut o reclamă bună timp de un an, care trebuie acum susţinută cu o strategie la fel de agresivă, pentru că altfel, într-un an-doi, lumea uită şi ne trezim că nu mai suntem "în trend". Unele dintre cele mai eficiente promovări, din orice manual de marketing, sunt evenimentele - festivaluri, concerte, parade, deci show. Veneţia a resuscitat sezonul de iarnă pentru turişti, care este în alte zone mort copt, pentru că a programat Festivalul (unul dintre cele mai celebre din lume) taman în februarie, pe o vreme câinoasă, când totuşi zeci de mii de turişti sunt în fiecare secundă pe străzile veneţiene.

Deocamdată, în 2008, n-am văzut nicio strategie turistică pentru Sibiu. În afară de varianta City Break (turism de week-end) - care e foarte interesantă şi va fi un succes, dar dacă nu ştie nimeni de ea, e degeaba. An electoral înseamnă pauză de la planuri pe termen lung?

Revin la comparaţia Cluj-Sibiu. Am fost de curând la Cluj, m-am plimbat, am făcut fotografii (inclusiv pe cea din deschiderea postului, cu biserica ortodoxă). Oraş frumos, dar nici pe departe cu farmecul Sibiului. Clujul se transformă într-o metropolă. Circulaţie bezmetică, praf, aglomeraţie. Boc a transformat de curând una dintre arterele centrale în semi-pietonală, cum e bulevardul Bălcescu, numai că pe o parte circulă maşini. Deci praf, gălăgie, noxe, în timp ce stai la terasă.

Poţi să te plimbi la grădina botanică sau să mergi la teatru, dar nu vei găsi legende precum cea de la Podul Minciunilor.

Concluzia: to Sibiu, not to Cluj. Cel puţin pentru vacanţă.

Eurovision: Rusia câştigă, mie-mi place Serbia

Bineînţeles, nicio surpriză la Eurovision. Eu m-am uitat, conştiincioasă, la concurs, sperând într-o lume mai bună. N-avem. Câştigă nu cine merită, ci cine trebuie. Ca-n viaţă.

Melodia ruşilor este foarte slabă, iar eu, dacă aş fi fost Marton sau Pluşenko, mi-ar fi fost ruşine să mă prezint şi să susţin o asemenea melodie. Asta, bineînţeles, dacă n-aş fi ştiut de la început că mizez pe un as de pică.



Evident, majoritatea melodiilor au fost proaste şi foarte proaste. A noastră a fost în urmă cu vreo 20 de ani în materie de muzică. În schimb, mi-a plăcut melodia Serbiei. Eu sunt fan sârbi, la muzică şi la teatru. La politică şi la baschet, nu.




Am ascultat cu plăcere şi melodia israelienilor:

3 lucruri de luat pe o insulă pustie

Asta-i una dintre cele mai stupizici întrebări la testele gen "Jurnal intim", la interviurile cu vedete MTV şi în revistele glossy. Şi totuşi, întrebarea prinde. Încercaţi să vedeţi - puneţi-i întrebarea unui cunoscut şi, deşi a auzit-o de sute de ori şi probabil că a răspuns la ea de zeci de ori, tot îşi dă ochii peste cap, se uită reflexiv în sus şi îşi caută cu atenţie, mental, cele 3 obiecte.

Să spunem că Cioroianu îşi pune în aplicare planurile de deportare şi i se pare că eşti mai tuciuriu la faţă. Decide să te deporteze pe o insulă pustie. În mărinimia lui, te lasă să iei cu tine 3 şi numai 3 obiecte. Ce iei?

Întrebarea este de fapt una inventată de psihologi şi răspunsurile pe care le dai reflectă foarte mult priorităţile tale în viaţă. Încearcă să răspunzi la întrebarea asta ÎNAINTE să citeşti postul! Poţi să mi-l spui şi mie, jos, la comentarii :D pentru că la finalul postului voi răspunde şi eu.

Înainte de asta, vreau să vă dau câteva exemple de răspunsuri:

- Oana de la Activ: rujul, telefonul si crema de faţă - sigur, pe o insulă pustie sunt tot felul de masculi dornici să o vadă pe oana rujată şi cremuită. De asemenea, pe o insulă pustie este o concurenţă acerbă între companiile de telefonie mobilă şi vei avea semnal la telefon, fără îndoială.
- Bobby de la Voltaj: laptop-ul, un CD cu Queen si o fotografie cu prietena sa - da, laptopul va funcţiona nealimentat cam... 2 ore, la CD te vei uita ca boul la poarta nouă, că n-ai la ce să-l asculţi, dar ai noroc cu fotografia prietenei, pentru că te vei sinucide destul de rapid la gândul că oricum n-o s-o mai vezi niciodată
- de pe forumul bascalie.ro (cerinţa este aici de 5 lucruri în loc de 3): 3 prieteni, o pereche de cărţi şi o cisternă de whisky - din 4 oameni beţi, poate se gândeşte totuşi unul să facă rost şi de mâncare
- concurs Mercedes pe tema asta - câştigătorul a spus că ar lua maşina, telefonul şi chibrituri - da, şi benzinării multe am auzit că există pe insulele pustii... Totuşi, poate fi o opţiune bună, că măcar nu te mai chinui să-ţi faci colibă din paie. Telefonul, am explicat, e deja un obiect ratat, dar chibrituri... în sfârşit, o idee bună!
- forumul clopotel.ro (nu râdeţi, că-i important, ăsta-i viitorul!): cainele meu si niste tigari - la un calcul matematic simplu, din 3 lucruri pe care ai voie să le iei, mie îmi dă aşa: 1. câinele, 2. o ţigară, 3. altă ţigară. Nu era mai inspirat ca la punctul 3 să fie o brichetă?
- acelaşi forum: o carte de psihologie, o patură, o oglindă - o carte de psihologie ca să analizezi singur cum o iei razna din pricina solitudinii, pătura să zicem că e bună, iar oglinda, deşi nu cred că domnişoara care a răspuns s-a gândit la asta, e excelentă (explic mai jos de ce)
- de pe forumul answers.yahoo.com: world map, boat, steroids (harta lumii, o barcă şi steroizi) - ăsta a fost super drăguţ, trebuie să recunoaştem. Să ne imaginăm: depistează el insula pe hartă, se urcă în barcă şi o ia spre vest, că acolo este IUESEI. Nu contează că n-are busolă şi că bate vântul, are steroizi şi dacă e nevoie, împinge el barca până în New York.
- tot de pe iahu: my husband, my boyfriend, and secret lover (pe soţul meu, pe prietenul meu şi pe amantul meu secret) - ocheeeei... de ce ai vrea să-i aduni pe toţi în acelaşi loc?!

Eu una, aş fi foarte stresată la gândul deportării şi m-aş gândi să iau aşa:
1. o undiţă - ca să am ce mânca
2. un cuţit - ca să am cu ce tăia lemne de foc şi să iau solzii de pe peşte
3. o oglindă - chibriturile se termină rapid şi poate plouă într-o zi şi rămân fără ele, dar cu oglinda pot să aprind focul oricând

Deci pe mine, dacă mă deportează, să veniţi să mă căutaţi, că sigur n-o să vă sun de pe telefonul mobil şi nici n-o să vă trimit mesaje de pe laptop :D

Top 3 horror Eurovision

În general, sunt o persoană constantă şi consecventă. Nu renunţ la un obicei decât dacă e absolut necesar. Dimineaţa îmi beau cafeaua la aceeaşi oră, tot timpul alături de un croissant dulce pe care îl mâzgălesc cu unt şi cu Nutella. Seara mănânc tot timpul un iaurt cu fructe. Duminica merg la mama. Îmi pun reminder pe telefon cu o jumătate de an înainte, ca să nu ratez Mondialele şi Europenele de Patinaj Artistic. În baie am 5 feluri de creme, pe care le folosesc mereu în aceeaşi ordine. Parfumurile le rulez tot într-o ordine prestabilită şi nu fac rabat decât dacă am o zi "rebelă". Vara plănuiesc 2 excursii cu prietenii: una la mare, alta la munte. De fiecare dată ne certăm pentru că eu vreau să intrăm la toate obiectivele turistice de pe traseu şi ei sunt obosiţi şi le e cald şi vor să ajungem naibii odată la destinaţie. Lui Bozică îi dau de mâncare - în afară de aia permanentă constând în boabe de ronţăit - de două ori pe zi, dimineaţa şi seara.

Tot aşa, în fiecare an mă uit la Eurovision. Şi de fiecare dată îmi zic că e o porcărie şi că data viitoare nu mă mai uit. Nu m-am putut abţine nici anul ăsta şi m-am uitat deja la prima semifinală, marţi seară, să văd dacă se califică Nico şi Vlad. Acum e deja dependenţă, voi fi nevoită să mă uit şi sâmbătă.

Mai mult de 2 ore mi-am chinuit simţul auditiv cu piesele din semifinală. Foarte puţine nu m-au deranjat şi una sau două mi-au plăcut oareşicât. Dar la trei am rămas cu gura căscată şi vreau să vi le arăt şi vouă. Sunt probabil cele mai proaste piese din istoria Terrei de după asteroidul care a căzut în Yucatan şi a dus la extincţia dinozaurilor. Poate ei să fi cântat mai prost. Dacă asta se poate numi "a cânta":

Top 3 horror Eurovision:

1. Estonia, Leto svet




2. Irlanda, Dustin the Turkey (adică Dustin Curcanul!!!) - Irlande Douze Pointe



3. Azerbaijan - Elnur - Day After Day



Dintre toate, asta din Azerbaijan s-a calificat şi în finală. Vă daţi seama că astea sunt melodii votate de publicul Eurovision din ţările respective ca fiind reprezentative pentru peisajul lor muzical?
Nu, zău, la anul chiar nu mă mai uit.