Foaaaarte tare m-am enervat când am primit pe mail un nou aşa-zis "atac" menit să descurajeze vizitatorii Olimpiadei de la Beijing. De data asta s-au luat de mâncarea chinezească. Toate până la mâncarea chinezească! E drept că în mailul cu pricina erau imagini precum următoarele:
Da, chinezii mănâncă şi multe porcării, printre care scorpioni, gândaci şi căluţi de mare. Le merge vorba că mănâncă şi câini, dar eu sper din suflet că acest obicei este din ce în ce mai puţin răspândit. Dar să le spui turiştilor nu mergeţi la Beijing că uite ce mănâncă chinezii e o prostie! Numai cine n-a gustat în viaţa lui un fel de mâncare chinezească se poate lăsa intimidat de asta.
În primul rând, chinezii au o cultură a gătitului. Mâncarea chinezească provine de fapt din 8 bucătării tradiţionale, care corespund celor 8 regiuni ale Chinei care le-au născut. Fiecare are anumite caracteristici şi în general acestea au mare legătură cu clima. Preferata mea este mâncarea din provincia Sichuan, din centrul muntos al Chinei. Provincia este mai răcoroasă, iar mâncarea foarte picantă (în general bucătăria chinezească e destul de condimentată, ceea ce nu-i foarte sănătos, dar e cu siguranţă mai puţin nociv decât slănina de porc şi aditivii alimentari).
Că veni vorba de sănătate - la începutul secolului XXI, cifrele oficiale (ştim cum e cu oficialele în China, deci mai adăugaţi de la voi câteva procente) arătau că 12% din populaţia Chinei este subnutrită. Şi totuşi, chinezii sunt recunoscuţi pentru longevitatea lor. Imediat cum regimul de la Beijing a devenit mai permisiv şi în ţară au intrat companiile mari de fast food printre care McDonalds (bleac!) şi KFC (bleac!), în China au explodat statisticile la cancer, diabet şi boli de inimă, până atunci foarte rare în zonă. Ziceţi voi ce-i mai grav.
Subnutriţia este într-adevăr o problemă în China, mai ales în zonele rurale, dar asta nu din cauza bucătăriei tradiţionale, ci din cauza sărăciei.
De fapt, bucătăria este atât de minuţios organizată în China, încât chinezii cred că pot vindeca anumite boli prin feluri specifice de mâncare. În farmaciile din China există de exemplu ciuperci negre, despre care se crede că scad presiunea sângelui.
În concluzie, pe mine nu m-au descurajat fotografiile din mail. M-a descurajat în schimb preţul biletului de avion: 4.000 de euro până la Beijing şi înapoi.
EDITARE ULTERIOARĂ: M-a urecheat tudor, pe bună dreptate, că am dat un preţ eronat pt biletele de avion către Beijing şi înapoi. Rectific: m-am grăbit eu să scriu azi-noapte şi am dat informaţia pe jumătate - preţul de 4.000 de euro este cel oferit de compania de turism agreată de Comitetul Olimpic Român şi singura acreditată să vândă bilete în România la JO. Preţul include transportul, cazarea timp de 2 săptămâni (parcă), vizitarea Beijingului cu ghid, dar NU include intrările la evenimentele sportive, care se cumpără separat.
Articol astăzi în Evenimentul Zilei, cu titlul "Plătim cea mai scumpă benzină din UE". Eu iau de bună ştirea şi dau click pe ea. În primul paragraf, citez: "Dăm pe benzină aproape la fel de mult ca locuitorii din Luxemburg, Irlanda sau Austria". Cum adică aproape? Nu era a noastră cea mai scumpă? Ca să mă lămuresc, fac ce face tot omul atunci când citezşte un ziar (e demonstrat ştiinţific): în loc să citesc articolul, îmi mut ochii pe grafic. Graficul ăsta:
Din datele de mai sus, eu am înţeles că suntem pe locul 5 din 6 (că numai atâtea state sunt exemplificate). Zic hai să citesc totuşi articolul, poate mă lămuresc. Citez: "Plătim pentru benzină la fel de mult ca şi cetăţenii din Luxemburg, Irlanda, Spania sau Austria". Păi la fel de mult, aproape la fel de mult sau 3,76 lei comparativ cu echivalentul a 4,34 lei în Luxemburg, cum spune graficul? În al treilea paragraf, îmi găsesc salvarea: "Raportat la puterea de cumpărare, plătim cea mai scumpă benzină din Europa. Şi am putea fi fericiţi că preţurile nu sunt chiar mai mari! România beneficiază în prezent de o derogare de la Comisia Europeană şi aplică, pentru o perioadă de tranziţie până în 2011, cel mai redus nivel de accize din spaţiul comunitar". Păi raportat la puterea de cumpărare, plătim şi cele mai scumpe seminţe de bostan din Europa, pentru că suntem cei mai săraci, e la mintea cocoşului. E adevărat că benzina ar trebui, din punct de vedere moral, să fie mai ieftină, pentru că românul e mai sărac. E adevărat că şi din punct de vedere legal ar trebui să fie mai mic preţul, datorită nivelului redus de accize pentru care avem o derogare de la CE. E adevărat că ar trebui să plătim mai puţin pentru că România are/avea zăcăminte proprii. Asta nu scuză totuşi informaţia eronată cu care EVZ m-a făcut să dau click pe articol şi deci să le aduc trafic.
PS: Sursa citată pentru articol este Mediafax. Pe Mediafax, titlul ştirii este "Document guvernamental: Preţul la benzină în România este apropiat de cel din statele bogate ale UE".
Ideea e super mişto: ia atitudine! În loc să îi zgârii maşina (NU fă asta NICIODATĂ! Nu ai de unde să ştii ce problemă o fi avut omul, poate îi e soţia însărcinată şi a fost nevoit să parcheze acolo.... Vorbesc serios, vandalismul nu are scuză), aşadar în loc să îi zgârii maşina, lipeşte-i un sticker într-un loc cât mai vizibil :)
Mediul te corupe. Poti sa fii Sfantul Petru, ca daca traiesti in iad, tot o sa-ti rasara coarne. Asa si cu soferii. Poti sa fii pita lui Dumniezau, ca daca petreci in trafic mai mult de o ora pe zi, incepi sa te comporti ca ei. Ca ei, ca turma. Ca restul "sfintilor" blocati intre volan si spatarul scaunului, cu palma anchilozata pe claxon. Niciunul dintre ceilalti soferi nu mai are circumstante atenuante, toti franeaza, accelereaza sau vireaza la stanga pentru ca sunt niste cretini cu permis auto, nu pentru ca au fost obligati de context sa reactioneze astfel. Niciun sofer nu il intelege pe celalalt si toti se intrec intr-o lupta zgomotoasa de indobitocire.
Nu ştiu ce i-o fi venit lui Marius Tuca sa scrie un editorial plin de ura la adresa bloggerilor. În Despre bloggeri, jurnalistul aruncă cu invective zic eu nedemne de un jurnalist de teapa lui. Va dau un citat: "cei mai mulţi dintre ei, ca să nu zic toţi, se cred victime ale sistemului, cînd, de fapt, nu sînt altceva decît nişte victime ale incompetenţei proprii, nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului şi îi comentează pe alţii doar că pe ei îi apără poza studiată, poza care ţine loc şi de cuvinte, şi de idei, şi de imaginaţie, bloggeri ca să fie bloggeri, bloggeri ca să fie şi ei ceva, bloggeri ca să nu fie nimic". Nu va speriati, nu ma consider blogger de meserie ca sa imi sara tandara la modul personal. Dar nu pot sa nu ma intreb de ce? De ce generalizeaza Tuca, de ce ii aduna pe toti in acelasi cos de paie, caruia ii da ulterior foc, considerand ca n-a facut decat sa elimine o adunatura de frustrati, de subdezvoltati intelectual, de masini conectate la tastatura, de creiere care au cabluri optice in loc de circumvolutiuni?
Stiti ce zic eu? Ca Tuca n-a inteles nimic. E drept ca bloggingul in Romania nu-i o treaba foarte serioasa, ca netul e napadit de blogguri personale care nu fac decat sa povesteasca experientele de peste zi (si ce daca?) si ca sunt foarte putine bloggurile pe care merita sa revii. Dar e un fenomen la inceput, care acum se descebaluieste de propria-i identitate si care merita sprijinit, pentru ca este o garantie a libertatii de exprimare. Si daca Tuca nu s-a prins de asta, n-a inteles nimic.
Nu pot sa spun ca mutarea strategica a bloggerilor, drept raspuns, da dovada de foarte multa inspiratie, dar in orice caz e mult mai nostima decat editorialul din Jurnalul National. Bloggerii si-au pus in cap sa il duca pe Tuca in capul listei de cautari pe Google, daca dai search cu cuvantul onanist. Nu stiu a cui a fost ideea, dar la ea s-au raliat makavelis, visurat (asta-i un blog premiat anul asta la BlogFest), cezars, denisuca, buddha, s3ptember, dever, deceblog si, cum altfel, el capo di tutti capi, zoso, primu-n trafic, dar nu si preferatul meu. Or mai fi si altii, ca n-am stat sa-i rasfoiesc pe toti. Insa singurul cu o reactie demna si inspirata este Piticu - Tuca a murit si noi am uitat sa-l ingropam.
PS: N-am fost niciodata fan Tuca. Mi se pare moale, limitat in exprimare si inconsecvent cu sine insusi. I-am cumparat volumul de eseuri literare (pseudo-literare) "Astenii de buzunar", care m-ar fi impresionat vreo 5 minute daca ar fi fost scris de un adolescent care abia acum descopera sentimentalismul. Nu va recomand volumul, pentru ca v-as indemna la o pierdere de timp (desi nu va ia mai mult de 2 ore sa-l parcurgeti).
Peste tot in Europa ura etnica se dezvolta din ce in ce mai dizarmonios. In general insa este vorba de ura impotriva etniilor din tari mai slab dezvoltate, de regula imigrante, cum sunt turcii, indienii, tiganii, romanii, marocanii si albanezii. In Sibiu, cativa oameni - sper eu, putini - hranesc si starnesc anti-sentimente impotriva sasilor. Tind sa cred ca este o strategie exclusiv electorala.
Astazi am vazut postul lui Calin Blaga, pe Mazemnia: Se intorc sasii la Sibiu! Mi-am exprimat opinia si pe blogul-sursa, dar vreau sa subliniez mai mult aici. Atitudinea anti-saseasca nu poate decat sa ne dauneze. Inteleg razboiul electoral, inteleg sa ataci un anumit pion electoral cum este Klaus Johannis sau FDGR, inteleg sa te revolte retrocedarile in exces, dar nu inteleg sa blamezi o intreaga etnie si mai ales daca esti implicat politic (Calin Blaga este directorul de campanie al candidatului PNTCD la Primaria Sibiu, Albin Marinescu. Mai este si liderul vocilor care apara interesele locatarilor din centrul istoric pe care eu le-am criticat in cateva randuri). Nu ma deranjeaza optiunile politice ale nimanui si actiunile militante ale nimanui atata timp cat ele se bazeaza pe buna credinta si il consider pe Clin Blaga un om cult, cu principii. Asta nu ma impiedica sa ii critic atitudinea anti-saseasca.
Fac asta dand un exemplu din democratia americana, una pe care, am mai spus-o, o consider cea mai sanatoasa din lume (nu discutam de alte sisteme de stat din SUA). Exemplul meu: Arnold Schwarzenegger. Fiu de politist intr-un satuc din Austria, sarac si fara prea multe sanse de reusita in viata. A inceput cu bodybuildingul si a emigrat in Statele Unite. A fost primit reticent, din cauza numelui, din cauza accentului - motive asadar etnice. In cele din urma, americanii au ajuns sa il aleaga guvernatorul unuia dintre cele mai importante state din America - si anume California. Un imigrant, un actor de filme de calitate indoielnica, un tip care n-a scapat niciodata de accentul lui ciudat. Poate ca filmele slabe au fost de fapt un atu. Poate ca situatia nu e comparabila, pentru ca austriecii n-au fost sute de ani pe plaiurile americane si nu si-au cerut inapoi casele dupa ce au fost alungati din ele de un sistem totlitar care i-ar fi tarat altfel prin inchisori. Dar in orice caz, americanii nu au nici o bogata mostenire de traditii, obiceiuri si arhitectonica austriaca, asa cum avem noi de la sasi.
Nu mai revin la exemplul Barack Obama, ca deja l-am prezentat suficient de pe larg.
O sa vedeti in primul comentariu de pe blogul Mazemania apelativul "sasalaul", al cuiva care spune ca asa il numeste, pe Klaus Johannis, fiul sau (al autorului comentariului) de 3 ani. Pai cam la nivelul ala intelectual ne si clasam, in aceasta situatie.
FDGR - Pentru ca mai sunt multe de facut PDL - Facem ce trebuie PSD - Mai bine pentru mai multi
Astea sunt sloganurile de la campania locala. Nu mi le amintesc pe cele de la PNTCD si PRM, iar PNL nici macar nu si-a lansat deocamdata candidatii. Sunt inspirate... nu sunt...?
Inainte sa va pronuntati, ascultati cateva dintre cele mai celebre sloganuri ale candidatilor pentru Casa Alba (unul dintre putinele lucruri care imi plac la America este democratia):
Don't swap horses in midstream (Nu schimba caii in mijlocul curentului, cu sensul de voteaza pentru continuitate - traducerea nu va suna nicidecum la fel de bine ca in orginal) — sloganul din 1864 al lui Abraham Lincoln, dupa 4 ani de mandat. L-a imprumutat si George W. Bush in 2004, dar sloganul i-a fost parodiat cu "Don't change horsemen in mid-apocalypse" (Nu schimba calaretii in mijlocul apocalipsei)
Grant us another term (Acordati-ne inca un termen - in engleza e de fapt o expresie uzitata mai ales in domeniul financiar, bancar, economic si mie mi se pare o gaselnita foarte faina, in cazul de fata) - slogan ales in 1872 de Ulysses S. Grant pentru campania de realegere, dupa 4 ani de mandat
Blaine, Blaine, James G. Blaine. Continental Liar from the state of Maine(Blaine, Blaine, James G. Blaine. Mincinosul continental din statul Maine) - evident, un contra-slogan, dateaza din anul 1884 si a fost folosit de sustinatorii lui Grover Cleveland. Urmeaza raspunsul:
Ma, Ma where's my Pa? (Mami, mami, unde-i tati?) — sustinatorii lui Blaine au facut un slogan anti-Cleveland, referindu-se la faptul ca acesta avea un copil nelegitim de 10 ani. Cand Cleveland a castigat batalia pentru Casa Alba, sustinatorii lui au adaugat la Ma, Ma, where's my Pa "Gone to the White House, Ha, Ha, Ha!" (A plecat la Casa Alba, Ha ha ha sau hi hi hi, ca sa rimeze cu versiunea romaneasca)
Asta imi place foarte tare: Hoo but Hoover? (Cine daca nu Hoover? - evident un joc de cuvinte, corect este Who, dar se citeste la fel ca prima parte a numelui lui Hoover, Hoo) - 1928, candidat Herbert Hoover
Asta nu-mi place deloc, dar vi-l spun, ca sa-l fac de rusine:A Chicken in Every Pot. A car in every garage (Un pui in fiecare oala. O masina in fiecare garaj - absolut ingrozitor sloganul, si in romaneste, si in original) — culmea, l-a folosit tot Hoover, in 1928. Si culmea, cu astea doua sloganuri, a castigat.
Unul super inspirat:I like Ike (Imi place Ike - dar i-am stricat farmecul cu traducerea) - folosit in 1952 de Dwight Eisenhower, pe care apropiatii il alintau Ike. A castigat alegerile, iar dupa 4 ani, a folosit sloganul I still like Ike (Inca imi place Ike)
Un slogan de care America avea nevoie in anii 60, macinata de razboiul din Vietnam si de criza economica: A time for greatness (Timpul pentru maretie) - 1960 - John F. Kennedy
Not Just Peanuts – sloganul din 1976-1977 al lui Jimmy Carter. Expresia ca intreg inseamna "Nu doar vorbe goale" sau un fel de intaritor al unei afirmatii, cum e in romaneste "...nu gluma". Peanuts inseamna insa si alune, iar Jimmy Carter avusese in tinerete o ferma unde cultiva alune.
Ready for Change (Gata pentru schimbare) - 2008 - Hillary Clinton
Change We Can Believe In (Schimbarea in care putem sa credem) - 2008 - Barack Obama. Cele doua sloganuri sunt foarte asemanatoare, totusi al lui Obama e mult mai puternic si mai coerent. Si mult mai emotional. Obama si-a deviat practic sloganul spre unul si mai popular Yes We Can (Da, putem!), iar discursul care a promovat acest slogan e unul memorabil - 8 ianuarie 2008, New Hampsire, DUPA ce Obama a pierdut alegerile in statul respectiv, in fata lui Clinton (alegerile pentru stabilirea candidatului din partea republicanilor). Dupa acest discurs, o parte dintre vedetele care il sustin pe Obama au compus un cantec - foarte impresionant si cantecul, la fel ca si discursul:
N-o sa vedeti asa ceva in Romania prea curand. Imaginati-va oricare dintre politicienii bucuresteni - Basescu, Tariceanu, Geoana, Boc, Stolojan, Vadim etc. - sau chiar locali - Johannis, Mitea, Ariton, Cindrea, Stirbet, Turcan etc. - propovaduind un mesaj de unitate, plin de respect si de bun simt, un mesaj politic destul de sentimental si socialist, dar foarte puternic (cum putem face ca sistemul de sanatate din America sa fie accesibil pentru toata lumea, ca profesorii sa fie mai bine platiti, cum sa aducem inapoi baietii nostri din Irak, cum sa salvam planeta pana nu e prea tarziu, cum sa ne recapatam noi, americanii, respectul moral in fata umanitatii). Este exact ceea ce as vrea sa aud si de la un candidat din Romania.
Daca veti asculta discursul de mai jos, dupa care a fost realizat cantecul - si va recomand cu mult drag sa-l ascultati - veti vedea ca Obama isi incepe cuvantarea felicitand-o pe Clinton pentru victoria din New Hampshire. Prin minutul 8, spune ca TOTI candidatii pentru Casa Alba - si deci contracandidatii sai - sunt patrioti si buni cetateni, care vor binele tarii. Diferenta dintre ceilalti si el, Barack Obama, este mesajul foarte personal pe care republicanul il transmite. Obama le spune americanilor ca fiecare dintre ei poate face diferenta in tara sa - nu doar la alegeri, ci in fiecare zi, in fiecare minut al vietii. Nu v-ar placea sa va vorbeasca un politician roman asa? Obama ii implica pe cetateni in politica sa, in discursul sau, spune YES WE CAN vrand sa spuna NOI TOTI PUTEM, eu si fiecare dintre voi (ascultati-i discursul ca sa va convingeti), pe cand la Sibiu FDGR spune "Pentru ca mai sunt multe de facut" (foarte impersonal, dar noi intelegem ca cei care au de facut lucruri sunt tot ei), PDL spune "facem ce trebuie" (bineinteles, ei, politicienii, noi numai sa-i votam si sa ne vedem apoi de treaba noastra), iar PSD spune "mai bine pentru mai multi", un atac subtil si indirect la administratia si guvernarea actuala.
