Stire Mediafax: Bloggingul ucide!

NEW YORK (MEDIAFAX) - Stresul de a ţine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn şi o dietă alimentară nesănătoasă constituie o combinaţie potenţial letală care a început să facă victime pe internet, potrivit New York Times.

În urmă cu două săptămâni, în Fort Lauderdale (Florida) a avut loc înmormântarea lui Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a făcut brusc infarct la vârsta de 60 de ani. În decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, în vârstă de 41 de ani, a supravieţuit unui infarct căruia i-a căzut victimă în aceeaşi perioadă.

Publicaţia americană se întreabă dacă este vorba de cazuri izolate sau de vârful unui aisberg, amintind de lamentările altor bloggeri care au pierdut mult în greutate sau au devenit obezi, care suferă de insomnii sau cad epuizaţi cu capul pe tastatura computerului. Tulburările acestea, poate chiar o boală în sine, sunt atribuite stresului apărut din cauza obligaţiei de a furniza un ciclul permanent de informaţii, într-un domeniu în care concurenţa este feroce.

Asta-i stirea. Am fost atat de stresata sa o postez prima, incat am pierdut din greutate cel putin 50 de grame. Daca mai sunt 5-6 dintre voi cu aceleasi simptome, s-ar putea sa fie vorba despre o epidemie!

Epopeea lui Lucky

Epopeea lui Lucky - O cititi in ultimele posturi, chiar daca nu e in rime :)
Se termina cu bine, pentru ca l-am gasit. Niste oameni inimosi l-au gasit in muzeul satului, l-au luat si l-au adapostit in curtea lor din Daia. M-au sunat dupa 3 zile, cand au vazut unul dintre zecile de afise pe care le-am lipit prin Sibiu (domnule agent constatator, diseara intreprind o actiune de curatare a stalpilor de pe domeniul public, promit).
In doar o saptamana, Lucky a fost luptator (are amprentele luptelor pe corp), a traversat paduri, a vizitat muzee, a fost la tara, a aparut la televizor, s-a vorbit despre el la radio si a avut fotografii in tot orasul. Sunt mandra ca am un caine celebru.

PS: In filmul de animatie Disney, Lucky este al 101-lea dalmatian, ala mic si tantalau, care doboara conserve cand toti se ascund si linistea se sparge, care nu prinde dubita si este saltat de altii, care nu vede la televizor pentru ca nu mai are loc... Il stiti, nu?

Moralele:
1. Nu ai voie sa renunti.
2. Dalmatienii nu-s asa tantalai cum se spune, ca dovada ca merg la muzeu :)

Esti deprimat? Probabil te-au atacat americanii.

Zeci de teorii ale conspiratiei circula in lumea asta. Majoritatea legate de americani. Mai sunt cateva legate de rusi, dar alea se cheama certitudini.

Recunosc ca si eu imi ciulesc urechile imediat ce depistez un subiect ocult. Multe sunt derizorii. Altele nu.

Copii, astazi discutam despre energia psihotronica. Energia psihotronica este studiata de o ramura a fizicii cuantice (Einstein si fotonii lui). Practic, este vorba despre energia pe care o emana fiecare celula vie si care pare-se este capabila sa circule intre corpuri. Carevasazica, daca m-a durut pe mine capul azi-dimineata, ori s-a gandit prea mult mama la problemele mele, ori m-au atacat americanii cu generatoarele lor de energie psihotronica, ori am o migrena. Calculati voi coeficientii de probabilitate.

Daca explicatiile mele nu v-au multumit, gasiti mai multe despre energia psihotronica (Prana pentru hindusi), pe mindtech.

Conspirationistii zic ca energia psihotronica, demonstrata si experimental de un cehoslovac pe nume Pavilita, care, la inceputul secolului trecut, a reusit sa faca, doar cu puterea mintii, un motor sa se invarta in sens invers (si astfel s-au dezvoltat ulterior generatoarele de energie psihotronica), este acum in studiu in laboratoarele top secret de la centrul de cercetare Los Alamos din Statele Unite. Los Alamos este acelasi centru unde s-au dezvoltat, tot top secret la vremea aceea, armele nucleare cu care americanii au distrus Hiroshima si Nagasaki. In laboratoarele din Los Alamos lucreaza zeci de fizicieni distinsi cu Premiul Nobel.

Se pare ca guvernul american a recunoscut indirect cercetarile in acest domeniu. O scrisoare deschisa aici.

Si, peste prajiturica de mai sus, doua cirese:
1. Adevarul de azi zice ca un roman care a studiat el insusi energia psihotronica la Los Alamos si-a deschis o afacere. Bietii lui clienti! :)
2. Puteti cumpara de pe net dispozitive care lucreaza cu energie psihotronica si care promit sa va imbunatateasca viata sexuala (ce altceva?), volumul de noroc de care beneficiati si alte 32 de aspecte "psi": aici. De la 100 de dolari in sus. M-am uitat la pret doar in sens informativ :) Printre alea 34 nu era nicunul de "gasit Lucky".

007 pentru Lucky

In ultimele zile, am fost cersetor, anarhist si tulburator al linistii publice. Am oprit zeci de oameni pe strada si le-am implorat mila, rugandu-i sa ma anunte daca il vad pe Lucky. Am lipit zeci de afise pe stalpi, dar am scapat neamendata de agentul constatator aparent fioros, care a sfarsit prin a ma consola si mi-a marturisit ca si-a pierdut si el o labradorita. Am strigat cat m-au tinut plamanii, in cartiere, dupa miezul noptii, dupa Lucky si am fluierat ciobaneste, fara sa-mi pese ca locatarii - si mai ales copiii - dorm.
Nu l-am gasit pe Lucky, dar am descoperit o empatie speciala cu posesorii de animale, veterinarii si adolescentii. Cu exceptia unui responsabil de la Sala Transilvania care mi-a vorbit pe un ton autoritar - folosesc o exprimare blanda - cand mi-am lipit afisul pe geam, mai toti m-au privit cu compasiune. Am primit telefoane de la oameni pe care nu-i cunosc, din Valea Aurie si Vasile Aaron, care au crezut ca l-au vazut pe Lucky. Am primit o fotografie de la Ţeposu, care mergea catre scoala si a vazut un dalmatian, Ultra4ever a depistat si el un patat cand iesea de la antrenament, iar un pustan de generala s-a postat langa masina noastra, pe care sunt lipite afise cu Lucky si a asteptat pana a venit Alin ca sa-i spuna ca a vazut un dalmatian singur langa liceul Lazar. Alina a lipit afise in Terezian si - sper ca - l-a convins si pe Calin sa lipeasca in Strand, iar prietenii si colegii mei si-au lipit afise pe masini.
Intr-o zi o sa-mi vina o idee despre cum le-as putea multumi tuturor, mai mult decat cu un Multumesc grait.

Top 4 pacaleli 2008 pe net

Toate pacaleli in 1 aprilie 2008. Clasamentul, in viziunea mea:

1. Dacia scoate un model de bicicleta business, cu 1.000 de euro bucata - www.automarket.ro

2. Andrei Aronet s-a citit de la coada la cap (sper sa va dati seama dupa fotografie) www.aronet.ro

3. Peter Schomers a fost ofertat de Asesoft. A aflat calin pe avion - csufans.sibiul.ro

4. Una slabutza, dar lucrata frumos - A murit Basescu! Da repede pe Realitatea! - we3d.net

PS: Aia cu Lucky n-a fost pacaleala. Nu l-ati vazut?

Mesaj in sticla

Acum 10 minute:
BOGDAN: vezi ca ai o leapsa la mine pe blog
adela mohanu: ce-i aia leapsa?
BOGDAN: (rade)
BOGDAN: tre sa inveti termenii blogurilor
BOGDAN: leapsa e o chestie pe care tre sa o faci si apoi sa o transmiti la altii
adela mohanu: hm

---- citesc postul lui de azi -----

Continuam:
adela mohanu: tot n-am inteles
adela mohanu: (ma hlizesc)
adela mohanu: sa iau Ba aveti grija de Tanase si sa pun pe blog?
BOGDAN: (rade de se pravaleste)
BOGDAN: nu tu pitico
BOGDAN: sa scrii o fraza din maxim 10 cuvinte pe care tu ai inchide-o intr-o sticla si ai trimite-o pe mare

Am inteles. Sa luam faptele: eu, undeva in lume, singura, poate pentru totdeauna in locatia respectiva, am o sticla, o bucata de hartie si un creion. Maxim 10 cuvinte la dispozitie. Cred ca as zice asa: "Do you speak English? Please answer ASAP".
Dar daca as fi un om serios, as zice asa: "Ptiu, ce mi-a placut sa traiesc viata asta!"

Editare: Am uitat sa-l dau mai departe :D Asa ca pasez la calin si tudor (lista mea de bloggeri e scurtutza, ca sunt de putin timp in bransa, va rog sa ma intelegeti)

PS: Azi n-as fi totusi atat de entuziasta, ca mi-e dor de Lucky :(

Ardeleni vs. olteni. Sau invers.

Ieri a fost a treia zi in care l-am cautat pe Lucky. De data asta, am luat-o pe camp, inspre Cisnadie, in zona de unde a fugit. Cu aceasta ocazie, am aflat doua lucruri foarte importante:
1. Matizul nu-i masina de teren.
2. Ardelenii nu-s ca oltenii.

Sa va explic.
Am depistat gradina de unde a fugit Lucky. Sau de unde spune proprietarul gradinii ca a fugit catelul meu, cedat cu o usurinta pe care nu vreau s-o judec acum de matusa mea in varsta de 84 de ani, contra unei explicatii sumare care a sunat asa: "Il duc la cateaua mea, dalmatianca, la monta, ca am un nepotel care vrea si el un catel din asta dragalas. Vi-l aduc inapoi maine". Bun. Deci am depistat gradina. Am depistat si scandura rupta din gard, probabil cea mai putreda, ca pare sa fi cedat usor (ce catel destept am). Am cercetat indeaproape, dar n am descoperit urme de sange, ceea ne-a bucurat, pe mine si pe sora-mea, foarte tare - asta inseamna ca Lucky n-a plecat de acolo ranit. Ne-am transpus apoi in blana catelului. Unde am auzit latrat de caini, intr-acolo ne-a manat si pe noi Matizul. Pentru ca da, ne aflam intr-un Matiz. Iar latraturile se aflau in directia "camp".
La insistentele proprietarului gradinii, care pretindea ca in zona e pazita de caini deosebit de periculosi, ciobanesti (va dati seama, din aia care pazesc oile!!!), am zis sa-i dam omului satisfactie si sa ne plimbam pe camp cu masina. Daca n-ati incercat niciodata un Matiz pe un camp pe care pasc oi, va pot confirma ca merge. Onorabil. Chiar surprinzator. Atata timp cat nu intalneste in cale o mlastina. Pe care noi am intalnit-o, dupa vreo 2 kilmetri de batut campurile - nu campii - in Matiz si la vreun metru de drumul pietruit.
Matizul s-a afundat iremediabil in mocirla, pantofii de birou - ai mei si ai sora-mii - s-au transformat in epave subacvatice, iar adidasii abandonati pe coclauri si alte resturi de la constructii montate sub cauciucurile Matizului nu au avut niciun efect.
Cu toate astea, sora-mea a insistat sa nu renuntam si in niciun caz sa nu ne sunam baietii, pentru ca, nu-i asa, ce umilinta mai mare pentru doua femei decat sa recunoasca ca nu mai au solutii pentru iesirea dintr-n impas auto. Totusi, ce ar fi sa chemam ALTI baieti, astfel incat sa ne rezolvam si problema automobilistica, dar si pe cea de orgoliu?
Plan de bataie: in stanga pustiu, in dreapta doua vile in constructie. Hai sa vedem daca nu ne raspunde cineva (ora era destul de tarzie, sa fi tot fost 7 seara). Cam la 300 de metri de Matizul abandonat, la una dintre vile ne raspunde un domn, intre doua varste. Noi, doua tinere mazgalite de noroi, dar de sub care se putea distinge o disperare autentica. Noi: "Buna seara, avem o problema, am ramas cu Matizul impotmolite in noroi, ne puteti ajuta oare?" Dansul: "Pai cu ce sa va ajut?" Noi (schimbam priviri mirate): "Nu stiu, poate sa ne impingeti, ca nu-i decat la un metru de drum..." Dansul (agale, sibieneste) "Da am niste muncitori. Imi montiaza (ca la Sibiu) niste usi, nu-i pot lasa" Noi: "Pai masina e acolo, o vedeti de aici, nu-i deloc departe" Dansul "Nu, nu, nu pot sa va ajut acum. Poate mai tarziu". N-am mai avut replica. Am trecut la vila urmatoare.
Dupa ce am strigat in pustiu minute in sir, apar doi muncitori. Probabil aceiasi care montasera usi vizavi. Reluam discursul: "Buna seara, sa vedeti, va rugam..." Dansii: "Pai unde o lasarati (ca-n Oltenia), da haideti in masina, mergem sa vedem". Au venit. Dialogurile dintre ei, in efortul de a scoate Matizul din impas si pe noi din... rusine, au continuat cu "pierdui surubelnita, unde pusi carligu, ada coarda din Logan, nu putui s-o scot". Erau din Craiova. Si datorita lor am supravietuit.
Morala: nu judeca masinile dupa cauciucuri si pe oameni dupa accent. :)

PS: Pe Lucky tot nu l-am gasit :(